Legea nr. 203/1998

Articol unic

Se ratifica Protocolul de amendare a Convenției de la Viena privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, adoptat la Viena la 12 septembrie 1997.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 14 septembrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE SENATULUI,

MIRCEA IONESCU-QUINTUS

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 12 octombrie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

p. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR,

ANDREI CHILIMAN

Articolul 1

Convenția care este amendata prin dispozițiile prezentului protocol este Convenția de la Viena din 21 mai 1963 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare, denumita în cele ce urmează Convenția de la Viena din 1963.

Articolul 2

Articolul I al Convenției de la Viena din 1963 este amendat astfel:

1. Alineatul j) al paragrafului 1 este amendat astfel:

a) cuvântul "și" este eliminat de la sfârșitul subalineatului (îi) și este inserat la sfârșitul subalin. (iii);

b) se introduce subalin. (iv) cu următorul cuprins:

"(iv) alte astfel de instalații în care se afla combustibil nuclear, produși radioactivi sau deșeuri radioactive, după cum va stabili, la anumite intervale de timp, Consiliul guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica."

2. Alineatul k) al paragrafului 1 este înlocuit cu următorul text:

"k) daune nucleare înseamnă:

(i) orice deces sau orice ranire;

(îi) orice pierdere de bunuri sau orice dăuna privind bunurile și fiecare dintre următoarele categorii, în limita stabilită de legea tribunalului competent:

(iii) orice pierdere economică care rezultă dintr-o pierdere sau dăuna la care s-a făcut referire în subalin. (i) sau (îi), neinclusa până acum în aceste subalineate, suferită de o persoană indreptatita sa ceara reparare cu privire la acea pierdere sau distrugere;

(iv) costurile măsurilor de refacere a mediului înconjurător degradat, cu excepția cazului când degradarea este nesemnificativa, dacă astfel de măsuri sunt sau vor fi luate și nu sunt incluse în subalin. (îi);

(v) orice pierdere a veniturilor care deriva dintr-un interes economic prin orice folosire a mediului înconjurător, suferită ca rezultat al unei degradari semnificative a mediului, neinclusa în subalin. (îi);

(vi) costurile măsurilor preventive și orice pierdere sau dăuna cauzată de astfel de măsuri;

(vii) orice alta dăuna economică, alta decât cea cauzată de degradarea mediului, dacă este admisă de legislația privind răspunderea civilă a tribunalului competent, în cazul subalin. (i)-(v) și (vii) de mai sus, în măsura în care pierderea sau dăuna ia naștere ca rezultat al radiatiei ionizante emise de orice sursa de radiație care se afla într-o instalatie nucleara sau emise de combustibilul nuclear, de produsii radioactivi sau de deșeurile radioactive dintr-o instalatie nucleara ori de materialul nuclear provenit din, venind de la sau trimis spre o instalatie nucleara, dacă pierderea sau dăuna este rezultatul proprietăților radioactive ale unui astfel de material sau al unei combinatii de proprietăți radioactive cu proprietăți toxice, explozive sau cu alte proprietăți periculoase ale unui astfel de material;"

3. Alineatul l) al paragrafului 1 este înlocuit cu următorul text:

"l) accident nuclear înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte având aceeași origine, care cauzează o dăuna nucleara sau creează o amenințare grava și iminenta de a produce daune de aceasta natura, dar numai cu privire la măsurile preventive;"

4. După alineatul l) al paragrafului 1 se introduc alineatele m), n), o) și p), cu următorul cuprins:

"m) măsuri de restaurare înseamnă orice măsuri rezonabile care au fost aprobate de autoritățile competente ale statului în care au fost luate aceste măsuri și care au ca obiectiv refacerea sau reabilitarea componentelor mediului distruse sau afectate ori introducerea, acolo unde este rezonabil, a echivalentului acestor componente în mediu. Legea statului în care a fost suferită dăuna va stabili cine este abilitat sa ia astfel de măsuri;

n) măsuri preventive înseamnă orice măsuri rezonabile luate de orice persoană după producerea unui incident nuclear, pentru a preveni sau a reduce la minimum dăuna la care s-a făcut referire la alin. k) subalin. (i)-(v) sau (vii), care fac obiectul aprobării din partea autorității competente, cerută conform legii statului în care s-au luat aceste măsuri;

o) măsuri rezonabile înseamnă orice măsuri care sunt considerate corespunzătoare și proportionate de către legea curții competente cu privire la toate circumstanțele, ca de exemplu:

(i) natura și amploarea daunei suferite sau, în cazul măsurilor preventive, natura și amploarea riscului acelei daune;

(îi) probabilitatea, la momentul când sunt luate, ca aceste măsuri să fie efective; și

(iii) expertiza științifică și tehnica relevanta;

p) drepturi speciale de tragere, denumite în continuare DST, înseamnă unitatea de contabilitate definită de Fondul Monetar Internațional și utilizata de acesta pentru propriile operațiuni și tranzacții."

