Decizia nr. 137/1998

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Ioan Griga - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 și 403 din Codul de procedură penală, ridicată de Rogojina Mihai în Dosarul nr. 223/1998 al Curții de Apel Suceava.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 octombrie 1998, în lipsa părții și în prezenta reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 1998.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 mai 1998, Curtea de Apel Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 și 403 din Codul de procedură penală, ridicată de Rogojina Mihai.

În motivarea excepției, se arata ca textele legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 125 care stabilesc ca justiția se realizează prin instanțele judecătorești prevăzute de lege, și ale art. 128 privind folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești. Potrivit acestor dispoziții constituționale, folosirea căilor de atac trebuie facuta numai la instanța judecătorească și în nici un caz prin administrarea, în prealabil, de probe de către Ministerul Public. Or, conform textelor criticate, Ministerul Public este acela care face verificări și administrează probe, deși numai instanța judecătorească trebuie să desfășoare astfel de activități.

Exprimandu-și opinia, instanța apreciază ca dispozițiile art. 397, 399, 400 și 403 din Codul de procedură penală nu sunt neconstituționale. În baza textelor constituționale, invocate în cauza, justiția se realizează de instanțele judecătorești, iar competența și procedura de judecată sunt cele stabilite de lege. În ce privește căile de atac, acestea se exercită în condițiile legii. În cazul revizuirii, conform art. 397, 399, 400 și 403 din Codul de procedură penală, cererea de revizuire se adresează procurorului, care asculta, dacă este cazul, persoana care solicită revizuirea și efectuează, când este necesar, cercetările care se impun, după care trimite lucrările efectuate la instanța competența să soluționeze cauza. Potrivit art. 403 din Codul de procedură penală, instanța poate însă verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi. Rezultă ca, prin verificarea tuturor probelor și administrarea unor probe noi, atunci când e necesar, instanța este aceea care administrează întregul probator. Rezultă ca prevederile legale atacate ca neconstituționale nu sunt de natura sa lezeze drepturile revizuientului, întrucât rezultatul verificării este supus controlului instanței.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Textele criticate reglementează activitatea procesuala în scopul soluționării cererilor de revizuire introduse de persoane condamnate, în vederea desființării hotărârilor de condamnare.

Și în cazul revizuirii, justiția se înfăptuiește tot de instanțele judecătorești, asa cum cere art. 125 din Constituție, iar nu de procuror, care, în calitate de organ de urmărire penală, efectuează numai cercetări prealabile, pentru a ajuta aflarea adevărului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Textele din Codul de procedură penală criticate ca neconstituționale prevăd:

"Art. 397. - Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în prima instanța.

Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de proba în dovedirea acestuia.

Dacă cererea nu îndeplinește condițiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizarii acesteia."

"Art. 399. - După introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanța.

Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.

Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Dispozițiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.

Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni și curge de la data introducerii cererii de revizuire.

După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente."

"Art. 400. - În tot timpul efectuării actelor de cercetare, procurorul ierarhic superior poate dispune suspendarea executării hotărârii, în limitele cererii de revizuire."

"Art. 403. - Instanța, ascultând concluziile procurorului și ale părților, examinează dacă cererea de revizuire este facuta în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanța poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi.

Persoanele prevăzute în art. 394 lit. b) și d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii.

Instanța, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.

Când cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. 1 lit. g), procedura de revizuire își va urma cursul, iar în cazul admiterii în principiu, după rejudecarea cauzei, instanța va hotărî potrivit dispozițiilor din art. 13 alin. 2 și 3, care se aplică în mod corespunzător".

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca dispozițiile legale menționate, potrivit cărora parchetul face verificări și administrează probe, deși aceste probe ar trebui administrate doar de instanța, contravin prevederilor art. 125 din Constituție, în special celor din alin. (1), care consacra principiul ca "justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege."

Aceasta critica nu este intemeiata. Prezenta procurorului și, în general, a organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explica prin specificul acestei cai de atac, al carei scop îl constituie repararea erorilor judiciare cuprinse în hotărâri penale definitive. Deși este îndreptată împotriva hotărârilor penale definitive, revizuirea are totuși un echivalent procesual în procedura prevăzută de art. 273 din Codul de procedură penală referitor la reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a acesteia, pentru situații când se dovedește ca din eroare s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală. Și în cazul revizuirii, redeschiderea urmăririi penale constituie un remediu contra unei erori judiciare care s-a produs la începutul procesului penal, în faza urmăririi penale, după cum și în cazul revizuirii procesul penal este reluat, iar restabilirea adevărului duce la o alta soluționare a cauzei penale decât cea dispusă anterior. Spre deosebire de contestația în anulare, calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală. Or, este firesc ca aceasta activitate să fie desfășurată de organele de urmărire penală, deoarece parchetul, spre deosebire de instanțe, are posibilități mai mari de investigare.

Întreaga activitate desfășurată de procuror și, după caz, de organele de urmărire penală, precum și întregul probator administrat sunt supuse controlului instanței judecătorești.

Asa cum se prevede în art. 399 alin. ultim din Codul de procedură penală, după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente. Aceasta, potrivit dispozițiilor art. 403 din Codul de procedură penală, asculta concluziile procurorului și ale părților, examinează probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror și poate administra probe noi, iar în final dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.

Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă ca soluționarea cererii de revizuire se face de către instanțele judecătorești și nu de către Ministerul Public, care nu are rol de decizie, astfel încât textele criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constituție.

În susținerea excepției se invoca și încălcarea prevederilor art. 128 din Constituție, referitoare la folosirea căilor de atac în condițiile legii, fără a se arata însă în ce consta contrarietatea. În legătură cu aceasta sustinere, Curtea constata ca reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești este atributul exclusiv al legiuitorului, iar textele criticate nu contravin acestor dispoziții constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 397, 399, 400 și 403 din Codul de procedură penală, ridicată de Rogojina Mihai în Dosarul nr. 223/1998 al Curții de Apel Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 1998.