Decizia nr. 1033/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 384^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Niros Distribuție" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 4.978/94/2010 al Judecătoriei Buftea - Secția civilă și care face obiectul Dosarului nr. 3.447D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții nr. 3.448D/2010 și nr. 4.289D/2010, care au același obiect al excepției de neconstituționalitate. Critica a fost formulată de același autor în dosarele nr. 4.979/94/2010 și nr. 8.340/94/2010 ale Judecătoriei Buftea - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele mai sus menționate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 3.448D/2010 și nr. 4.289D/2010 la Dosarul nr. 3.447D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din camera de consiliu din 19 iulie 2010 și 11 octombrie 2010, pronunțate în dosarele nr. 4.978/94/2010, nr. 4.979/94/2010 și nr. 8.340/94/2010, Judecătoria Buftea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 384^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Niros Distribuție" - S.R.L. din București în dosare având ca obiect autorizarea, în vederea executării unui titlu executoriu, a pătrunderii în încăperile debitorului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile art. 384^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât prin procedura instituită se elimină dreptul la un proces echitabil al debitorului, judecătorul soluționând cererea fără a analiza, în concret, dacă există motive pentru care pătrunderea în încăperi nu poate fi încuviințată. În aceste condiții, reclamantul-creditor are o poziție privilegiată față de pârâtul-debitor, determinată de împrejurarea că hotărârea se pronunță fără citarea părților și are caracter executoriu de drept.

De asemenea, autorul excepției arată că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul constituțional de acces la o activitate economică, întrucât în cadrul executării silite se poate pătrunde în orice încăpere a debitorului, putând fi astfel dezvăluite aspecte care nu au legătură cu executarea, care țin de modul în care societatea își desfășoară activitatea, precum și aspecte relevante, confidențiale ale afacerii.

Judecătoria Buftea - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prevederile legale criticate fiind în acord cu dispozițiile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 384^1 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul cuprins: "În vederea executării unei hotărâri judecătorești, executorul judecătoresc poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, cu forța publică.

În cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, la cererea executorului judecătoresc, instanța de executare va autoriza, prin hotărâre, intrarea în locurile menționate la alin. 1.

Instanța se pronunță de urgență în camera de consiliu, fără citarea părților, prin hotărâre irevocabilă și executorie."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și ale art. 45 care consacră libertatea economică.

De asemenea, sunt considerate a fi încălcate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 384^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevăd dreptul organului de executare silită de a pătrunde în locurile unde se află bunurile debitorului. O atare dispoziție este indispensabilă în cadrul procedurii executării silite, atunci când datornicul refuză executarea de bunăvoie a obligației de plată constatate printr-o hotărâre judecătorească, constituind unul dintre mijloacele prin care executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile legale. Intrarea în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane se poate realiza numai în cazul în care titlul executoriu îl reprezintă o hotărâre judecătorească și numai cu consimțământul persoanei respective și doar în caz de refuz cu ajutorul forței publice.

În cazul altor titluri executorii devin incidente dispozițiile art. 384^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd că, în cazul neîndeplinirii voluntare a obligației, executorul judecătoresc poate intră în încăperile ce reprezintă domiciliul, reședința sau sediul unei persoane, precum și în orice alte locuri numai după ce instanța de executare va emite o hotărâre care să autorizeze această operațiune. Or, Curtea constată că necesitatea obținerii acestei autorizații din partea instanței judecătorești constituie o garanție pentru debitorul executat silit, de natură a împiedica exercitarea abuzivă a drepturilor ce decurg din titlul executoriu împotriva sa, astfel încât nu poate reține încălcarea vreunei dispoziții constituționale.

Astfel, prevederile criticate nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție sau a dreptului la apărare, întrucât acestea, ca de altfel oricare alte drepturi fundamentale consacrate ca atare de Constituție, au caracter legitim numai în măsura în care sunt exercitate cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Curtea constată că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

Curtea constată că dispozițiile legale criticate sunt deopotrivă aplicabile tuturor persoanelor care se află în aceeași situație, în aceeași poziție procesuală, respectiv de debitor ale cărui bunuri sunt urmărite prin măsuri de executare silită. Examinarea art. 384^1 din Codul de procedură civilă, în raport cu prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), nu evidențiază nicio contrarietate, întrucât părțile care au calitatea de debitori în cadrul procedurii executării silite și creditorii acestora nu se află în situații juridice similare, de natură să impună și să justifice un tratament juridic identic, unica ipoteză în care deosebirile de regim juridic ar putea fi calificate ca fiind discriminatorii. Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalității în drepturi a cetățenilor, părțile implicate în proces beneficiind de toate garanțiile procesuale pentru valorificarea drepturilor proprii.

Pe de altă parte, Curtea reține că garantarea libertății economice, consacrată de art. 45 din Legea fundamentală, trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii executării silite, ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora, prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Față de cele arătate, Curtea constată că prevederile art. 384^1 din Codul de procedură civilă sunt în concordanță cu prevederile constituționale invocate de autorul excepției, precum și cu reglementările internaționale cuprinse în art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 14 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 384^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Niros Distribuție" - S.R.L. din București în dosarele nr. 4.978/94/2010, nr. 4.979/94/2010 și nr. 8.340/94/2010 ale Judecătoriei Buftea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iulie 2011.