5. Paragraful 2 este înlocuit cu următorul text:

"2. Dacă riscurile apărute sunt suficient de limitate, statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate exclude orice instalatie nucleara sau cantitate mica de material nuclear de la aplicarea prezentei convenții, cu condiția ca:

a) cu privire la instalațiile nucleare, criteriile pentru excludere să fie stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica și orice excludere operata de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia nucleara sa satisfacă aceste criterii;

b) cu privire la cantitățile mici de material nuclear, limitele maxime pentru excluderea unei astfel de cantități să fie stabilite de Consiliul guvernatorilor al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica și orice excludere operata de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia nucleara trebuie să respecte aceste limite.

Criteriile pentru excluderea unor instalații nucleare și limitele maxime pentru excluderea unor cantități mici de material nuclear vor fi revizuite periodic de către Consiliul guvernatorilor."

Articolul 3

După Articolul I al Convenției de la Viena din 1963 se introduc articolele IA și IB, cu următorul cuprins:

"ARTICOLUL IA

1. Prezenta convenție va fi aplicată în toate cazurile în care se produc daune nucleare.

2. Totodată legislația statului pe teritoriul căruia se afla instalatia poate exclude de la aplicarea prezentei convenții daunele suferite:

a) pe teritoriul unui stat necontractant; sau

b) în orice zona maritima stabilită de un stat necontractant, în acord cu normele dreptului internațional al marii.

3. O excludere în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol poate fi aplicată numai cu privire la un stat necontractant care, la momentul accidentului:

a) are o instalatie nucleara pe teritoriul sau sau în orice zona maritima stabilită de acesta în acord cu normele dreptului internațional al marii; și

b) nu își permite beneficii reciproce echivalente.

4. Orice excludere în virtutea paragrafului 2 al prezentului articol nu va prejudicia drepturile prevăzute la alin. a) al paragrafului 2 al art. IX și orice excludere definită în paragraful 2 b) al prezentului articol nu va fi aplicată în cazul daunelor care au loc la bordul unei nave maritime sau aeriene.

Articolul I

B

Prezenta convenție nu se va aplica în cazul instalațiilor nucleare utilizate în scopuri nepacifiste."

Articolul 4

Articolul II al Convenției de la Viena din 1963 este amendat astfel:

1. După alineatul a) al paragrafului 3 se introduce următorul text:

"Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate pe incident, până la diferența, dacă aceasta diferența exista, dintre cuantumul astfel stabilit și cuantumul stabilit conform prevederilor paragrafului 1 al art. V."

2. La sfârșitul paragrafului 4 se introduce următorul text:

"Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita cuantumul fondurilor publice alocate conform prevederilor alin. a) al paragrafului 3 al prezentului articol."

3. Paragraful 6 este înlocuit cu următorul text:

"6. Nici o persoană nu este răspunzătoare de o pierdere sau de o dăuna care nu este o dăuna nucleara conform alin. k) al paragrafului 1 al art. I, dar care ar fi putut fi considerată ca atare potrivit prevederilor aceluiași alineat."

Articolul 5

După prima fraza a articolului III al Convenției de la Viena din 1963 se introduce următorul text:

"Totodată statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate exclude aceasta obligație în legătură cu transportul care are loc în întregime pe teritoriul sau."

Articolul 6

Articolul IV al Convenției de la Viena este amendat astfel:

1. Paragraful 3 este înlocuit cu următorul text:

"3. Nici o răspundere nu incumba unui operator, în temeiul prezentei convenții, dacă acesta face dovada ca dăuna nucleara cauzată de un accident nuclear a rezultat în mod direct din acte de conflict armat, ostilitati, război civil sau insurectie."

