Decizia nr. 511/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 65^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 303/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind statutul judecătorilor și procurorilor
- HG nr. 207/2009 4 martie 2009 privind încetarea exercitării funcției publice de subprefect al județului Suceava de către…
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 65^1 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Sergiu Leon Rus în Dosarul nr. 3.214/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.214/1/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 65^1 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sergiu Leon Rus într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de acesta împotriva Hotărârii nr. 207 din 5 februarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația împotriva Hotărârii nr. 563 din 23 decembrie 2008 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a dispus suspendarea sa din funcție.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, dând posibilitatea de suspendare din funcție a magistraților, fiind astfel afectat dreptul la muncă al acestora. Prin urmare,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006 , care a introdus prevederile de lege criticate, este neconstituțională, deoarece afectează un drept fundamental.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În cazul suspendării din funcție, dispozițiile
art. 64 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 , referitoare la plata drepturilor de asigurări sociale de sănătate în perioada suspendării judecătorului sau procurorului, se aplică în mod corespunzător.
De asemenea, arată că suspendarea din funcție a judecătorului sau procurorului nu este o măsură de natură penală, or, dispozițiile art. 23 alin. (11) din Constituție privesc libertatea individuală a persoanei, sub aspectul reținerii, arestării și soluționării procesului penal până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Cât privește critica referitoare la încălcarea art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, arată că aceasta nu poate fi reținută, deoarece
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006
a fost emisă în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituție, iar urgența reglementării este motivată în cuprinsul acesteia. Totodată, arată că ordonanța criticată a fost aprobată prin
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 65^1 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introduse prin
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006
privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, ordonanță publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 30 iunie 2006.
Prevederile
art. 65^1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
au fost abrogate prin articolul unic din
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2006
privind unele măsuri pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor judecătorești și parchetelor și pentru prorogarea unor termene, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009.
Astfel, textele de lege criticate au, în prezent, următorul cuprins:
Articolul 65
^1: "(1) Abrogat
(2) În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă.
(3) Dispozițiile art. 63 alin. (2) și ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător."
Dispozițiile art. 63 alin. (2) și ale art. 64 alin. (3), la care textul criticat face trimitere, au următorul conținut:
- Art. 63 alin. (2): "Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal față de judecător sau procuror, suspendarea din funcție încetează, iar acesta este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție și i se recunoaște vechimea în magistratură pentru această perioadă."
- Art. 64 alin. (3): "În perioada suspendării, judecătorului sau procurorului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii."
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului și ale art. 124 alin. (3) potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii."
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Potrivit textului de lege criticat, în cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile constituționale ale art. 23 alin. (11), Curtea constată că aceste norme constituționale consacră principiul prezumției de nevinovăție, potrivit căruia, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată. Or, în cazul textului de lege criticat, ipoteza dată este cea a unei acțiuni disciplinare, iar nu a unui proces penal, caz în care are incidență norma constituțională invocată. De altfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura disciplinară nu privește temeinicia unei acuzații în materie penală, ci reprezintă o contestație asupra unor drepturi sau obligații de natură civilă, care trebuie să se supună exigențelor prevăzute de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, cu privire la câmpul de aplicare a dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven et De Meyere contra Belgiei, a statuat că procedurile disciplinare intră sub incidența art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială.
Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, privind dreptul la muncă, Curtea constată că nici această susținere nu poate fi primită, de vreme ce textul de lege criticat nu îngrădește posibilitatea exercitării dreptului la muncă și nici a alegerii profesiei, a meseriei, a ocupației sau a locului de muncă, ci stabilește efectele hotărârii de eliberare din funcție, în cazul în care se declară recurs împotriva acesteia, reglementarea cuprinsă de textul de lege criticat fiind pe deplin justificată, până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța judecătorească.
De altfel, garanții ale exercitării dreptului la muncă sunt prevăzute în art. 63 alin. (2) și
art. 64 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 , potrivit cărora, dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal față de judecător sau procuror, suspendarea din funcție încetează, iar acesta este repus în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsit pe perioada suspendării din funcție și i se recunoaște vechimea în magistratură pentru această perioadă, iar pe perioada suspendării, judecătorului sau procurorului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit legii.
În ceea ce privește critica de neconstituționalitate extrinsecă invocată, Curtea constată că, așa cum s-a reținut mai sus, prevederile de lege criticate, introduse prin
art. I pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2006 , nu afectează dreptul fundamental la muncă și, prin urmare, pretinsa încălcare a art. 115 alin. (6) din Constituție nu poate fi primită.
În final, referitor la dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii", Curtea constată că susținerile referitoare la încălcarea acestor norme fundamentale sunt vădit neîntemeiate, deoarece, pe de o parte, nu se poate susține că reglementarea prin lege a unei proceduri disciplinare a judecătorilor și a suspendării din funcție a acestora în cazul în care există o hotărâre de eliberare din funcție a lor ar avea ca efect încălcarea principiului independenței acestora, iar, pe de altă parte, așa cum prevede și textul constituțional de referință, judecătorii se supun numai legii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 65^1 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Sergiu Leon Rus în Dosarul nr. 3.214/1/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 aprilie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.