Decizia nr. 152/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Gabor Kozsokar - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Sarbu Ioana în Dosarul nr. 3.010/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă, privind Societatea Comercială "Orizont" - S.A., Consiliul General al Municipiului București și Consiliul Local al Sectorului 6 București.

La apelul nominal se constata lipsa părților, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, deoarece, cu privire la dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, în sensul că sunt constituționale. Totodată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^1 a rămas fără obiect, deoarece acestea au fost modificate, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi introdus oricând, ci într-un termen de 6 luni de la data când hotărârea a rămas definitivă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă, prin Încheierea din 17 martie 1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Sarbu Ioana în Dosarul nr. 3.010/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

În motivarea excepției se susține ca prevederile art. 330 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care permit procurorului general sa atace cu recurs în anulare hotărârile judecătorești irevocabile, contravin art. 1 alin. (3) din Constituție, în care se statuează ca România este stat de drept, ceea ce presupune respectarea legii și stabilitatea raporturilor juridice constituite prin hotărâri judecătorești irevocabile. Pentru aceleași motive, este neconstitutional și art. 330^1 din Codul de procedură civilă, chiar dacă termenul de introducere a recursului în anulare a fost stabilit la 6 luni. Aceasta reprezintă o indisponibilizare a bunurilor dobândite de părți în procese, deoarece este necesară o perioadă de încă 6 luni pentru a se crea convingerea necesității dreptului recunoscut în justiție. Înseamnă ca acest termen reprezintă o suspendare deghizată a executării hotărârilor irevocabile pentru o durată de 6 luni.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, instanța de judecată apreciază ca aceasta nu este intemeiata.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere comunicat de Guvern se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate invocată.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, dispozițiile art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă nu contravin nici unui principiu constituțional. În acest sens, menționăm Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996.

Excepția privind dispozițiile art. 330 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Cu privire la dispozițiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, acestea au fost modificate, astfel încât recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai într-un termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2.

Fiind instituit termenul de exercitare a acestei cai de atac, excepția de neconstituționalitate a rămas fără obiect.

În acest sens, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 43 din 10 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 15 aprilie 1998, precum și prin alte decizii.

Critica formulată de autoarea excepției, în sensul că și în urma stabilirii termenului de 6 luni pentru declararea recursului textul art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar fi neconstitutional, nu poate fi acceptată, deoarece aceasta pune în discuție însăși instituția recursului în anulare. Or, asa cum s-a arătat în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 73 din 4 iunie 1996, nici un temei constituțional nu poate fi invocat pentru a se susține incompatibilitatea constituțională a recursului în anulare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330 și ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Sarbu Ioana în Dosarul nr. 3.010/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 1998.