Decizia nr. 132/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 3.369/1995 al acestei instanțe, privind pe Marinescu George, Cojocaru Ana și Andrecut Maria.

La apelul nominal au răspuns: intimatul Marinescu George, personal, intimații-intervenienți Cojocaru Ana și Andrecut Maria, ambii reprezentați de avocatul Grigorescu Florian, fiind absenți Consiliul Local al Municipiului Pitesti și Regia Autonomă "Regotrans" Pitesti, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.

Fața de declarația părților că nu au cereri de formulat se constata cauza în stare de judecată și se da cuvântul în fond părților.

Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției invocate, arătând ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin Ministerului Public.

În continuare ia cuvântul, pentru Cojocaru Ana și Andrecut Maria, avocatul Grigorescu Florian, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate invocate, având în vedere ca asupra constituționalității textului legal atacat Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii, neexistand elemente noi care să determine schimbarea acestei practici. Se apreciază ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care consacra dreptul părților din proces de a cere continuarea judecării cauzei, este o concretizare a prevederilor art. 20, 21 și 135 din Constituție. Totodată se considera ca dreptul conferit părților de art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este un drept la replica, având valoare constituțională, fiind o componenta a libertății conștiinței și a libertății de exprimare, asa cum rezultă și din Decizia Curții Constituționale nr. 8 din 31 ianuarie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 55 din 14 mai 1996. De asemenea, se susține ca excepția invocată nu este motivată, deoarece autorul excepției nu precizează care texte din Constituție sunt incalcate, ci face referire numai la conținutul dispozițiilor art. 128 și 130 din legea fundamentală, fără a arata în ce consta contradictia dintre textul legal atacat și prevederile constituționale.

În cuvântul sau intimatul Marinescu George arata ca lasă la aprecierea instanței constituționale soluționarea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocate, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 martie 1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 3.369/1995 aflat pe rolul acestei instanțe.

În susținerea excepției de neconstituționalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituție, o prerogativa ce aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exercițiu al aceleiași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciază ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părților din proces sa ceara continuarea judecații unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituționale, întrucât transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin exclusiv Ministerului Public. În fine, se precizează ca art. 16 alin. (1) din Constituție nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetățenilor "în raport cu cea care se aplică autorităților publice și nici preluarea de către cetățeni a atribuțiilor ce revin respectivelor autorități".

Instanța de judecată și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate ridicată este nefondata.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În cauza a comunicat punctul sau de vedere numai Guvernul, care apreciază ca excepția urmează să fie respinsă, ținând seama de practica jurisdicțională a Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părților și ale procurorului, precum și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile în proces pot cere continuarea judecații". Aceasta dispoziție legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepției de neconstituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra, totodată, dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției".

Aceeași soluție a constituționalității dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunțată în mod constant în practica jurisdicțională a Curții.

Ulterior fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în același sens, respingând excepția. Astfel sunt deciziile nr. 67 și 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.

Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci și cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt în conformitate cu dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție.

Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părți, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispozițiile constituționale menționate. Aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorității legiuitoare, opțiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituției.

Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 3.369/1995 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 1998.