2. Paragraful 5 este înlocuit cu următorul text:

"5. Operatorul nu este răspunzător, în temeiul prezentei convenții, de dăuna nucleara cauzată:

a) instalației nucleare propriu-zise sau oricărei alte instalații nucleare, incluzând orice instalatie nucleara aflată în construcție, pe amplasamentul unde instalatia propriu-zisa este situata; și

b) bunurilor aflate pe același amplasament și care sunt ori trebuie să fie utilizate în raport cu instalatia nucleara."

3. Paragraful 6 este înlocuit cu următorul text:

"6. Repararea pentru daune cauzate mijloacelor de transport în care se afla materialul nuclear în momentul accidentului nuclear nu poate avea efect de reducere a răspunderii operatorului cu privire la alte daune la un cuantum inferior fie sumei de 150 milioane DST, fie altui cuantum mai ridicat, stabilit de legislația unei părți contractante, ori unui cuantum stabilit conform alin. c) al paragrafului 1 al art. V."

4. Paragraful 7 este înlocuit cu următorul text:

"7. Nici o dispoziție a prezentei convenții nu afectează răspunderea oricărei persoane fizice pentru daune nucleare pentru care, potrivit paragrafului 3 sau paragrafului 5 al acestui articol, operatorul nu este răspunzător în temeiul prezentei convenții, și care a cauzat o dăuna nucleara printr-o acțiune sau omisiune săvârșită cu intenția de a cauza o dăuna nucleara."

Articolul 7

1. Textul articolului V al Convenției de la Viena din 1963 este înlocuit cu următorul text:

"1. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia poate limita răspunderea operatorului pentru fiecare accident nuclear:

a) la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 300 milioane DST;

b) la un cuantum care nu va fi inferior sumei de 150 milioane DST, sub rezerva ca ceea ce depășește această sumă până la minimum 300 milioane DST va fi alocata de acest stat din fondurile publice, pentru repararea daunelor nucleare; sau

c) la un cuantum tranzitoriu care nu va fi inferior sumei de 100 milioane DST pentru o perioadă de maximum 15 ani de la data intrării în vigoare a prezentului protocol, în ceea ce privește un accident nuclear survenit în acea perioada. Un cuantum inferior sumei de 100 milioane DST poate fi stabilit cu condiția ca din fondurile publice să fie alocat de către stat un cuantum cuprins între acea valoare și 100 milioane DST, pentru compensarea daunelor nucleare.

2. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, ținând seama de natura instalației nucleare sau de substantele nucleare implicate, precum și de consecințele probabile ale unui accident nuclear care s-ar putea produce, poate stabili un cuantum și mai scăzut pentru responsabilitatea operatorului, sub rezerva ca acest cuantum sa nu fie, în nici un caz, inferior sumei de 5 milioane DST, și va lua măsurile necesare pentru a aloca din fondurile publice o sumă care să atinga cuantumul stabilit conform paragrafului 1.

3. Cuantumul stabilit de statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, conform paragrafelor 1 și 2 ale prezentului articol și paragrafului 6 al art. IV, se aplică oriunde se produce un accident nuclear."

2. După articolul V se introduc articolele VA, VB, VC și VD, cu următorul cuprins:

"ARTICOLUL VA

1. Profitul și cheltuielile acordate de către instanța în acțiunile pentru compensarea daunelor nucleare vor fi plătibile în plus față de cuantumurile la care se face referire la art. V.

2. Cuantumurile menționate la art. V și în paragraful 6 al art. IV pot fi convertite în moneda naționala, prin rotunjire.

Articolul V

B

Fiecare parte contractantă va asigura ca persoanele care au suferit daune nucleare să poată invoca drepturile lor la reparare, fără a fi necesar sa întreprindă demersuri separate privind originea fondurilor destinate acestei reparații.

Articolul VC

1. Dacă instanțele având competența jurisdicțională aparțin unei părți contractante, alta decât statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, fondurile publice cerute în temeiul alin. b) și c) ale paragrafului 1 al art. V și conform paragrafului 1 al art. VII, precum și despăgubirile și cheltuielile acordate de o instanța vor putea fi alocate de către prima din aceste părți contractante. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia rambursează celeilalte părți contractante sumele astfel vărsate. Aceste doua părți contractante vor stabili de comun acord modalitățile de rambursare.

2. Dacă instanțele având competența jurisdicțională aparțin părții contractante, alta decât statul pe teritoriul căruia se afla instalatia, partea contractantă ale carei instanțe au competența jurisdicțională va lua toate măsurile necesare pentru a permite statului pe teritoriul căruia se afla instalatia sa intervină în proceduri și sa participe la toate reglementările privitoare la reparații.

