Decizia nr. 1247/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din București în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială și care formează obiectul Dosarului nr. 132D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 7 aprilie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 22.186/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din București într-un litigiu având ca obiect constatarea rezoluțiunii unui contract de vânzare-cumpărare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia enumeră prevederile constituționale în raport cu care își formulează critica, fără a aduce argumente în susținerea excepției invocate.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și arată că liberul acces la justiție nu presupune și gratuitate și că persoanele care apelează la serviciile justiției trebuie să suporte cheltuielile impuse de lege, necesare declanșării și desfășurării proceselor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul susține că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată și arată că dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21, întrucât accesul la justiție nu înseamnă gratuitate, fiind normal și legal ca justițiabilii să contribuie prin plata unor taxe la acoperirea cheltuielilor instanțelor judecătorești. Sunt invocate în acest sens

deciziile Curții Constituționale nr. 814 din 27 septembrie 2007 , nr. 210 din 10 iulie 2002, nr. 504 din 20 aprilie 2010 și nr. 948 din 6 iulie 2010. Se arată, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanțele pot acorda anumitor categorii de persoane facilități la plata taxelor judiciare de timbru, constând în plata în rate a acestor taxe, reducerea cuantumului lor sau chiar scutirea de plată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997.

În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 - Accesul liber la justiție, ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși autorul acesteia s-a limitat doar la a enumera textele constituționale și convențiile pretins încălcate, în mod rezonabil se poate determina din simpla indicare a textelor de referință invocate critica de neconstituționalitate vizată, respectiv încălcarea dreptului de acces liber la justiție prin existența obligației plății taxelor de timbru în privința acțiunilor și cererilor introduse la instanțele judecătorești. În aceste condiții, având în vedere și

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , nepublicată încă în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, Curtea urmează a analiza pe fond excepția de neconstituționalitate formulată.

Astfel, Curtea constată că prin

Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, a statuat că accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. În virtutea dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), plata taxelor și a impozitelor reprezintă o obligație constituțională a cetățenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții. În același sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiție este aceea că nu este un drept absolut (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57). Astfel, acest drept, care cere prin însăși natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa.

De asemenea, prin

Decizia nr. 185 din 10 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 5 februarie 2001, Curtea a reținut că prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu conțin nicio interdicție referitoare la scutirea de plată taxei judiciare de timbru.

Având în vedere faptul că legea criticată nu aduce atingere unui drept sau unei libertăți fundamentale, Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Societatea Comercială ELGI COM COF - S.R.L. din București în Dosarul nr. 22.186/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.