Codul civil din 26 noiembrie 1864

Articolul 106

Deca absentele nu va fi lasatu procura pentru administrarea averii sele, atunci acei cari aru fi fostu moștenitorii sei, în diua candu elu a disparutu (s'a facutu nevedutu) seu candu s'a priimitu cele din urma sciinte de la densul (moștenitorii presumtivi), voru pute cere, în virtutea otaririi judecatoresci definiți, prin cari se va fi declaratu absen, punerea loru în posesiune profisoria pe averea ce absentele ave în diua pornirii selle, seu a priimirii celoru din urma sciinte de la densulu, cu îndatorire anse pentru aceștia, de a da cauțiune despre buna lor administrare.

Articolul 107

Dacă absentele va fi lasatu procura, moștenitorii sei presumtivi nu voru pute cere de la tribunaluri punerea loru în posesiune provizoria de catu după dece ani deplini de candu el a disparutu, sau de la priimirea celoru din urma sciinte de la el.

Articolul 108

Totu ast'felu se va urma și candu terminul procurei ar espira, în asemene acsuri, se va procede la administrarea averii absentelui potrivit regulamenteloru prin capitolul I din acestu Titlu.

Articolul 109

După ce moștenitorii presumtivi voru fi fostu puși în stapinire provisoria, testamentulu, deca va esiste, se va deschide după cererea partiloru interesate, seu a procurorului tribunalului, și legatarii, donatarii, precum și toți acei, cari ave asupra averii absentelui, drepturi subordinate morții absentului, la voru pute esercita profisorie cu îndatorire din parte'le de a da cauțiune.

Articolul 110

Posesiunea provisoria nu va fi considerată de cadu ca cu depositu, cari va da, caloru ce au dobîndit'o, dreptul de a administra averea absentelui cu îndatorire din parte'le de a da sema abssentelui, candu s'ar areta, seu se va proba esistenta sea.

Articolul 111

Cei ce voru fi dobanditu punerea în posesiune prosoria voru fi datori a stărui pentru facerea inventariului averii miscatore și a inscrisuriloru absentelui în fiinta procurorului tribunalului de prima instanța.

Tribunalul va ordonă, în casu de trebuinta, vendarea averii întregi miscatorie seu a unei părți dintr'însă. În casu de vendare, atatu pretiul ei catu și veniturile se voru capitalisa în bani seu în pamentu.

Cei ce voru fi dobanditu punerea în posesiune provisoria voru pute, pentru propria loru siguranța, a cere de la tribunal orînduirea unui espertu cari sa reviseze averea nemiscatore și sa descrie starea ei prin un procesu verbale, cari se va aproba de tribunal în presinta procurorului; cheltuelele acestei lucrări voru fi în sarcina averii absentelui.

Articolul 112

Cei cari, în puterea punerii loru în posesiune provisoria seu a administrațiunii legal, se voru fi folositu de averea absentelui, nu voru fi datori a intorce absentelui de catu a cincea parte din venitu deca esistenta lui va fi dovedită înainte de cinci'supra'dece ani deplini din diua candu lui se va dovedi după cinci'supra'dece ani deplini.

Veniturile voru fi în întregime ale mostenitoriloru presumtivi, candu au trecutu trei'deci ani deplini de la diua declaratiunii absentei, seu una suta ani de la diua nascerii absentelui.

Articolul 113

Cei cari se folosescu de averea absentelui numai în virtutea punerii în posessiune provisoria nu voru pute instraina nici ipoteca averea lui cea nemiscatore.

Articolul 114

Deca absenta se va prolunga trei'deci ani, din diua punerii în posesiune provisoria, seu dacă se voru fi implinitu una suta ani deplini de la nascerea absentelui, cautiunile date se voru ridica, toți cei indrituiti voru pute cere, de la tribunalulu de l'a instanța, impartele averii absentelui, și punerea în posesiune definitivă.

Articolul 115

Moscenirea absentelui va fi deschisă din diua morții lui dovedite, în folosulu moscenitoriloru celoru mai apropiati în diua morții și cei cari se voru fi folositu de averea absentelui vor fi datori a o restitui acestora cu reserva venituriloru ce li se cuvine în virtutea art. 112.