Articolul V

D

1. O reuniune a părților contractante este convocată de către directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, pentru modificarea limitelor de responsabilitate prevăzute la art. V, dacă o treime din numărul părților contractante își exprima dorința în acest sens.

2. Amendamentele sunt adoptate cu o majoritate de două treimi din numărul părților contractante prezente și votante, cu condiția ca cel puțin o jumătate din numărul părților contractante să fie prezenta în momentul votării.

3. În momentul în care se da curs unei propuneri de amendare a limitelor, reuniunea părților contractante va lua în considerare, printre altele, riscul de daune rezultând dintr-un accident nuclear, modificările valorilor monetare și capacitatea pieței de asigurări.

4. a) Orice amendament adoptat în conformitate cu prevederile paragrafului 2 al prezentului articol este notificat spre acceptare de către directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica tuturor părților contractante. Amendamentul este considerat acceptat la sfârșitul unei perioade de 18 luni după ce a fost notificat, cu condiția ca cel puțin o treime din numărul părților contractante prezente în momentul adoptării amendamentului de către reuniune sa fi comunicat directorului general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica acceptarea acestuia. Orice amendament adoptat în conformitate cu prevederile prezentului paragraf va intra în vigoare la 12 luni după acceptarea lui de către acele părți contractante.

b) Dacă la sfârșitul perioadei de 18 luni de la data notificării spre acceptare, un amendament nu a fost acceptat în conformitate cu prevederile alin. a), atunci el va fi considerat respins.

5. Pentru orice parte contractantă care accepta un amendament după ce acesta a fost acceptat, dar înaintea intrării sale în vigoare sau după ce acesta a intrat în vigoare, conform paragrafului 4 al prezentului articol, amendamentul va intra în vigoare la 12 luni după acceptarea sa de către acea parte contractantă.

6. Un stat care devine parte la prezenta convenție după intrarea în vigoare a unui amendament, conform paragrafului 4 al prezentului articol, și care nu exprima o intenție contrară:

a) este considerat parte la prezenta convenție amendata;

b) este considerat parte la convenția neamendata, în raport cu orice stat-parte nelegat prin acest amendament."

Articolul 8

Articolul VI al Convenției de la Viena din 1963 este amendat astfel:

1. Paragraful 1 este înlocuit cu următorul text:

"1. a) Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenții, se stinge, dacă o acțiune nu este intentată:

(i) într-un interval de 30 de ani de la data accidentului nuclear, dacă este legată de deces sau de ranire;

(îi) într-un interval de 10 ani de la data accidentului nuclear, dacă este legată de orice alta dăuna.

b) Totodată, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, răspunderea operatorului este acoperită printr-o asigurare sau prin orice alta garanție financiară incluzând fonduri publice pe o perioadă mai lungă, legea instanței competente poate prevedea ca dreptul la reparatie împotriva operatorului să se stinga doar la expirarea perioadei în care răspunderea operatorului este astfel acoperită potrivit legii statului pe teritoriul căruia se afla instalatia.

c) Acțiunile intentate pentru reparații privind decesul, ranirea sau alte daune, dacă, în conformitate cu alin. b) al prezentului paragraf, este prevăzută o perioadă mai lungă, după o perioadă de 10 ani de la data accidentului nuclear nu vor afecta în nici un caz drepturile la reparatie, conform prezentei convenții, ale nici unei persoane care a intentat o acțiune împotriva operatorului înaintea expirării acestei perioade."

2. Paragraful 2 este eliminat.

3. Paragraful 3 este înlocuit cu următorul text:

"3. Dreptul la reparatie, în temeiul prezentei convenții, este subiect de prescripție sau de stingere, conform dispozițiilor dreptului instanței competente, dacă o acțiune nu este intentată pe parcursul unei perioade de 3 ani de la data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoască dăuna și identitatea operatorului căruia îi incumba răspunderea, fără ca termenele indicate la alin. a) și b) ale paragrafului 1 sus-menționat să poată fi depășite".

