Decizia nr. 120/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6^2 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Daniela Agripina Buliga (căs. Rădulescu) în Dosarul nr. 557/245/2009 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 557/245/2009, Tribunalul Iași - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6^2 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Daniela Agripina Buliga (căs. Rădulescu), într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia consideră, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt discriminatorii în raport de prevederile

Legii locuinței nr. 114/1996 , în ceea ce privește stabilirea criteriilor de prelungire a contractelor de închiriere a locuințelor pentru tineri. Astfel, arată că discriminarea este în raport cu toate categoriile de persoane care, potrivit

art. 27 din Legea locuinței nr. 114/1996 , pot continua locațiunea în temeiul unui contract de închiriere al oricărei locuințe fie din proprietatea publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale și chiar a celor din proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat.

Tribunalul Iași - Secția civilă opinează în sensul că excepția este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din notele autorului excepției și din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 6^2 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe.

Legea nr. 152/1998

a fot republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 2 noiembrie 2009, iar art. 6^2, în urma republicării, a devenit art. 8. Astfel, obiect al excepției îl constituie prevederile

art. 8 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 8. - "(1) Tinerii, în sensul prevederilor prezentei legi, sunt persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuințe construite prin programele A.N.L., destinate închirierii, și care pot primi repartiții în cel mult 12 luni de la împlinirea acestei vârste.

(2) Locuințele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite și destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialiști din învățământ sau sănătate, realizate în condițiile prezentei legi, fac obiectul proprietății private a statului. Locuințele pentru tineri destinate închirierii sunt administrate, în conformitate cu prevederile legale în materie aflate în vigoare, de autoritățile administrației publice locale ale unităților administrativ-teritoriale în care acestea sunt amplasate, iar cele destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialiști din învățământ sau sănătate sunt administrate de autoritățile administrației publice centrale din domeniul învățământului, respectiv din domeniul sănătății sau în administrarea unor unități aflate în subordinea ori sub coordonarea acestor autorități, potrivit legii. Pentru celelalte locuințe care se realizează prin programele de investiții prevăzute la art. 7 alin. (6) regimul juridic și modul de repartizare sunt prevăzute de

Legea nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Repartizarea locuințelor pentru tineri destinate închirierii, construite și date în exploatare prin programele derulate de A.N.L. conform prevederilor art. 7 alin. (6), se face după criterii stabilite și adoptate de autoritățile administrației publice locale și/sau centrale care preiau în administrare aceste locuințe, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, pe baza unor criterii-cadru de acces la locuințe și, respectiv, de prioritate în repartizarea locuințelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate pot fi adaptate la situații concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuințe și numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.

(4) Contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinței. După expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face pe o perioadă de un an, în următoarele condiții:

a) prin recalcularea chiriei în condițiile prevederilor

art. 31 din Legea nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani;

b) prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.

(5) Prevederile alin. (4) se aplică la toate prelungirile succesive ale contractului de închiriere, realizate în condițiile legii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, acest text de lege contravine prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia susține că se creează o discriminare între beneficiarii

Legii nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe și cei ai

Legii locuinței nr. 114/1996

în ceea ce privește stabilirea criteriilor de prelungire a contractelor de închiriere a locuințelor.

Prin normele criticate sunt stabilite condițiile de repartizare și închiriere a locuințelor pentru tineri, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, precum și durata închirierii și condițiile de prelungire a contractelor de închiriere.

Potrivit textului legal criticat, repartizarea acestor locuințe pentru tineri destinate închirierii, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, se face după criterii stabilite și adoptate de autoritățile administrației publice locale și/sau centrale care preiau în administrare aceste locuințe, cu avizul Ministerului Dezvoltării Regionale și Locuinței, precum și pe baza unor criterii-cadru de acces la locuințe și, respectiv, de prioritate în repartizarea locuințelor, aprobate prin hotărâre a Guvernului. În baza unor propuneri temeinic justificate, pot fi adaptate la situațiile concrete existente pe plan local numai criteriile-cadru de acces la locuințe și numai din punctul de vedere al cuprinderii teritoriale.

De asemenea, contractele de închiriere se încheie pe o durată de 5 ani de la data repartizării locuinței, iar după expirarea acestei perioade contractuale prelungirea contractului de închiriere se face în anumite condiții, prevăzute la art. 8 alin. (4) lit. a) și b), respectiv prin recalcularea chiriei în condițiile prevederilor

art. 31 din Legea nr. 114/1996 , pentru titularii de contract care au împlinit vârsta de 35 de ani, și prin păstrarea condițiilor contractuale inițiale referitoare la cuantumul chiriei, pentru titularii de contract care nu au împlinit vârsta de 35 de ani.

Curtea constată că aceste norme, prin care sunt stabilite criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuințelor pentru tineri, construite și date în exploatare prin programele derulate de Agenția Națională pentru Locuințe, nu reprezintă o încălcare a principiului constituțional al egalității, care nu exclude ci, dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică un tratament diferit.

Pe de altă parte, din motivarea autorului rezultă că nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea dispozițiilor criticate, ci a unei comparații între norme legale privind criteriile de prelungire a contractelor de închiriere a locuințelor pentru beneficiarii

Legii nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe și cei ai

Legii locuinței nr. 114/1996 .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 152/1998

privind înființarea Agenției Naționale pentru Locuințe, excepție ridicată de Daniela Agripina Buliga (căs. Rădulescu) în Dosarul nr. 557/245/2009 al Tribunalului Iași - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.