Articolul 116

Dacă absentele revine, seu dacă se dovedesce esistenta în timpulu punerii în posessiune provisoria efectele otarirei prin cari s'a declaratu absenta voru inceta, însă fără prejuditiulu, dacă va fi trebuinta, alu mesureloru conservatorie prescrise la Capitolulu I din acestu titlu pentru administrarea averii.

Articolul 117

Dacă absentele se ivesce, seu dacă esistenta lui este dovedită, chiaru și după punerea în stăpânirea definitivă, elu își va priimi averea în starea în cari s'ar găsi precum și pretulu lucruriloru înstrăinate din ea, seu cele cumpărate cu prețul averii celei vîndute, fără a pute urmări acea avere, dacă a fi trecutu la o atreia persona.

Articolul 118

Copiii și descendenții în linia dreapta ai absentelui potu asemene, în terminu de treideci ani de la punerea în definitivă stapinire, a cere restituirea averii absentelui, după cum s'a disu în art. precedente.

Articolul 119

După darea otaririi, prin cari s'a declaratu absenta, veri cine aru ave drepturi contra absentelui nu le va pute esercita de catu în contra celoru ce vor fi fostu puși în posesiunea averii lui, sau în contra celoru ce vor fi avend administrațiunea legale.

Articolul 120

Veri'cine ar reclama unu dreptu deschi unei persoane, a carii esistenta nu va fi recunoscută este datoru a dovedi, ca acea persona esista în timpulu candu dreptulu s'a deschis pentru dinsa.

Articolul 121

Dacă se va deschide o moștenire, cari s'ar cuveni unui individu, a cărui esistenta nu este cunoscută, ea se va da numai aceloru cu cari individulu s'ar fi găsit în drept d'a concure, sau aceloru ce avea dreptu d'a o dobîndi în lipsa'i.

Articolul 122

Dispositiunile coprinse în precedentile doue article își voru avea prterea loru, fără prejuciulu actiuniloru, prin cari se cere o moștenire sau alte drepturi ce se voru cuveni absentelui ori represintatiloru sei și nu se voru perde de catu după trecerea terminului statornicitu pentru prescripțiune.

Articolul 123

Precatu timpul absentele nu se va areta, sau acțiunile nu se vor esercita în munele seu, cei ce vor fi priimitu moștenirea, voru dobîndi în deplina proprietate veniturile luate de dinsii cu buna credința.

Articolul 216

Ori'cari ar fi natura fapteloru sau a delicteloru, cari ar provoca cerere de despărțenia pentru causa determinata, o asemenea cerere nu se poate face de cat numai la tribunalul civile al districtului, în cari sotii își au domiciliulu.

Articolul 217

Dacă vre una din faptele imputate de sotiul cari cere desfacerea căsătoriei va fi de natura a da locu urmăririi criminali din partea ministerului publicu, acțiunea despărțeniei se va suspende pînă ce se va da otarirea curții de jurați; atunci se va pute reîncepe judicata fără a fi permisu a deduce din acea hotărîre vre o respingere sau esceptiune prejudiciabile în contra sociului cari a facutu cererea.

Articolul 218

Ori'ce cerere de despărțenia va areta cu amanuntulu faptele; cererea se va da împreună cu dovedile, președintelui tribunalului, sau judicatorului ce'i va tine loculu, de către sotiulu ce cere desfacerea căsătoriei în persona, afară numai dacă va fi impiedicatu de bola, în cari casu după cererea sa și eliberarea unui certificatu de bola a vre'unui medicu, magistratulu se va duce la domiciliul reclamantelui ca sa priimesca acolo cererea sa.

Articolul 219

Judicatorul după ce va fi ascultatu pe reclamante, și'i va face observațiunile ce va socoti de trebuinta, va parafa cererea și dovedile alăturate, și va încheia procesu verbale pentru priimirea loru.

Acest proces verbale se va sub'scrie de judicatorul și de reclamante, afară numai dacă nu va sci a scrie, pentru cari se va face mențiune în procesului verbale.

Articolul 220

Judicatorulu va ordonă prin procesu verbale ca părțile să se infastiseze înaintea sa la diua și ora ce va determina. Spre acestu sfarsitu se va tramite copia după ordonanța sa persoanei în contra carii se cere desfacerea căsătoriei.

