Decizia nr. 387/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Pitești - Secția civilă în Dosarul nr. 180/280/2009 al acestei instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele acordă cuvântul pe fondul excepției, cauza fiind în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenței Curții în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 180/280/2009, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată din oficiu de această instanță într-o cauză având ca obiect validarea unei popriri.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că suspendarea executării hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar și eșalonarea plății acestora contravine art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât creditorii nu mai au la îndemână niciun mijloc procedural de valorificare a creanțelor pe care le au împotriva debitorilor și, prin urmare, creanțele lor nu mai sunt în niciun fel garantate. Totodată, textul de lege criticat este neconstituțional prin prisma art. 20 din Legea fundamentală raportat la dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție privind dreptul de proprietate și la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 27 mai 2004 pronunțată în Cauza Metaxas împotriva Greciei, prin care Curtea a decis că refuzul autorităților de a plăti despăgubirile constituie o atingere adusă drepturilor reclamantei ce decurg din art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenție. Sunt invocate, de asemenea, considerentele care au stat la baza Hotărârii pronunțate în 25 februarie 1997 în Cauza Hornsby împotriva Greciei, prin care Curtea a reținut că refuzul sau omisiunea administrației de a executa sau de a tergiversa executarea unei sentințe face ca garanțiile prevăzute la art. 6 de care beneficiază justițiabilul în etapa judiciară a procedurii să își piardă orice rațiune de a fi.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009.

Ulterior sesizării Curții Constituționale a fost adoptată

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 12 martie 2010, act normativ ce modifică alin. (2) al

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 .

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

a fost modificată din nou prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010

pentru modificarea

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 20 mai 2010.

Prin urmare, Curtea urmează să se pronunțe asupra dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2010 , având, în prezent, următorul cuprins: "În cursul termenelor prevăzute la alin. (1) și (1^1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."

Ca urmare a abrogării alin. (1^1) al

art. 1 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2010 , referirile alin. (2) ale aceluiași articol la acest alineat au rămas fără obiect.

Textul constituțional invocat în susținerea excepției este cel al art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului. Se invocă, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție privind dreptul de proprietate, prin prisma art. 20 din Legea fundamentală.

Examinând excepția, Curtea constată că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare silită în cursul termenului prevăzut la alin. (1) al

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 , respectiv de la obținerea titlului până la 31 decembrie 2009, reprezintă consecința imposibilității executării imediate uno ictu, de către stat a plății sumelor stabilite în titluri executorii reprezentând acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Curtea observă că în ceea ce privește textul de lege criticat există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume de la condițiile concrete în care executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă, respectiv a

Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 . Aceasta deoarece influența negativă pe care executarea titlurilor executorii le-ar avea asupra bugetului de stat prin creșterea deficitului bugetar ar pune în pericol un interes public, respectiv stabilitatea economică a statului român.

Din această perspectivă Curtea constată că această măsură nu aduce atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât perioada la care se referă măsura suspendării nu determină o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând Cererea nr. 60.858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare.

Curtea constată că nu poate fi reținută nici critica privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului și nici celor ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, întrucât Guvernul, prin textul de lege criticat, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar o suspendă pe o perioadă determinată, optând pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute prin acestea.

Măsura criticată, luată în condițiile unei crize financiare accentuate, este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate și a creanțelor împotriva statului, reprezentând o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009

privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Pitești - Secția civilă în Dosarul nr. 180/280/2009 al acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 martie 2011.