Decizia nr. 225/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ovidiu Lînă în Dosarul nr. 854/45/2009 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate constituie măsuri necesare pentru îndeplinirea cu obiectivitate a sarcinilor de serviciu.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 854/45/2009, Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Ovidiu Lînă într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei sesizări formulate în baza

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile de lege criticate atrage consecințe deosebit de grave pentru mandatul de primar și este neconstituțională, deoarece încalcă principiul proporționalității și prevederile art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Candidatului ales trebuie să îi fie asigurate toate condițiile pentru exercitarea mandatului ce i-a fost încredințat de electorat. În această materie, statele dispun de o largă marjă de apreciere, sub rezerva atingerii însăși substanței acestui drept, iar eventualele restricții pe care le-ar stabili trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale cu scopul urmărit. Invocă în acest sens Hotărârea din 11 iunie 2002 în Cauza Sadak și alții contra Turciei, precum și Hotărârea din 15 iunie 2006 în Cauza Lykourezos contra Greciei.

Mai susține autorul excepției de neconstituționalitate că este vădită disproporția dintre "faptă" și sancțiune și că legiuitorul a exagerat prin reglementarea "incompatibilității între funcții, și nu între faptele de exercitare simultană a acestora". Așadar, obligarea la renunțarea la vechiul loc de muncă pentru exercitarea dreptului de a fi ales aduce îngrădiri care nu sunt necesare într-o societate democratică, iar pentru respectarea acestor drepturi fundamentale s-ar fi impus reglementarea unei suspendări de drept din funcția deținută, iar pe perioada suspendării, obligativitatea menținerii postului deținut și interdicția încetării raporturilor de muncă din inițiativa angajatorului.

Proporționalitatea nu se apreciază numai în funcție de acțiune și de scopul urmărit de administrație, la acestea trebuind adăugată situația de fapt căreia i se aplică decizia administrativă, fiind necesară stabilirea unui raport de echilibru între situație, finalitate și decizie, urmând ca ansamblului "situație-decizie-finalitate" să i se aplice principiul proporționalității.

Curtea de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice, constituind o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece incompatibilitatea funcției de primar cu anumite funcții private nu este o condiție de eligibilitate și înlăturarea ei depinde de voința celui ales, care poate opta pentru una dintre cele două calități incompatibile. Astfel, nu se poate îndeplini o funcție publică care obligă la transparența modului de utilizare și administrare a fondurilor publice, dacă în același timp o persoană este angrenată și în mediul de afaceri, întrucât cumularea celor două calități ar putea duce la atingerea intereselor generale ale comunității și a principiilor care stau la baza statului de drept. Cât privește pretinsa încălcare a art. 53 din Constituție, consideră că aceasta nu poate fi reținută, întrucât ar fi contrar moralei publice ca o anumită categorie de persoane să aibă, în virtutea funcției publice pe care o exercită, o influență asupra mediului de afaceri, fiind în situația unui conflict de interese.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.

Textul de lege criticat are următorul conținut:

- Art. 87 alin. (1) lit. d): "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: [...] d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 36 privind dreptul de vot, ale art. 37 privind dreptul de a fi ales, ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 121 privind autorități comunale și orășenești, precum și prevederilor art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la alegeri libere.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Criticile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 36 și art. 37 din Constituție și art. 3 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție sunt neîntemeiate, deoarece prin stabilirea unor incompatibilități între funcția de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte de consiliu local, legiuitorul nu a încălcat dreptul de vot al cetățenilor și nici dreptul de a fi ales. Persoanele care ocupă aceste funcții publice au fost alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

Referitor la dispozițiile constituționale ale art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, Curtea constată că nici acestea nu sunt încălcate prin prevederile de lege criticate, deoarece, potrivit textului constituțional, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă. Or, incompatibilitatea reglementată de textul de lege criticat nu are ca efect îngrădirea alegerii profesiei sau a locului de muncă, de vreme ce activitatea primarilor și viceprimarilor, precum și a președinților și vicepreședinților consiliilor județene trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora. Curtea constată că incompatibilitatea stabilită prin dispozițiile legale criticate reprezintă o măsură necesară pentru asigurarea transparenței în exercitarea funcțiilor publice și în mediul de afaceri, precum și pentru prevenirea și combaterea corupției, măsură ce are ca scop garantarea exercitării cu imparțialitate a funcțiilor publice.

Totodată, Curtea observă că încetarea mandatului intervine în temeiul legii, în situația în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunță la una dintre cele două funcții incompatibile în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcție.

De asemenea, Curtea constată că nici prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu sunt încălcate prin dispozițiile de lege criticate, deoarece nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituțională pretins a fi încălcată. Având în vedere acestea, susținerile referitoare la pretinsa încălcare a principiului proporționalității sunt lipsite de obiect.

Cât privește dispozițiile art. 121 din Legea fundamentală, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauza de față, deoarece consacră, la nivel constituțional, principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, fără a avea vreo legătură cu incompatibilitățile prevăzute de lege pentru funcțiile de primar, viceprimar, președinte și vicepreședinte de consiliu local.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003

privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, excepție ridicată de Ovidiu Lînă în Dosarul nr. 854/45/2009 al Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.