Decizia nr. 116/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție, precum și de Popovici Cedru Ioan și Popovici Patricia în Dosarul nr. 2.800/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

La apelul nominal se constata lipsa Societății Comerciale "Cibintex" - S.A. Sibiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Întrucât părțile nu au formulat cereri prealabile, Curtea constata cauza în stare de judecată și acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public și avocatului Pandrea Alexandra care îi reprezintă pe Popovici Cedru Ioan și pe Popovici Patricia.

Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea excepției invocate, arătând ca prevederile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 128 și 130 din Constituție.

Avocatul care îi reprezintă pe Popovici Cedru Ioan și pe Popovici Patricia solicita admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, întrucât aceste prevederi contravin dispozițiilor art. 128 și 130 din legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 2.800/1996, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Ministerul Public, precum și de Popovici Cedru Ioan și Popovici Patricia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituție, o prerogativa ce aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exercițiu al aceleiași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat și având ca efect stingerea litigiului respectiv". De aceea se apreciază ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părților din proces sa ceara continuarea judecații unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituționale, întrucât transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin exclusiv Ministerului Public. În fine, se precizează ca art. 16 alin. (1) din Constituție nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetățenilor "în raport cu cea care se aplică autorităților publice și nici preluarea de către cetățeni a atribuțiilor ce revin respectivelor autorități".

Printr-un memoriu separat Popovici Cedru Ioan și Popovici Patricia apreciază ca textul art. 330^4 din Codul de procedură civilă încalcă principiul constituțional al stabilitatii raporturilor juridice și al autorității de lucru judecat și dispozițiile art. 128 și 130 din Constituția României.

Instanța de judecată și-a exprimat opinia ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În cauza a comunicat punctul sau de vedere numai Guvernul, potrivit căruia excepția urmează să fie respinsă, ținând seama de practica jurisdicțională a Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părților prezente și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind legal sesizată, în conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare". Aceasta dispoziție legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepției de neconstituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra totodată dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției". Dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă nu au fost atacate cu recurs, astfel încât, sub acest aspect, decizia a rămas definitivă.

Aceeași soluție a constituționalității dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunțată în mod constant în practica jurisdicțională a Curții.

Fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în același sens, respingând excepția. Astfel sunt deciziile nr. 67 și 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.

Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci și cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție.

Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părți, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispozițiile constituționale menționate. Aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorității legiuitoare, opțiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituției.

În ceea ce privește motivele invocate de Popovici Cedru Ioan și de Popovici Patricia, se retine, asa cum s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 77 din 22 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 7 octombrie 1997, și prin Decizia nr. 212 din 5 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 4 decembrie 1997, ca stabilitatea raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat nu constituie principii cu consacrare constituțională, pentru a se putea susține ca art. 128 și 130 din Constituție au fost incalcate.

Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția privind dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție și de Popovici Cedru Ioan și Popovici Patricia în Dosarul nr. 2.800/1996 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 1998.