Decizia nr. 531/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Mircea Tiberiu Olar Pop în Dosarul nr. 1.306/337/2009 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 1 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.306/337/2009, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Mircea Tiberiu Olar Pop în dosarul de mai sus având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei și art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora, deoarece este nemulțumit de împrejurarea că perioada cât condamnatul a beneficiat de amânarea executării pedepsei nu se ia în considerare la calcularea termenului de prescripție a executării pedepsei.
Tribunalul Sălaj - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 128 alin. 2 din Codul penal referitoare la Suspendarea cursului prescripției, care au următorul conținut:
"Cursul termenului prescripției prevăzute în art. 126 este suspendat în cazurile și condițiile prevăzute în Codul de procedură penală."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei și ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 128 alin. 2 din Codul penal dispun cu privire la suspendarea cursului termenului de prescripție a executării pedepsei prevăzut de ale art. 126 din Codul penal, arătând că această suspendare este aplicabilă în condițiile Codului de procedură penală.
Astfel, legiuitorul ordinar, în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (12) referitoare la principiul legalității pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la reglementarea prin lege organică a infracțiunilor, pedepselor și regimului de executare a acestora și art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", a reglementat instituția suspendării cursului termenului de prescripție a executării pedepsei, deoarece această executare nu poate începe. Totuși, ar fi injust ca scurgerea acestui timp să se facă în favoarea condamnatului, motiv pentru care efectele juridice ale suspendării prescripției executării pedepsei constau în suspendarea cursului termenului de prescripție, adică în necurgerea lui, și, odată încetate cauzele legale de suspendare, prescripția își reia cursul ori se dispune executarea propriu-zisă.
În legătură cu susținerea autorului excepției în sensul că art. 128 alin. 2 din Codul penal ar face trimitere la dispoziții referitoare la cazuri de suspendare a cursului prescripției, inexistente în Codul de procedură penală, Curtea Constituțională constată că aceasta este, de asemenea, neîntemeiată, deoarece trimiterile se fac la dispozițiile privitoare la întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață (art. 455-457 din Codul de procedură penală) ori la suspendarea executării pedepsei în timpul soluționării căilor extraordinare de atac (art. 390 și 408^1 din Codul de procedură penală).
Totodată, Curtea mai constată că împrejurarea potrivit căreia în speța dedusă judecății perioada cât executarea pedepsei închisorii a fost amânată, urmând procedura prevăzută de art. 453 și următoarele din Codul de procedură penală, nu se ia în considerare la calcularea termenului de prescripție a executării pedepsei, nu este o problemă de constituționalitate, ci de interpretare și aplicare a legii, care excedează controlului său.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 128 alin. 2 din Codul penal, excepție ridicată de Mircea Tiberiu Olar Pop în Dosarul nr. 1.306/337/2009 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.