Articolul 221

În diua otarita judecătorul va da amboru sotiloru, de se voru infatisa, sau reclamantelui, dacă numai singuru se va infatisa, consiliurile ce va găsi cu cale spre a savirsi impaciuirea. De nu va pute isbuti va încheia procesu verbale și va ordonă a se comunică cererea și dovedile ministeriului publicu și va referi despre tote tribunalului.

Articolul 222

După trei dile tribunalul, după referitul președintelui sau alu judedcatorului ce'i tine loculu și după conclusiunile ministeriului publicu, va acorda sau va suspende permisiunea de a se face citatiuni partiloru; suspendarea nu poate trece peste doue deci de dile.

Articolul 223

Reclamantele va cere de la tribunal a se cita după formele obișnuite pîrîtul ca să se înfățișeze în persona în ședința secreta și în terminul prescrisu de lege; se va tramite împreună cu citațiunii părții pirite copia după cererea de despărțenia și după actele doveditore.

Articolul 224

La espirarea terminului, dacă partea pirita se va infatiosa sau nu, reclamantele în persona asistat de un sfatuitoru, de va găsi de trebuinta, va espune sau va face a se espune motivele cererii sale, va infatiosa dovedile și va spune numele martoriloru ce va fi avendu.

Articolul 225

În materie de despartire de căsătoria părțile nu voru pute să se infatioseze prin procuratori cari sa pladeze.

Articolul 226

Deca pîrîtul se va infatiosa în persona va pute propune observarile atatu asupra motiveloru cererii catu și asupra acteloru ce voru fi produse de reclamante și asupra marturiloru numiți de reclamante. Pîrîtul va numi pe mărturii ce'și propune a infatiosa și asupra căror reclamantele va face și el observațiunile sale.

Articolul 227

La a loru infatiosare se va întocmi proces verbale despre spusele și observațiunile partiloru, precum asemenea și maturiile ce unul sau altul poate face.

Se va da citire procesului verbale personeloru infatiosate, cari se voru indatora a'lu subscrie, și se va face într'adinsu mențiune despre semnatura loru sau de declarațiunea ca n'au pututu, sau n'au voitu sa subscrie.

Articolul 228

Tribunalul va soroci părțile pentru audienta publică a carii di și ora o va defige; va ordonă a se comunică lucrările ministeriului publicu și va numi un reportatoriu.

Articolul 229

La diua și ora otarita, asupra reportului judecătorului reportatorul, după ce se va asculta ministerulu publicu, tribunalul va otari mai anteu asupra neadmiterii cererii de despărțenia, de va fi fostu propusă.

Candu motivele neadmiterii se voru găsi temeinice cererea de despărțenia se va respinge; în casulu contrariu, sau de nu se va fi facutu propunere de neadmitere, cererea de despărțenia se va admite.

Articolul 230

Îndată după admiterea cererii de despărțenia, asupra raportului judecătorului, reportatorul ascultandu'se ministeriul publicu, tribunalul va otari asupra fondului, dacă va găsi causa în stare de a fi judecata; la din contra, va admite pe reclamante a dovedi faptele pe cari'și fondeza aretarile și pe pîrîtul a dovedi contrariulu.

Articolul 231

Asupra fie'cărui actu al pricinei, părțile, după reportulu judecătorului și mai nainte de a vorbi ministerul publicu, potu propune contestațiunile loru, mai anteiu asupra motiveloru de admitere și apoi asupra fondului, dar în nici unu casu asistentele reclamantelui nu va fi admisu, dacă reclamantele însuși nu se va infatisa în persona.

Articolul 232

Îndată ce se va pronuntia otarirea cari va ordonă a se face cercetări, grefiarul tribunalului va ceti partea procesului verbale cari conține numele marturiloru propuși, și pe cari părțile au cerutu a fi ascultați.

Părțile voru fi vestite de către președinte ca mai potu propune și alți marturi; însă ca după acesta nu voru mai pute fi priimite a mai face și alte propuneri.