Articolul 9

Articolul VII al Convenției de la Viena din 1963 este amendat astfel:

1. La sfârșitul paragrafului 1 se introduce textul următor, iar paragraful astfel amendat devine alineatul a):

"În cazul în care răspunderea operatorului este nelimitată, statul pe teritoriul căruia se găsește instalatia poate stabili o limita a garanției financiare a operatorului responsabil, cu condiția ca aceasta limita sa nu fie mai mica de 300 milioane DST. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia asigura plata reparațiilor pentru dăuna nucleara recunoscută ca fiind în sarcina operatorului, în măsura în care asigurarea sau garanția financiară nu ar fi suficienta, fără ca aceasta plata să poată totuși depăși garanția financiară furnizată în temeiul prevederilor prezentului paragraf."

2. La paragraful 1 se introduce alineatul b) cu următorul cuprins:

"b) În cazul în care răspunderea operatorului este nelimitată, statul pe teritoriul căruia se găsește instalatia, ținând seama de natura instalației nucleare, de substantele nucleare în cauza, precum și de consecințele probabile ale unui accident pe care acestea l-ar putea provoca, poate stabili un cuantum mai mic reprezentând garanția financiară a operatorului, cu condiția ca acest cuantum astfel fixat sa nu fie mai mic de 5 milioane DST. Statul pe teritoriul căruia se afla instalatia asigura plata reparațiilor pentru dăuna nucleara recunoscută ca fiind în sarcina operatorului, furnizand sumele necesare în măsura în care asigurarea sau garanția financiară nu este suficienta, fără ca aceasta plata să poată totuși depăși limita stabilită în temeiul alin. a) al prezentului paragraf."

3. La paragraful 3, cuvintele "sau alin. b) și c) ale paragrafului 1 al articolului V" se introduc după cuvintele "paragraful 1 sus-menționat".

Articolul 10

Articolul VIII al Convenției de la Viena din 1963 este amendat astfel:

1. Textul articolului VIII devine paragraful 1 al acestui articol.

2. Se introduce paragraful 2 cu următorul cuprins:

"2. Sub rezerva aplicării regulii prevăzute la alin. c) al paragrafului 1 al art. VI, în cazul acțiunilor intentate împotriva operatorului, dacă dăuna ce urmează a fi reparată în temeiul prezentei convenții depășește sau este posibil să depășească cuantumul maxim alocat conform paragrafului 1 al art. V, se acordă prioritate, în ceea ce privește reparația, cererilor privind decesul sau ranirea."

Articolul 11

La sfârșitul articolului X al Convenției de la Viena din 1963 se introduce textul următor:

"Beneficiul dreptului de regres prevăzut în temeiul prezentului articol poate fi extins statului pe teritoriul căruia se afla instalatia, în măsura în care acesta a furnizat fonduri publice, în aplicarea prezentei convenții."

Articolul 12

Articolul XI al Convenției de la Viena din 1963 este amendat astfel:

1. După paragraful 1 se introduce paragraful 1 bis cu următorul cuprins:

"1 bis. În cazul în care un accident nuclear a survenit într-o zona economică exclusiva a unei părți contractante sau, dacă o astfel de zona nu a fost delimitata, pe o arie care nu depășește limitele unei zone economice exclusive, dacă o astfel de zona a fost stabilită, instanțele părții contractante sunt singurele competente, în temeiul prezentei convenții, să soluționeze acțiunile privind daunele nucleare cauzate de acest accident nuclear. Fraza anterioară este aplicabilă dacă partea contractantă a notificat acea zonă depozitarului înaintea accidentului nuclear. Nici o prevedere a prezentului paragraf nu va fi interpretată ca permitand exercitarea competentei jurisdicționale într-o maniera care este contrară normelor dreptului internațional al marii, incluzând Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului marii."

2. Paragraful 2 este înlocuit cu următorul text:

"2. În cazul în care un accident nuclear nu se produce nici pe teritoriul unei părți contractante și nici într-o zona notificată potrivit paragrafului 1 bis sau în cazul în care locul accidentului nuclear nu poate fi determinat cu precizie, instanțele statului pe teritoriul căruia se afla instalatia aparținând operatorului răspunzător sunt competente să soluționeze aceste acțiuni."

3. La paragraful 3 și la alineatul b) se adauga "1 bis" după "1".

4. După paragraful 3 se introduce paragraful 4 cu următorul cuprins:

"4. Partea contractantă ale carei instanțe sunt competente adopta măsurile potrivite pentru a asigura ca numai o singura instanța are competența în legătură cu un accident nuclear."

