Decizia nr. 688/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coffee Management" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.057/3/2009 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii părții "Costa International Limited", prin care aceasta solicită judecarea cauzei în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate enumeră prerogativele dreptului titularului mărcii și instituie obligațiile negative ale terților, fără a aduce atingere normelor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 27 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 27.057/3/2009, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 35 din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coffee Management" - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect pretenții decurgând din drepturi de autor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin instituirea unui drept exclusiv în favoarea titularului mărcii și prin acordarea posibilității acestuia de a solicita interzicerea folosirii mărcii, fără a se face nicio distincție între drepturile ce ar putea fi invocate de terți, se creează un cadru vădit disproporționat și discriminatoriu, contrar dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. Consideră că soluția legislativă criticată reprezintă o restrângere a exercițiului drepturilor constituționale invocate, care nu respectă exigențele art. 53 din Legea fundamentală.

Tribunalul București - Secția a IV-a civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, nici la solicitarea Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 35 din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu următorul cuprins:

- Art. 35: "Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului:

a) un semn identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

b) un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul;

c) un semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă, din folosirea semnului, fără motive întemeiate, s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

În aplicarea alin. 2, titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în alt scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor, sub acest semn;

c) importul sau exportul produselor sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate."

Curtea observă că prevederile

art. 35 alin. 2 și alin. 3 lit. c) din Legea nr. 84/1998

au fost modificate potrivit

art. I pct. 26 și 27 din Legea nr. 66/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 9 aprilie 2010, soluția legislativă criticată fiind preluată. În urma republicării

Legii nr. 84/1998

în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 mai 2010, soluția legislativă criticată se regăsește în dispozițiile

art. 36 din Legea nr. 84/1998 , care au, în prezent, următorul conținut: "(1) Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

(2) Titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său:

a) un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;

b) un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă;

c) un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.

(3) În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

c) punerea în liberă circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum și acordarea oricărei alte destinații vamale, așa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate."

Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra acestor dispoziții de lege, care, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 privind înfăptuirea justiției și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate, sunt transpuse în dreptul intern prevederile art. 5 referitoare la drepturile conferite de marcă, cuprinse în Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008.

De asemenea, Curtea reține că prevederile de lege criticate califică dreptul titularului asupra mărcii ca drept exclusiv, reglementând, în același timp, latura negativă a acestui drept, constând în posibilitatea titularului de a cere instanței judecătorești să interzică terților utilizarea, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său, a unui semn identic sau similar. De asemenea, titularul mărcii poate solicita să fie interzise terților actele enumerate exemplificativ de art. 36 alin. (3) din lege. Posibilitatea consacrată legal titularului mărcii, de a acționa contra oricărei persoane care aduce atingere dreptului său, dă astfel expresie opozabilității erga omnes a acestui drept exclusiv.

Totodată, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de proprietate intelectuală asupra mărcilor constituie un "bun" a cărui protecție este asigurată prin dispozițiile art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Hotărârea pronunțată în Cauza Anheuser-Busch Inc. contra Portugaliei, 2007, Decizia pronunțată în Cauza Paeffgen GmbH contra Germaniei, 2007). De aceea, atingerile aduse dreptului titularului mărcii echivalează cu încălcarea dreptului său de proprietate, provocându-i prejudicii care trebuie reparate.

În aceste condiții, Curtea constată că prevederile legale criticate instituie un remediu juridic pentru restabilirea ordinii de drept, care nu poate fi considerat contrar dreptului fundamental la un proces echitabil, dreptului la apărare și nici regulilor constituționale potrivit cărora "justiția se înfăptuiește în numele legii" și este "unică, egală și imparțială pentru toți".

Pe de altă parte, Curtea nu poate reține critica textului legal referitoare la faptul că acesta nu face nicio distincție între drepturile ce ar putea fi invocate de terți, de vreme ce aprecierea caracterului legitim al acestor drepturi revine în exclusivitate instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei, iar, în cadrul procesului, partea interesată are posibilitatea de a invoca apărările pe care le consideră necesare și de a beneficia de garanțiile care condiționează dreptul la un proces echitabil.

Totodată, Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Faptul că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate pun la dispoziția titularului mărcii mijloace juridice de protecție a dreptului său nu echivalează cu crearea pentru acesta a unei situații juridice favorabile, privilegiate. În conflictul cu privire la marcă, titularul mărcii și o terță persoană sunt părți situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în mod obiectiv și rațional, un tratament juridic diferențiat, compatibil, în acest caz, cu principiul egalității în drepturi.

Având în vedere că nu s-a constatat încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, Curtea reține că invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 53 din Constituție este irelevantă, excepția de neconstituționalitate urmând să fie respinsă și sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 36 din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice, excepție ridicată de Societatea Comercială "Coffee Management" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 27.057/3/2009 al Tribunalului București-Secția a IV-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.