Decizia nr. 317/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Stella Maris Conceicao Alves în Dosarul nr. 485/33/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia urmărind completarea textului de lege criticat, atribuție ce revine legiuitorului. Apreciază că prevederile de lege ce formează obiectul excepției nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate, întrucât străinul are posibilitatea de a ataca decizia de returnare la instanța de contencios administrativ competentă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 28 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 485/33/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Stella Maris Conceicao Alves într-o cauză având ca obiect un litigiu privind regimul străinilor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare și în art. 31 alin. (2) teza a doua, care prevede că "Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor (...) asupra problemelor de interes personal", interpretate în lumina dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul oricărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa. În opinia autorului excepției, decizia de returnare ar trebui redactată în limba română și în limba maternă a cetățeanului în cauză, aceasta fiind o modalitate corectă și echitabilă de informare. Precizează că "exigența ca informarea să fie făcută într-o limbă pe care străinul o înțelege este esențială pentru ca acesta să își însușească corect starea de fapt redată, consecințele acesteia și, de asemenea, să își poată pregăti suficient apărarea în cazul în care va ataca decizia de returnare". Arată că analiza acestor aspecte trebuie făcută prin raportare la respectarea garanțiilor dreptului la un proces echitabil în materie penală, întrucât, potrivit

art. 138 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , nerespectarea dispozițiilor deciziei de returnare poate avea consecințe de natură penală. Invocă, în acest sens, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Anghel împotriva României.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu afectează exercitarea neîngrădită a dreptului la apărare, întrucât partea își poate face toate apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin avocat, și poate propune probele pe care le apreciază ca fiind utile. Arată că "faptul că asistența juridică îi este asigurată autoarei excepției prin avocatul care i-a redactat acțiunea, precum și formularea apărării drepturilor părții din proces prin avocat, reprezintă o garanție fundamentală în domeniul dreptului la apărare". Totodată, consideră că nu se aduce atingere nici dreptului la informație, întrucât reclamantei i s-a făcut o informare corectă prin intermediul interpretului autorizat de către Ministerul Justiției pentru limba portugheză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 82 alin. (2): "(2) Decizia de returnare se redactează în două exemplare, fiecare în limba română și într-o limbă de circulație internațională."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare și în art. 31 alin. (2) teza a doua, care prevede că "Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor (...) asupra problemelor de interes personal", interpretate în lumina celor ale art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul oricărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Faptul că decizia de returnare nu se redactează și în limba maternă a destinatarului acesteia nu este de natură să conducă la ideea că sunt nesocotite dispozițiile art. 31 alin. (2) din Constituție, întrucât exigența informării corecte impusă de textul constituțional menționat vizează, în cazul de față, coincidența dintre realitatea măsurii dispuse și conținutul deciziei de returnare. Or, întrucât, în principiu, aceasta din urmă transpune în formă scrisă măsura dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări, fără distorsiuni sau inadvertențe, nu se poate considera decât că textul de lege criticat oferă acestei autorități publice posibilitatea de a-și îndeplini obligația constituțională de a informa în mod corect destinatarul deciziei cu privire la măsura dispusă. Modalitatea concretă în care decizia de returnare reflectă sau nu în mod corect conținutul măsurii poate fi cenzurată doar de instanța competentă să efectueze un control de legalitate, nefiind o problemă de constituționalitate.

În ceea ce privește critica prin raportare la dispozițiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că nu poate fi reținută. Astfel, stabilind că decizia de returnare va fi redactată nu doar în limba română, ci și într-o limbă de circulație internațională, legiuitorul a lărgit posibilitatea destinatarului deciziei de a lua în mod efectiv la cunoștință de măsura dispusă. În acest fel, textul garantează într-o măsură rezonabilă accesul persoanei la informația cuprinsă în actul emis de Oficiul Român pentru Imigrări și, implicit și subsecvent, dreptul acesteia de a o contesta în cadrul unui proces desfășurat în fața unei instanțe independente și imparțiale și în cadrul căruia își va putea face toate apărările necesare fie personal, prin intermediul unui interpret, fie apelând la asistența de specialitate a unui avocat. Prin urmare, e suficientă o minimă diligență din partea străinului de a lua la cunoștință în mod efectiv de conținutul deciziei, care, așa cum stabilește textul de lege criticat, este redactată nu doar în limba română, ci și într-o limbă de circulație internațională.

Desigur că o reglementare mai generoasă, care să ofere un standard de protecție mai înalt, ar fi de preferat, având în vedere situația particulară a străinilor, dar legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze asupra oportunității unei completări a legislației deja existente.

De asemenea, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, acestea referindu-se la persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni, ceea nu este în cazul de față, textul de lege criticat neavând în vedere persoane cu privire la care a fost formulată o acuzație penală. Totodată, Curtea observă că nu este pertinentă invocarea, în prezenta cauză, nici a Hotărârii din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a statuat cu acel prilej cu privire la eventuala încălcare a dispozițiilor art. 6 paragraful 3 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 82 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Stella Maris Conceicao Alves în Dosarul nr. 485/33/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.