Articolul 13

După articolul XI al Convenției de la Viena din 1963 se introduce articolul XIA cu următorul cuprins:

"ARTICOLUL XIA

Referitor la acțiunile de reparare a daunelor nucleare, partea contractantă ale carei instanțe sunt competente adopta măsurile potrivite pentru ca:

a) orice stat să poată intenta o acțiune în numele persoanelor care au suferit daune nucleare, care sunt de naționalitatea acelui stat sau care își au domiciliul ori rezidență pe teritoriul sau și care au consimțit la aceasta; și

b) orice persoană să poată intenta o acțiune de punere în valoare a drepturilor însușite prin subrogare sau prin cesiune, în temeiul prezentei convenții."

Articolul 14

Textul articolului XII al Convenției de la Viena din 1963 este înlocuit cu următorul text:

"ARTICOLUL XII

1. Orice hotărâre definitivă, care nu este susceptibilă formelor ordinare de revizie, pronunțată de o instanța a unei părți contractante, având competența jurisdicțională, trebuie să fie recunoscută, cu excepția cazului în care:

a) hotărârea a fost obținută prin dol;

b) partea împotriva căreia hotărârea a fost pronunțată nu a avut posibilitatea să-și susțină cauza în condiții echitabile;

c) hotărârea este contrară ordinii publice a părții contractante unde trebuie să fie recunoscută sau nu este conformă cu normele fundamentale ale justiției.

2. Orice hotărâre definitivă, care este recunoscută conform paragrafului 1 al prezentului articol și a carei executare este cerută în forma pretinsa de legislația părții contractante, este executorie ca orice hotărâre a instanțelor acestei părți contractante. Orice cauza în privinta căreia s-a pronunțat o hotărâre definitivă nu mai poate face obiectul unor noi examinari pe fond."

Articolul 15

Articolul XIII al Convenției de la Viena din 1963 este amendat astfel:

1. Textul articolului XIII devine paragraful 1 al acestui articol.

2. După paragraful 1 se introduce paragraful 2 cu următorul cuprins:

"2. În condițiile în care reparația daunelor nucleare depășește 150 milioane DST, legislația statului pe teritoriul căruia se afla instalatia poate deroga de la prevederile prezentei convenții, în ceea ce privește dăuna nucleara suferită pe teritoriul, sau în orice zona maritima stabilită în conformitate cu normele dreptului internațional al marii, al unui alt stat care în momentul accidentului poseda o instalatie nucleara pe acest teritoriu, în măsura în care nu acorda avantaje reciproce de un cuantum echivalent."

Articolul 16

Textul articolului XVIII al Convenției de la Viena din 1963 este înlocuit cu următorul text:

"Prezenta convenție nu va afecta drepturile și obligațiile unei părți contractante, în temeiul regulilor generale ale dreptului internațional public."

Articolul 17

După articolul XX al Convenției de la Viena din 1963 se introduce articolul XXA cu următorul cuprins:

"ARTICOLUL XXA

1. În cazul unui diferend între părțile contractante privitor la interpretarea sau la aplicarea prezentei convenții, părțile în disputa se vor consulta cu privire la soluționarea acestuia prin negociere sau prin orice alte mijloace amiabile de rezolvare, acceptabile pentru acestea.

2. Dacă un diferend de natura celui la care s-a făcut referire în paragraful 1 al prezentului articol nu poate fi soluționat într-un interval de 6 luni de la cererea de consultare prevăzută în paragraful 1 al prezentului articol, el va fi supus, la cererea oricăreia dintre părțile în disputa, arbitrajului sau va fi deferit Curții Internaționale de Justiție pentru decizie. Dacă într-un interval de 6 luni de la data cererii arbitrajului părțile în disputa sunt incapabile să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, una dintre părți poate cere președintelui Curții Internaționale de Justiție sau secretarului general al Organizației Națiunilor Unite sa desemneze unul sau mai mulți arbitri. În caz de dezacord între cererile părților în diferend, cererea adresată secretarului general al Organizației Națiunilor Unite va avea prioritate.

3. În cazul în care un stat ratifica, accepta, aproba sau adera la prezenta convenție, el poate declara că nu se considera legat de nici una dintre procedurile de reglementare a diferendelor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol. Celelalte părți contractante nu sunt legate de nici o procedură de reglementare a diferendelor, prevăzută la paragraful 2 al prezentului articol, cu privire la o parte contractantă pentru care o astfel de declarație este în vigoare.

4. O parte contractantă care a făcut o declarație în conformitate cu paragraful 3 al prezentului articol poate oricând sa o retragă printr-o notificare adresată depozitarului."

