Decizia nr. 991/2011

Articolul 40

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 : "Prevederile art. 32-34 intră în vigoare la data de 1 mai 2009.";

-

Articolul 18

alin. (3) din Legea nr. 571/2003 : "Pentru aplicarea prevederilor alin. (2), sumele corespunzătoare impozitului minim, stabilite în funcție de veniturile totale înregistrate la data de 31 decembrie a anului precedent, sunt următoarele:

Venituri totale anuale

(lei)

Impozit minim anual

(lei)

0 - 52.000

2.200

52.001 - 215.000

4.300

215.001 - 430.000

6.500

430.001 - 4.300.000

8.600

4.300.001 - 21.500.000

11.000

21.500.001 - 129.000.000

22.000

Peste 129.000.001

43.000"

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal au fost abrogate prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) - Statul român, art. 15 alin. (2) - Universalitatea, art. 115 alin. (4)-(6) - Delegarea legislativă și art. 139 - Impozite, taxe și alte contribuții.

Curtea reține că prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea Constituțională și-a reconsiderat jurisprudența cu privire la sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, constatând că aceasta este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

_________

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011.

Astfel, Curtea a statuat că "se poate solicita controlul de constituționalitate numai al acelor dispoziții legale care, în cazuri concrete, sunt incidente pentru soluționarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor, legi sau ordonanțe în ansamblu ori doar anumite reglementări din cuprinsul acestora. Instituirea acestei proceduri de control al constituționalității legii aplicabile în cauza dedusă judecății instanței de fond, ca modalitate de acces la justiție, implică în mod necesar asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. Condiția ca dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei este, evident, necesară, dar și suficientă."

Curtea a mai constatat că "prin aplicarea rigidă a condiției ca legea sau ordonanța să fie «în vigoare» la data ridicării excepției, ca și la data soluționării acesteia de Curtea Constituțională, se înlătură de la controlul de constituționalitate dispozițiile legale determinante în soluționarea cauzei".

În aceste condiții, Curtea va analiza constituționalitatea dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 , întrucât și-au produs efectele față de autorul excepției de neconstituționalitate, potrivit principiului tempus regit actum, și au legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 , precum și reglementarea prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

a unor măsuri în domeniul politicii fiscale, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 786 din 13 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, că, referitor la încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție prin raportare la art. 56 din Constituție, critica nu poate fi primită, deoarece, pe de o parte, prevederea constituțională nu este aplicabilă persoanelor juridice, iar în ceea ce privește persoanele fizice autorizate, asimilabile întrucâtva persoanelor juridice, Curtea a reținut că textul criticat nu reglementează drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale persoanelor fizice derivând din statutul lor de cetățeni, ci obligații fiscale ce rezultă din desfășurarea unei activități economice generatoare de venituri impozabile.

Astfel fiind, nu se poate susține că, făcând trimitere la art. 56 din Constituție, ordonanța de urgență ar viza chiar îndatoririle ce revin persoanelor fizice în calitate de cetățeni.

Mai mult, în momentul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , Guvernul s-a aflat într-o situație extraordinară, care impune măsuri urgente menite tocmai să consolideze situația economică a țării și să mențină în efectivitate bugetul public național.

Referitor la critica potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

încalcă și prevederile art. 139 din Constituție, Curtea a constatat că și aceasta este neîntemeiată. Astfel, Curtea a reținut că termenul "numai" folosit de prevederile alin. (1) al art. 139 din Constituție are semnificația de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe pentru bugetul de stat prin acte normative inferioare ca forță juridică legii. În această categorie nu intră ordonanțele emise de Guvern, ci hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor, ordinele miniștrilor etc. A spune că expresia "numai" exclude posibilitatea adoptării de ordonanțe, fiind un domeniu rezervat legii organice, înseamnă a adăuga la Constituție.

Curtea a mai constatat și că

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

adoptă drept bază de calcul veniturile realizate la 31 decembrie 2008, ceea ce nu este de natură să conducă la concluzia că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României. Dispozițiile

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal iau în considerare veniturile totale anuale care se încadrează între anumite marje și doar aplicarea impozitării urmează să se facă începând cu data de 1 mai 2009, respectiv de la o dată ulterioară publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , în conformitate cu art. 78 din Constituția României.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și nici a art. 115 alin. (2) din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra lor, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituționale. Astfel, prin

Decizia nr. 123 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 280 din 21 aprilie 2011, Curtea a reținut, în ceea ce privește critica potrivit căreia se realizează o neconcordanță între prevederile

art. 4 din Legea nr. 571/2003

și cele ale

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 18 alin. (3) din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, precum și ale

art. 40 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009

cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Z-Agrobeea" - S.R.L. din comuna Săcălaz, județul Timiș, în Dosarul nr. 26.637/325/2009 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.