Decizia nr. 1236/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Laminate" - S.A. din București - Sucursala Focșani în Dosarul nr. 2.439/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 4.576D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, se apreciază că obligația angajatorului de a compensa în bani concediul de odihnă neefectuat în cazul încetării contractului individual de muncă este în concordanță cu prevederile Constituției, în acest sens fiind invocată și

Decizia Curții Constituționale nr. 312 din 8 iulie 2004 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.439/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Laminate" - S.A. din București - Sucursala Focșani într-o cauză având ca obiect drepturi bănești sub forma salariilor compensatorii, a compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat și a plății de penalități pentru neplata la timp a drepturilor bănești datorate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că acordarea unui repaus după prestarea unei activități presupune refacerea prin odihnă a persoanei ce a depus efort în îndeplinirea sarcinilor de serviciu și nu acordarea unor sume de bani, întrucât acestea se datorează numai pentru munca efectiv prestată. Angajatul avea obligația să efectueze concediul de odihnă în timpul derulării contractului de muncă, însă, întrucât nu l-a efectuat, afectează activitatea angajatorului, impunându-i acestuia o obligație suplimentară de natură pecuniară. Așa fiind, textul de lege criticat, prin obligarea angajatorului la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, reprezintă o ingerință în activitatea comercială a acestuia. În fine, se mai arată că angajatul ar trebui să efectueze concediul restant la "următorul angajator".

Tribunalul Vrancea - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că, indiferent de motivele încetării raporturilor de muncă, anterior acestei date, salariatul a prestat o muncă și pentru aceasta are dreptul corespunzător perioadei lucrate la concediu de odihnă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 141 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003. Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 53/2003

a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluția legislativă, în noua numerotare, regăsindu-se la art. 146 alin. (4), text asupra căruia Curtea urmează să se pronunțe prin prezenta decizie și care are următorul cuprins: "(4) Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 45 privind libertatea economică și ale art. 135 privind economia.

Examinând excepția de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că soluția legislativă criticată a mai format obiect al controlului de constituționalitate prin prisma unor critici identice. Astfel, prin

Decizia nr. 312 din 8 iulie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 30 august 2004,

Decizia nr. 46 din 11 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, și

Decizia nr. 224 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 24 aprilie 2007, Curtea a statuat că dispoziția potrivit căreia concediul de odihnă neefectuat de către salariat poate fi compensat în bani în cazul încetării contractului individual de muncă nu contravine principiilor economiei de piață și nici obligațiilor constituționale ale statului în acest domeniu. O componentă esențială a dreptului muncii o reprezintă protecția socială a muncii, ce cuprinde, la rândul ei, aspectele prevăzute în art. 41 alin. (2) din Constituție, printre care se regăsește și concediul de odihnă plătit. Acesta nu poate constitui obiect de tranzacție, nu poate fi retras și nici nu se poate renunța la el, angajatorul putând negocia, în limitele prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, doar durata, condițiile și perioadele de efectuare a concediului de odihnă. Dreptul la concediu de odihnă este stabilit proporțional cu munca prestată de către salariat într-un an calendaristic, compensarea în bani stabilindu-se astfel tot în funcție de durata timpului în care s-a prestat munca. Așadar, indiferent de motivele încetării contractului individual de muncă și de durata care a trecut de la încheierea contractului de muncă până în momentul încetării acestuia, salariatul a prestat muncă și, proporțional cu perioada lucrată, a câștigat dreptul la concediu de odihnă. Întrucât, din cauza încetării contractului individual de muncă, acesta nu mai poate efectua concediul de odihnă la care are dreptul, apare ca fiind constituțională obligația angajatorului să îl compenseze în bani.

Acest drept al salariatului și obligația corelativă ce revine angajatorului nu afectează în niciun mod dreptul persoanei la o activitate economică și la liberă inițiativă.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 146 alin. (4) din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, excepție ridicată de Societatea Comercială "Laminate" - S.A. din București - Sucursala Focșani în Dosarul nr. 2.439/91/2010 al Tribunalului Vrancea - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.