Articolul 233

Părțile voru face propunerile loru îndată în contra aceloru marturi ce vor voi a se departa. Tribunalul va otari asupra acestoru propuneri după ce va asculta pe ministeriul publicu.

Articolul 234

Rudele partiloru, afară de copii și descendinti, nu potu fi resspinsi ca marturi sub cuventul de rudenia, precum asemenea nici slugile căsătoritiloru, sub cunentu ca sînt slugi; dara tribunalul va judeca și va apretia după împrejurări depunerile rudeloru și ale slugiloru.

Articolul 235

Ori ce otarire cari ar admite vre o dovadă testimoniala va denumi pe marturi ce urmeza a fi ascultați, și va otari diua și ora în cari părțile sînt datore a'l adunce la tribunal.

Articolul 236

Depunerile marturiloru se vor priimi la tribunal în ședința secreta de fața cu ministeriul publicu, cu părțile sfatuitorii sau amicii loru pînă la numerul de trei din fie'cari parte.

Articolul 237

Părțile, prin sine sau prin organul sfatuitoriloru, potu face marturiloru observațiunile și interpelatiunile ce vor găsi de cuviință, fără însă ca sa'i intrerupa în cursul depuneriloru ce au a face.

Articolul 238

Fie'cari depunere se va face în scrisu, precum asemenea și tote disele și observațiunile ce se vor face asupra aceloru depuneri.

Procesul verbale al cercetării se va ceti atatu martoriloru catu și partiloru; și unii și alții vor fi datori a'lu subscrie. Se va face mențiune despre subscrierea loru, sau despre a loru declarare că nu potu sau nu voiescu a subscrie.

Articolul 239

După săvîrșirea celoru celoru doue cercetări sau a celei cerute de reclamante, dacă pîrîtul nu a adus marturi, tribunalul va soroci părțile pentru ședința publică a carii di și ora o va determina. Va ordonă a se comunică lucrările ministeriului publicu și va numi un reportatoru.

Ordonanța de sorocire se va notifica paritului în terminulu ce se va otari prin acea ordonanța.

Articolul 240

La diua otarita pentru judecata definitivă se va da citire raportului de către judecătorul însărcinat cu el. Părțile voru pute mai la urma face prin însele tote operațiunile ce vor socoti folositore pricinei loru. Dupe acesta ministerul publicu va lua conclusiunile sale.

Otatirea definitivă se va pronuntia din ședința publică.

Articolul 241

Cînd cererea de despărțenia se va fi făcut pentru motivul de violinta, asprime, sau injurie grave, chiar după ce tote vor fi bine constatate, judecătorii au facultatea de a nu admite îndată despărțenia. În acest casu mai nainte de a otari, vor autorisa pe femeia a părăsi locuinta bărbatului seu, fără a fi datore ca sa'lu priimesca la densa, dacă ea nu va voi; și voru condemna pe barbatu a'i plati o pensiune de întreținere în proporție cu midilocele sale, dacă femeia însăși nu va ave venituri indestulatore pentru susținerea trebuinteloru sale.

Articolul 242

Dupe unu anu de cercetare, dacă părțile nu vor reveni la împreună viețuire, sotulu reclamante poate face a se cita cel'laltu sotu înaintea tribunalului în terminulu prescrisu de lege pentru a asculta definitivă otarire, cari atunci va admite despărțenia.

Articolul 243

Cînd despărțenia se va cere pentru cuventul ca unul din soți se alfa condemnatu la osinda muncei silnice sau a reclusiunii, singurele formalități de observat consta: a infatisa tribunalului de prima instanța o copia legalisata după otarirea prin cari s'a condemnat cu un certificat de la curtea de jurați, cari să constate ca acea otarire nu poate fi atacată prin nici o cale legală.

Articolul 244

În casu de a se face apel în contra sentinței de admisiune, sau a judecații definitive date de tribunalul de prima instanța în materia de despărțenia, causa va cerceta și se va judeca de urgenta de către curtea apelativa.

Articolul 245

Apelul nu se va priimi de catu dacă va fi fostu dat în cele doue luni socotite din diua din cari s'a comunicatu apelantelui otarirea data în fiinta ambor partiloru, sau în lipsa; terminulu spre a face recurs de casatiune în contra unei otarire definitive, va fi de trei luni din diua comunicatiunii otaririi.

