Decizia nr. 128/1998
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Are ca temei 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Gabor Kozsokar - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 2.240/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Președintele declara dezbaterile deschise.
La apelul nominal se constata lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă cu privire la excepție.
Cauza este în stare de judecată și se da cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicită admiterea excepției. În susținerea sa, arata ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin Ministerului Public.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 22 mai 1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 2.240/1996 aflat pe rolul acestei instanțe.
În susținerea excepției de neconstituționalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituție, o prerogativa ce aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exercițiu al aceleiași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciază ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părților din proces sa ceara continuarea judecații unei cai de atac "pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituționale, întrucât transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin exclusiv Ministerului Public". Autorul excepției mai susține ca art. 16 alin. (1) din Constituție nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetățenilor "în raport cu autoritățile publice și nici preluarea de către cetățeni a atribuțiilor ce revin respectivelor autorități".
Exprimandu-și opinia asupra excepției, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța arata ca aceasta este nefondata.
În temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este nefondata, invocand în acest sens practica jurisdicțională a Curții Constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.
Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile în proces pot cere continuarea judecații". Aceasta dispoziție legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepției de neconstituționalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra totodată dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției".
Aceeași soluție a constituționalității dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunțată în mod constant în practica jurisdicțională a Curții.
Fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în același sens, respingând excepția. Astfel sunt deciziile nr. 67 și 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.
Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci și cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție.
Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părți, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispozițiile constituționale menționate. Aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorității legiuitoare, opțiune legislativă ce nu poate fi considerată ca neconstitutionala cat timp nu contravine unei prevederi a Constituției.
Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția privind dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 2.240/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Maria Bratu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.