Articolul 18

1. Articolele XX-XXV, paragrafele 2, 3 și numărul paragrafului "1" al articolului XXVI și al articolelor XXVII și XXIX ale Convenției de la Viena din 1963 se elimina.

2. Convenția de la Viena din 1963 și prezentul protocol trebuie citite și interpretate împreună de către părțile prezentului protocol ca fiind un instrument unic, cunoscut sub numele de Convenția de la Viena din 1997 privind răspunderea civilă pentru daune nucleare.

Articolul 19

1. Un stat care este parte la prezentul protocol, dar care nu este parte la Convenția de la Viena din 1963, este legat prin dispozițiile acestei convenții, amendata de prezentul protocol, în relațiile cu alte state-părți la prezentul protocol și, dacă acest stat nu a exprimat o intenție contrară în momentul depunerii unui instrument la care se face referire la art. 20, el este legat de dispozițiile Convenției de la Viena din 1963 în ceea ce privește statele care nu sunt părți la aceasta convenție.

2. Nici o dispoziție a prezentului protocol nu afectează obligațiile unui stat care este parte atât la Convenția de la Viena din 1963, cat și la prezentul protocol, în ceea ce privește un stat care este parte la Convenția de la Viena din 1963, dar nu este parte la prezentul protocol.

Articolul 20

1. Prezentul protocol este deschis spre semnare tuturor statelor la sediul Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, de la Viena, începând cu data de 29 septembrie 1997 până la intrarea sa în vigoare.

2. Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării de către statele semnatare.

3. După intrarea în vigoare a prezentului protocol, toate statele care nu l-au semnat pot sa adere la acesta.

4. Instrumentele de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare sunt depozitate pe lângă directorul general al Agenției Internaționale pentru Energia Atomica, care este și depozitarul prezentului protocol.

Articolul 21

1. Prezentul protocol intră în vigoare la 3 luni de la data depunerii a cinci instrumente de ratificare, de acceptare sau de aprobare.

2. Pentru fiecare stat care ratifica, accepta, aproba sau adera la prezentul protocol după data depunerii a cinci instrumente de ratificare, de acceptare sau de aprobare, prezentul protocol intră în vigoare la 3 luni după ce acest stat depune instrumentul corespunzător.

Articolul 22

1. Orice parte contractantă poate denunta prezentul protocol prin notificare scrisă, adresată depozitarului.

2. Denunțarea produce efect la un an de la data la care depozitarul primește notificarea.

3. Denunțarea de către oricare dintre părțile prezentului protocol a Convenției de la Viena din 1963, conform art. XXVI, nu este interpretată în nici un caz ca o denunțare a Convenției de la Viena din 1963, care a fost amendata de prezentul protocol.

4. Dispozițiile prezentului protocol rămân aplicabile în cazul oricărei daune nucleare cauzate de un accident nuclear survenit înaintea datei la care denunțarea produce efect.

Articolul 23

Depozitarul informează rapid statele-părți și toate celelalte state despre:

a) fiecare semnare a prezentului protocol;

b) fiecare depunere a unui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare privitor la prezentul protocol;

c) intrarea în vigoare a prezentului protocol;

d) orice notificare primită conform paragrafului 1 bis al art. XI;

e) cererile de convocare a unei conferințe de revizuire, conform art. XXVI al Convenției de la Viena din 1963, și a unei reuniuni a părților contractante, conform art. VD al Convenției de la Viena din 1963 care a fost modificată prin prezentul protocol;

f) notificările de denunțare primite conform art. 22 și orice alte notificări deosebite legate de acest protocol.

Articolul 24

1. Originalul prezentului protocol, ale cărui versiuni în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola sunt egal autentice, este depus pe lângă depozitar.

2. Agenția Internationala pentru Energia Atomica stabilește textul revizuit al Convenției de la Viena din 1963, asa cum a fost amendat prin prezentul protocol, în limbile arabă, chineza, engleza, franceza, rusa și spaniola.

3. Depozitarul transmite tuturor statelor copii certificate conforme de pe prezentul protocol, însoțite de textul consolidat al Convenției de la Viena din 1963, care a fost modificat de prezentul protocol.

Drept pentru care, plenipotențiarii subsemnati, deplin împuterniciți în acest sens, au semnat prezentul protocol.

Adoptat la Viena la 12 septembrie 1997.