Decizia nr. 154/1998

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 3.554/1996 al acelei instanțe privind pe Tudoran Olanescu Gina.

La apelul nominal s-a prezentat Tudoran Olanescu Gina, personal și asistată de avocatul Ioan Rotaru, lipsind Societatea Comercială "Perla Moldovei" - S.A. Slanic-Moldova.

Procedura este legal îndeplinită.

Fața de declarația părților că nu au cereri de formulat, se constata cauza în stare de judecată și se da cuvântul în fond.

Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepției invocate, arătând ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, aparțin Ministerului Public.

În continuare are cuvântul, pentru Tudoran Olanescu Gina, avocatul Ioan Rotaru, care arata ca prin Decizia nr. 73/1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96/1996, Curtea Constituțională a decis ca prevederile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În speta însă se susține ca au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, și anume Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 1998 a Curții Supreme de Justiție - Secțiile Unite prin care s-a decis ca instanțele judecătorești sunt competente sa judece, în condițiile legii, litigiile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale, intervenite în perioada 1944-1989. În aceasta situație, ca urmare a retragerii recursului în anulare de către procurorul general, se considera că nu se mai justifica continuarea judecării cauzei la solicitarea părților din proces. În concluzie, se solicita admiterea excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 aprilie 1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 3.554/1996 aflat pe rolul acelei instanțe.

În susținerea excepției de neconstituționalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform art. 130 din Constituție, o prerogativa care aparține exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei sa reprezinte un exercițiu al aceleiași atribuții, la indemana aceluiași subiect calificat și având ca efect stingerea litigiului respectiv. De aceea, se apreciază ca dispozițiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părților din proces sa ceara continuarea judecații unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze și care aparține în exclusivitate unei autorități publice, apar ca neconstituționale, deoarece transfera în competența părților litigante atribuții care, potrivit art. 130 din Constituție, constituie atributul exclusiv al Ministerului Public și se exercită numai prin procurorii constituiți în parchete. Se precizează totodată ca art. 16 alin. (1) din Constituție nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetățenilor în raport cu aceea care se aplică autorităților publice și nici preluarea de către cetățeni a atribuțiilor care revin respectivelor autorități.

Exprimandu-și opinia asupra excepției, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța arata ca aceasta este nefondata.

În temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului. În punctul de vedere primit de la Guvern se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este nefondata, invocand în acest sens practica jurisdicțională a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general își poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părțile în proces pot cere continuarea judecații". Aceasta dispoziție legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepției de neconstituționalitate.

Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituțională a decis ca dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituționale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condițiile în care procurorul general își poate retrage recursul în anulare și consacra totodată dreptul părților din proces de a stărui pentru continuarea judecații. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuție nici o situație conflictuala cu dispozițiile Constituției". Dispozițiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă nu au fost atacate cu recurs, astfel încât, sub acest aspect, decizia a rămas definitivă.

Aceeași soluție a constituționalității dispozițiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunțată în mod constant în practica jurisdicțională a Curții.

Ulterior, fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat în același sens, respingând excepția. Astfel sunt deciziile nr. 67 și 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998.

Pentru a se pronunța aceasta soluție s-a reținut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci și cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt elaborate în conformitate cu dispozițiile art. 125 și 128 din Constituție.

Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părți, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispozițiile constituționale menționate. Aceasta nu este o problemă de constituționalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorității legiuitoare, opțiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituției.

Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicționale a Curții, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă.

Referitor la Hotărârea nr. 1 din 28 septembrie 1998 a Curții Supreme de Justiție - Secțiile Unite, cu privire la care se susține ca ar fi un element nou pentru schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, se constată că acest argument nu poate fi primit, deoarece hotărârea menționată privește interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești în litigiile referitoare la încălcarea dreptului de proprietate și a celorlalte drepturi reale, intervenite în perioada 1944-1989, pe când în speta problema dedusă judecații este cea a legitimitatii constituționale a textului de lege atacat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție în Dosarul nr. 3.554/1996 al acelei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 1998.