Recursul de casatiune va suspende esecutarea otaririi.

Articolul 246

În virtutea ori'carii otariri date în ultima instanța, sau cari a dobendit putere de lucru judecat, și cari va fi autorisatu despărțenia, soțul ce a dobendit'o va fi datoru a infatisa oficiarului stării civili, în terminu de doue luni copia legalisata dupe acea otarire spre a se înscrie în registrulu stării civili, în cari s'a înscris și actul de căsătoria.

Articolul 247

Aceste doua luni se vor socoti în privinta judecații de la prima instanța spre espirarea terminului de apel; în privinta otaririloru date de curtea de apel în lipsa pîrîtului, după espirarea terminului de opositiune; și în privinta judecații contradictorie în cea din urma instanța după espirarea terminului pentru resulsul de casatiune.

Articolul 248

Sotulu reclamante, cari va fi lăsat sa treca cele doua luni determinate de mai sus fără a împlini formalitatea prescrisă la art. 264, va perde beneficiul judecații ce questigase, și nu va mai pute reîncepe acțiunea sea pentru despartrenia, de catu numai pentru o alta causa noua, în cari casu poate să se întemeieze înaintea judecații și pe causele cele vechi.

Articolul 249

Ținerea provisoria a copiiloru va remane bărbatului în procesul de despărțenia, afară numai dacă se va otari în alt'felu de către tribunal, după cererea mamei, sau a familiei, sau a ministerului public, spre folosul copiiloru.

Articolul 250

Femeia în procesului de despărțenia va pute părăsi domiciliulu bărbatului, în timpulu catu va tine procesul, și cere o pensiune de întreținere, în proportiune de mijlocele bărbatului.

Tribunalul, dacă va incuviinta acesta cerere, va otari totu o dată și suma de bani ce bărbatul va fi dator a da femeii sale pentru întreținere.

Articolul 251

Cererea de despărțenia se va stinge prin împăcarea sotiloru urmată de intemplarea fapteloru cari aru fi putut sprijinit acea cerere, sau dupe pornirea cererii de despărțenia.

Articolul 252

În ambe aceste casuri, celu ce cere despărțenia va fi respinsu; el va pute însă porni o noua cerere de despărțenia pentru cause provenite după împăcare, și în asemenea casu elu se va pute servi întru sprijinirea cererii sale și de causele cele vechi.

Articolul 253

Dacă cel ce cere despărțenia tagaduiesce ca aru fi urmatu împăcare, celu'altu sotu poate dovedi ca a urmat, atatu prin inscrisu, catu și prin marturi, după forma prescrisă și prin predentele capitolu.

Articolul 304

Copiii născuți sau conceputi afară din căsătoria se vor pute legitima prin căsătoria, facuta dupe nascere între tatăl și mama loru, cînd aceștia 'i vor fi recunoscut chiar prin actulu loru de căsătorie.

Articolul 305

Legitimarea se poate face chiar în folosul copiiloru incetati din viața cari au lăsat dupe dinsii descendinti și atunci aceștia se bucura de efectele ei.

Articolul 306

Copiii legitimati prin căsătoria urmată după nascerea loru vor ave eleasi drepturi ca și cum ar fi fostu născuți din acesta căsătorie.

Articolul 307

Cercetarea paternității este oprită. La casu de răpire, cînd epoca rapirei va corespunde cu acea a zamislirii copilului, rapitorului va pute fi declarat după cererea partiloru interesate de părinte al copilului.

Articolul 308

Cercetarea maternitatii este priimita.

Copilulu ce 'și va reclama pe mama sa va fi dator a dovedi el este acelasu copilu pe cari ea l'a nascutu.

Nu va fi priimit a dovedi acesta prin marturi, de cat numai atunci cînd va fi inceputu de dovada inscrisu.

Articolul 309

Nu se pot adopta de cat persoanele de ambe secsele, și cari la epoca adoptiunii nu vor ave nici copii nici descendinti legitimi; pe lîngă acesta trebuie să fie cel putinu opt'spre'dece ani mai mare de cat acela pe cari 'și propunu a adopta.

