Decizia nr. 717/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. 4 și art. 94 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Jane Reason și David Morley în Dosarul nr. 504/112/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 2 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 504/112/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. 4 și art. 94 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost ridicată de Jane Reason și David Morley într-un dosar având ca obiect soluționarea unui recurs.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia consideră că reglementările criticate sunt neconstituționale, întrucât modul de comunicare a actelor de procedură de către agentul procedural, fără a exista un control asupra modului concret în care acesta și-a îndeplinit atribuțiile, încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, justițiabilii pierzându-și uneori posibilitatea de valorificare a drepturilor substanțiale, întrucât nu iau cunoștință de termenele de judecată. În condițiile în care afișarea actelor de procedură se face pe un spațiu public, la care are acces orice trecător, fie el interesat sau nu, șansele ca actele comunicate să parvină destinatarului sunt relativ mici, mai ales în situația în care clădirea pe care se face afișarea este în reconstrucție totală, cum este cazul și în speța dedusă judecății.

De asemenea, prin faptul că terțe persoane au acces la actul de procedură, și implicit, la cunoașterea conținutului acestuia, se încalcă dreptul la viață intimă, familială și privată, precum și secretul corespondenței. Întrucât citarea unei persoane sau comunicarea actelor de procedură se face fără a se ține seama de posibilitățile concrete ale acesteia de a lua la cunoștință despre cele comunicate, se încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Mai mult, se încalcă și principiul egalității în drepturi, având în vedere că există părți care iau cunoștință personal de cele dispuse de instanțele de judecată.

În opinia autorilor excepției, dispozițiile art. 94 din Codul de procedură civilă încalcă dispozițiile constituționale privind accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul de proprietate, prin formularea echivocă a situațiilor în care agentul procedural este obligat să depună citația sau comunicarea la grefa instanței, precum și enumerarea lor exemplificativă, textul legal neîndeplinind nici criteriul de claritate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în înțelesul dat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în sprijinul susținerilor lor, autorii excepției de neconstituționalitate invocă hotărârile instanței de la Strasbourg pronunțate în cauzele Silver și alții contra Regatului Unit al Marii Britanii din 1983, Mendel contra Suediei din 2009 și Golder contra Regatului Unit al Marii Britanii din 1975.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială apreciază că excepția este neîntemeiată. Astfel, prevederile art. 94 alin. 4 din Codul de procedură civilă constituie excepții de la regula generală a înmânării direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură, prevăzută de art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin afișare fiind operantă numai în situațiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația, ori, primind-o, nu voiește să semneze adeverința de primire sau, în cazul în care negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptățite să primească actul procedural refuză sau ele însele sunt lipsă.

Prevederile art. 94 din Codul de procedură civilă reglementează și enumeră, de asemenea, situațiile excepționale în care actul de procedură, respectiv citația, se poate depune la grefa instanței, această modalitate fiind operantă numai pe baza celor constatate personal de către agentul procedural.

Mai mult, textele criticate au în vedere o situație cu caracter de excepție și urmăresc să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură, o atare concluzie rezultând din economia întregului art. 92 din Codul de procedură civilă, care prevede suficiente garanții de natură să asigure respectarea dreptului la apărare sau ocrotirea vieții private a persoanei.

Totodată, prevederile legale criticate nu sunt de natură a afecta vreun drept constituțional, ci reprezintă modalități derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situația obiectiv diferită a persoanelor citate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 92 alin. 4 și art. 94 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conținut:

- Art. 92 alin. 4: "Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citația în mâna lor; dacă cei arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal despre toate acestea.";

- Art. 94: "Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, agentul va depune actul la grefa instanței, care va înștiința din timp partea despre această împrejurare, dispozițiile art. 95 fiind aplicabile în mod corespunzător."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, art. 21 alin. (1) privind liberul acces la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 28 privind secretul corespondenței, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 privind înfăptuirea justiției, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca și art. 1 paragraful 1 din Protocolul adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

art. 92 alin. 4 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 455 din 2 decembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2004, Curtea a statuat că dispozițiile legale criticate constituie excepții de la regula generală a înmânării în mod direct și personal a citației sau a oricărui alt act de procedură, prevăzută de art. 92 alin. 1 din Codul de procedură civilă, comunicarea prin afișare fiind operantă numai în situațiile în care destinatarul, aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația, ori, primind-o, nu voiește să semneze adeverința de primire sau, în cazul în care, negăsindu-se la domiciliu, persoanele îndreptățite să primească actul procedural refuză sau ele însele sunt lipsă.

Așa fiind, Curtea a considerat că aceste excepții nu sunt de natură a afecta vreun drept constituțional, ci reprezintă modalități derogatorii de îndeplinire a procedurii de citare, determinate de situația obiectiv diferită a persoanelor citate.

Mai mult, Curtea a constatat că este neîntemeiată critica autorului excepției referitoare la faptul că afișarea citației, pe de o parte, creează o incertitudine asupra primirii citației de către persoana respectivă, care, în necunoștință de cauză, nu își poate exercita dreptul la apărare, iar pe de altă parte nesocotește viața privată a persoanei, precum și secretul corespondenței. Astfel, Curtea a reținut că textul criticat are în vedere o situație cu caracter de excepție și urmărește să prevină și să limiteze eventualele abuzuri în exercitarea drepturilor procesuale, de natură să determine tergiversarea soluționării cauzei, pe calea menținerii cu rea-credință a unei permanente lipse de procedură. O atare concluzie rezultă din economia întregului articol 92 din Codul de procedură civilă, care prevede suficiente garanții de natură să asigure respectarea dreptului la apărare sau ocrotirea vieții private a persoanei.

Totodată, obligația părților de a-și exercită drepturile procesuale cu respectarea dispozițiilor stabilite de lege, referitoare la comunicarea actelor de procedură, reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile servind unei bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

Aceeași concluzie reiese și din

Decizia nr. 234 din 9 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față, inclusiv în privința art. 94 din Codul de procedură civilă.

De altfel, partea care are suspiciuni cu privire la siguranța comunicării actelor de procedură ori în legătură cu confidențialitatea îndeplinirii respectivei proceduri poate solicita - în scris - instanței să nu i se comunice niciun act în formele reglementate de textele criticate, angajându-se să depună diligențele necesare pentru luarea la cunoștință a termenelor de judecată ori a altor acte de procedură; în cazul în care partea este asistată sau reprezentată de un avocat ori are domiciliul ales la sediul biroului avocațial (ca în cauza de față), temerile părții (formulate în motivarea excepției) pot fi înlăturate prin solicitarea - adresată, de asemenea, instanței - de a se comunică actele de procedură la domiciliul ales. În acest fel ar putea fi ușor evitată atât o eventuală incertitudine cu privire la primirea citației, cât și realizarea unei publicități care i-ar putea dăuna părții. În condițiile existenței unor asemenea posibilități (care pun în evidență și valorifică principiul disponibilității în procesul civil) nu se mai poate invoca încălcarea prevederilor constituționale la care sunt raportate dispozițiile legale criticate.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. 4 și art. 94 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Jane Reason și David Morley în Dosarul nr. 504/112/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 mai 2011.