Decizia nr. 150/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 215 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "JPB Trade" - S.R.L din București în Dosarul nr. 28.257/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Popa Marin, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, expunând, pe larg, considerentele care fundamentează temeinicia acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 28.257/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 215 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "JPB Trade" - S.R.L din București, într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, potrivit art. 142 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, atunci când consideră că are dreptul să încaseze anumite sume, organul fiscal are posibilitatea de a-și constitui și pune în aplicare un titlu executor, în mod unilateral, fără participarea contribuabilului și/sau a justiției, omițând împrejurarea că atunci când fiscal datorează bani plătitorilor de taxe și impozite aceștia au nevoie de hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pentru a putea recupera sumele la care au dreptul. Astfel, se creează un dezechilibru și o inegalitate de tratament, fapt ce contravine art. 16 din Constituție. În același timp se susține că, potrivit art. 215 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, contestația administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar posibilitatea contestării în justiție pe calea contenciosului administrativ nu rezolvă în fond chestiunea, întrucât, chiar în caz de câștig, sumele încasate nu se restituie, ci se compensează cu datorii ale plătitorului de taxe și impozite, fiscal beneficiind de posibilitatea utilizării banilor anumite perioade de timp, fără dobândă. Pe această cale, se conturează o procedură paralelă de administrare a justiției, contrar prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție.

Judecătoria Sectorului 1 București opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. 215 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Din notele autorului excepției de neconstituționalitate reiese că acesta a criticat și dispozițiile art. 142 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, care au fost modificate prin

art. I pct. 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 39/2010

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 28 aprilie 2010. Așadar, obiect al excepției îl constituie dispozițiile art. 142 alin. (6) și

art. 215 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 142 alin. (6): "În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalități de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare și consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului."

- Art. 215 alin. (1): "Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la separația și echilibrul puterilor în stat și art. 16 alin. (1) potrivit căruia cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în ceea ce privește art. 142 alin. (6) Codul de procedură fiscală, textul se referă la o operațiune strict contabilă, și anume calcularea de către organul de executare a cuantumului exact al dobânzilor, penalităților, majorărilor etc., luând în considerare nivelul prevăzut în titlul executoriu și întinderea în timp a acestor accesorii. Așadar, organul de executare nu stabilește noi impozite și taxe sau accesorii, ci doar le actualizează potrivit titlului executoriu existent. De altfel, Codul de procedură fiscală, la capitolul II cu denumirea "Stingerea creanțelor fiscale prin plată, compensare și restituire", instituie și reglementează procedura de stingere, compensare și restituire a creanțelor statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora ce reprezintă impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului, nefiind necesară în acest caz o hotărâre judecătorească.

În ceea ce privește prevederea cuprinsă în art. 215 alin. (1), Curtea observă că aceasta este o normă de procedură, pe care legiuitorul este liber să o edicteze în considerarea anumitor motive sau cerințe de natură fiscală. Deși contestația pe cale administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, partea are la îndemână posibilitatea oferită de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , respectiv suspendarea executării actului administrativ fiscal cu plata unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei, potrivit art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Referitor la critica privind încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (6) și

art. 215 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Societatea Comercială "JPB Trade" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 28.257/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.