Decizia nr. 1184/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 și art. 208 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agenția de Detectivi Marinescu" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 216D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 240D/2011 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Ioan Vasile în Dosarul nr. 596/1.259/2010 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul parțial identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 240D/2011 la Dosarul nr. 216D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 240D/2011 la Dosarul nr. 216D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată arătând că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor părților și că reprezintă rezultatul opțiunii legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 24 ianuarie 2011 și 21 ianuarie 2011, pronunțate în dosarele nr. 10.160/101/2008 și nr. 596/1.259/2010, Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 și art. 208 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Agenția de Detectivi Marinescu" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin și de Ioan Vasile în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de recurs împotriva unor sentințe întemeiate pe anumite probe administrate ca urmare a aprecierii instanțelor de judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii susțin că prevederile art. 167 alin. 1-4 și art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduc atingere principiului egalității în drepturi, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, deoarece judecătorii pot cenzura probele care se administrează într-un proces. Astfel, în exercitarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, părțile ar trebui să aibă libertatea de a administra toate probele pe care le consideră necesare, fără ca instanța să se pronunțe asupra pertinenței lor atunci când le încuviințează. Pentru a da expresie principiului disponibilității și dreptului la un proces echitabil, părțile ar trebui să aibă posibilitatea de a dispune în legătură cu probele care trebuie administrate în cauză, întrucât lăsarea administrării probelor la stricta apreciere a instanței limitează posibilitatea unei apărări efective a acestora. Se arată, de asemenea, că dispozițiile art. 208 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât, în speță, "expertiza s-a realizat pe probe imaginare, fără citarea părților, instanța de judecată fiind indusă în eroare" cu privire la citarea părților pentru termenul la care s-a administrat respectiva probă.

Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale, aplicându-se în egală măsură tuturor părților din proces.

Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, prin textul de lege criticat legiuitorul urmărind înlăturarea posibilității ca părțile să tergiverseze judecarea cauzei.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 167 alin. 1-4, art. 169 alin. 1 și art. 208 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

- Art. 167 alin. 1-4: "Dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.

Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.

Dovada și dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putință în același timp.

Când dovada cu martori a fost încuviințată în condițiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeași ședință, dacă amândouă părțile sunt de față.";

- Art. 169 alin. 1: "Administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel.";

- Art. 208: "Dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovada de primire, arătând zilele și orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului.

Părțile sunt obligate să dea expertului orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării."

Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, precum și prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În plus, dispozițiile art. 208 din Codul de procedură civilă contravin art. 1 alin. (1)-(4) referitor la statul român și art. 126 alin. (1) privind competența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celorlalte instanțe judecătorești stabilite de lege de a realiza justiția din Legea fundamentală.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată Curtea constată următoarele:

1. Dispozițiile art. 167 alin. 1-4 din Codul de procedură civilă au mai format obiectul controlului de constituționalitate, iar Curtea prin mai multe decizii, spre exemplu

Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, a reținut, referitor la competența recunoscută instanței de a hotărî asupra admisibilității unei probe, că aceasta este un corolar firesc și necesar al învestirii sale cu soluționarea cauzei pe care este ținută să o finalizeze printr-o hotărâre legală și temeinică. Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, departe de a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, în realitate îi dau expresie, constituind o modalitate eficientă de prevenire și limitare a abuzului de drept în materie.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile anterior pronunțate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru aceleași argumente, Curtea nu poate reține nici criticile privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Cu acest prilej, Curtea observă că, potrivit art. 167 alin. 1-4 și art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, atât reclamantul, cât și pârâtul au acces în mod egal și simetric la procedura administrării dovezilor, fără privilegii sau discriminări, așa încât nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 16 din Constituție.

Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi reținută nici critica autorului excepției referitoare la încălcarea, prin textele de lege criticate, a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin prisma art. 11 și art. 20 din Constituție. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu prin Hotărârea din 9 iunie 1998, pronunțată în Cauza Teixeira de Castro împotriva Portugaliei (paragraful 34) că admisibilitatea probelor reprezintă o problemă care trebuie să fie reglementată de dreptul intern, iar aprecierea lor aparține instanțelor naționale, așa încât Curții îi revine doar rolul de a examina dacă procedura în cauză, în ansamblul ei, inclusiv în privința administrării probelor, a avut un caracter echitabil. În același sens sunt, de exemplu, și Hotărârea din 30 iunie 2009, pronunțată în Cauza Viorel Burzo împotriva României (paragraful 137), Hotărârea din 21 aprilie 2011, pronunțată în Cauza Nechiporuk și Yonkalo împotriva Ucrainei (paragraful 273) și Hotărârea din 1 martie 2011, pronunțată în Cauza Welke și Bialek împotriva Poloniei (paragraful 57).

2. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că nemulțumirile autorului privesc modul de administrare al probei cu expertiza în fața instanței de fond. Or, Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi reținute, iar excepția urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată[... ]", competența de a se pronunța asupra acestor aspecte revenind în exclusivitate instanței de recurs.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. 1-4 și art. 169 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agenția de Detectivi Marinescu" - S.R.L. din Drobeta Turnu-Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și de Ioan Vasile în Dosarul nr. 596/1.259/2010 al Curții de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 208 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Agenția de Detectivi Marinescu" - S.R.L. din Drobeta-Turnu Severin în Dosarul nr. 10.160/101/2008 al Curții de Apel Craiova - Secția a II-a civilă și pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2011.