Decizia nr. 123/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 787/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Președintele declara dezbaterile deschise.

La apelul nominal se constată că intimatul-reclamant Popescu M. Constantin este prezent prin avocatul Ivanovici Mircea. Lipsesc celelalte părți legal citate: Consiliul Local al Comunei Melinesti, județul Dolj, Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Dolj.

Cu referire la cererea de amânare a judecării cauzei supuse de intimatul-pârât Societatea Comercială "Morarit Service" - S.A. Craiova pentru termenul din 6 octombrie 1998, atât reprezentantul Ministerului Public, cat și intimatul-reclamant Popescu M. Constantin, prin avocat, au solicitat respingerea acesteia și constatarea cauzei în stare de judecată, dosarul aflându-se la al doilea termen de judecată.

Având în vedere dispozițiile art. 156 și 134 din Codul de procedură civilă, se constata cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părților.

Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, arătând ca acestea sunt neconstituționale, deoarece se încalcă dispozițiile art. 128 și 130 din Constituție.

Intimatul-reclamant, prin avocat, solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă contravin art. 41 alin. (1) din Constituție. De asemenea, apreciază ca este necesară reconsiderarea practicii Curții Constituționale în raport cu elementele noi care intervin în fiecare cauza în parte.

Președintele declara dezbaterile închise.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 februarie 1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de reprezentantul Ministerului Public în Dosarul nr. 787/1997 aflat pe rolul acelei instanțe.

În susținerea excepției de neconstituționalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituție, o prerogativa care aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei sa reprezinte un exercițiu al aceleiași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat și având ca efect stingerea litigiului respectiv. De aceea, se apreciază ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părților din proces sa ceara continuarea judecații unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze și care aparține în exclusivitate unei autorități publice, apar ca neconstituționale, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, constituie atributul exclusiv al Ministerului Public și se exercită numai prin procurorii constituiți în parchete. Se precizează, totodată, ca art. 16 alin. (1) din Constituție nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetățenilor în raport cu cea care se aplică autorităților publice și nici preluarea de către cetățeni a atribuțiilor care revin respectivelor autorități.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța arata ca aceasta nu este intemeiata. Astfel, se susține ca posibilitatea de exercitare de către Ministerul Public a căilor de atac în cauzele civile nu se afla în contradictie cu art. 21 din Constituție, care consacra liberul acces la justiție și care presupune în mod necesar respectarea principiului disponibilității. "De aceea Codul de procedură civilă nu interzice părților ca, în chiar căile de atac exercitate de procuror, acestea să-și manifeste dreptul la dispoziție." În cazul recursului în anulare, părțile pot, în temeiul acelorași principii, să solicite continuarea judecații. Nerecunoasterea acestui drept echivaleaza cu încălcarea liberului acces la justiție.

În aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea prin care a fost sesizată Curtea Constituțională a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă apare ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta constanta a Curții Constituționale, în care s-a decis ca dispozițiile legale menționate sunt constituționale. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, precum și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Din dispozitivul Încheierii din 25 februarie 1998 rezultă ca instanța de judecată a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, iar potrivit motivarii excepției depuse de autorul acesteia, se constată că sunt atacate doar dispozițiile tezei a doua a aceluiași articol.

Deoarece, potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea decide asupra excepției asa cum a fost ridicată de părți în fața instanței judecătorești, urmează să se pronunțe numai asupra dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă.

Aceste dispoziții au fost atacate în repetate randuri pe calea excepției de neconstituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, decizie care a rămas definitivă prin nerecurare în ceea ce privește acest articol.

În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra, totodată, dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției".

Fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat, în același sens, prin deciziile nr. 67 și 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând excepția.

Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci și cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție.

Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părți, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispozițiile constituționale menționate. Aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorității legiuitoare, opțiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconsti tutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituției.

Cu referire la ridicarea de către intimatul-reclamant, direct în fața instanței de contencios constituțional, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la art. 41 alin. (1) din Constituție, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibila, în temeiul art. 23 din Legea nr. 47/1992.

Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția privind dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 787/1997 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 octombrie 1998.