Articolul 310

Nimeni nu poate fi adoptatu de mai multe persoane afară de numai doi consorti.

Unu sotu nu poate adopta fără consimtimentulu celui altu sotu.

Articolul 311

Candu părintele și mama adoptatului sau numai unulu din ei este în vieta și dacă adoptatulu n'au implinitu douedeci și cinci ani, elu este datoru a aduce consimtimentulu datu la adoptiune la părinții sei, sau la acela din ei cari traesce.

În casu candu adoptatulu n'are părinți se va cere consimtimentulu tutorelui.

Articolul 312

Adoptiunea va da celui adoptatu numele (de familia) adoptatorului pe cari'lu va adaugi la adveratulu seu nume, putendu inse pune numele de familia alu adoptatorului și înainte de adeveratulu seu nume de familia, dacă astu'felu va urma tocmela.

Articolul 313

Celu adoptatu va remane în familia sa firesca, în cari 'și păstra și tote drepturile sale; cu tote acestea căsătoria este proprita:

Între adoptatorul cu celu adoptatu și descendintii acestuia.

Între copiii adoptivi ai aceluiași individu.

Între celu adoptatu și copiii ce aru pute ave mai în urma adoptatoriului.

Între celu adoptatu și sotiulu adoptatoriului precum și între adoptatoru și sotulu celui adoptatu.

Articolul 314

Îndatorirea naturala ce va continui a esiste între celu adoptatu și tatalu și mama sa de a'și da unulu acestuia alimente, în casurile otarite de lege, va ave aceiași urmare între adoptatoru și celu adoptatu, unulu către altulu.

Articolul 315

Celu adoptatu nu va dobîndi nici unu drept de mostenier asupra bunuriloru rudeloru adoptatoriului dar va ave asupra mostenirei adoptatorului aceleași drepturi ca și copiii născuți din căsătorie, chiar dacă în urma adoptiunei s'aru nasce asemenea copii din căsătoria.

Articolul 316

Murindu adoptatulu, fără descendinti legitimi, lucrurile date lui de către adoptatoriu prin daru asu prin moștenire, ce se voru găsi în natura în vremea morții adoptatului, se voru intorce la adoptatoru, sau la descendintii sei, cu îndatorirea de a contribui la datorii, și fără prejuditiului drepturiloru unoru a treia persoane.

Prisosulu bunuriloru adoptatului va fi alu parintiloru sei firesci, și aceștia se voru esclude totu'dea'una, pentru obiectele specificatu în acestu articolu, pe toți moștenitorii adoptatorului afară de descendintii sei.

Articolul 317

Dacă traindu adoptatoriulu, și dupe mortea adoptatului, copiii sau descendintii lasati de acești din urma, voru muri și ei fără posteritate, adoptatorulu va moșteni lucrurile date de dansulu, dupe cum s'a disu în art. precedente, dara acestu dreptu se va margini numai la persona adoptatoriului și nu se va transmite și la moștenitorii sei, chiar de aru fi descendintii direcți.

Articolul 318

Persona ce'și va propune de a adopta și aceia ce va voi a fi adoptată se voru infacisa la tribunalulu domiciliului adoptatoriului spre a face inscrisu declarațiune ca acesta este cu consimtimentul amendorora.

Articolul 319

Tribunalulu, dupe ce va lua sciinte trebuinciose, se va trage în camera de consiliu și va verifica:

1) De sînt îndeplinite tote condițiunile cerute de legi;

2) Dacă persona cari voiesce a adopta se bucura de o buna reputatiune.

Articolul 320

Dupe ce procurorulu 'și va da conclusiunile, tribunalulu printr'unu procesu verbale motivatu va otari în acești termini: "se incuviinteza, sau nuse incuviinteza adoptiunea".

Articolul 321

În terminu de o luna de la data otarirei tribunalului, acesta otarire va fi supusă, dupe cererea partei celei mai staruitore, curți de apelu, cari va urma în același timpul ca și tribunalulu de prima instanța, și va pronunța printr'unu procesu verbale nemotivatu:

"Otarirea e confirmată, sau otarirera e reformata. Prin urmare se incuviinteza sau nu se incuviinteza adoptiunea."

Articolul 322

Ori'ce otarire a curtei apelative, cari va incuviinta o adoptiune se va ceti în ședința publică și se va afiga la locurile unde curtea va găsi de cuviință.

Articolul 323

În cele trei luni după darea otarirei, adoptiunea se va înscrie, dupe cererea uneia sau a alteia din părți, în registrulu acteloru civili alu locului unde 'și va ave domiciliulu adoptatorulu.

Acesta înscriere se va face după o copia legalisata a otarirei curții apelative; și adoptiunea va rămîne fără efectu, de n'a fostu înregistrată în aretatulu terminu.

Articolul 324

Dacă adoptatoriulu aru muri, dupe ce s'a depusu la tribunal actulu cari constata voința sa de a adopta și mai înainte de a se da otarirea de către tribunal se va urma cu procedura înainte și adoptiunea se va priimi, de se va găsi cu cale.

Moștenitorii adoptatoriului, voru pute, de voru crede ca adoptiunea nu poate fi priimita, a da procurorelui ori ce memoriu și observatiuni atingatore de acesta adoptiune.

Articolul 343

Tatăl, în timpul căsătoriei, administrează averea personale a copiiloru sei minori da seama despre fondul și veniturile averei, asupra căreia n'are dreptulu de folosință. Da seama numai despre fondul averei asupra căreia legea 'i da dreptul de folosință.

Articolul 344

După mortea unuia dintre soți tutela asupra minoriloru copii revine de drept sotiului remas în viața.

Articolul 345

Tatăl poate să orinduiasca un consiliu îngrijitor pe lîngă remasa în vieta mama a copiiloru, în cari casu ea nu va pute face nici un act atingator de tutela, fără scirea și învoirea consiliarului.

Articolul 346

Mama nu este indatorata a fi neapărat tutrice. La întîmplare candu nu va priimi tutela este datore a face declarațiune la tribunal în ei, dile dupe mortea soțului, și a îndeplini datoriile tutel patru'deci pînă cînd se va orandui unu tutore dupe formele prescrise de lege.

Articolul 347

Dacă mama tutrice va voi a trece în a doua căsătoria este datore mai 'nainte de a se căsători, a cere de la judecătoria competent adunarea consiliului de familia ca acesta sa otareasca de se cuvine a se lasă totu asupra ei tutela sau nu; în lipsa acestei formalități ea va perde de drept tutela, și noul ei sotu d'împreună cu dinsa voru fi respudetori solitari pentru tote urmările tutelei ce ea a ținut în contra legei.

Articolul 348

Cînd consiliul de familia, adunat dupe lege, va lasă tutela asupra mamei, ce voesce a trece în a doua căsătorie, elu atunci va trebui sa numesca ca tutore pe celu de al doilea bărbat cari, împreună cu sotia sa, vor fi respundetori solidari despre administrarea acelei tutelei;iar cînd bărbatul de al doilea nu va dori să fie cotutore, atunci nici femeia nu va pute fi tutrice și consiliul familiei va alege alt tutore.

Articolul 349

Dreptul personal d'a alege, prin testament sau prin un act autentic, un tutore rudenie sau strein nu'l are de catu celu din urma dintre părinți, cari inceteda din viața.

Articolul 350

Mama căsătorită din nou căreia nu i s'a lăsat tutela fiiloru din insotirea d'anteiu nu poate să rinduiasca tutore asupra loru.

Articolul 351

Cînd mama cea din nou căsătorită, căreia i s'a lăsat tutela aru orindui, prin testament, unu tutore pentru copii din căsătoria de mai 'nainte, acea orinduire nu se va tine în sema de catu numai cînd va fi intarita de către consiliulu de familie.

Articolul 352

Cînd celu din urma dintre părinți cari va inceta din vieta n'a ales tutore asupra minoriloru sei copii, tutela revine, da dreptul, bunului dupe tata, iar în lipsa acestuia bunului seu după muma și asia suindu'se după spite, ast'felu ca ascendenții dupe tata să fie totul dăuna preferați înaintea ascendentiloru, în aceeași linie dupe muma.

Articolul 353

Dacă, în lipsa bunului dupe tata și a bunului după muma a minoriloru, s'ar aflat doi ascendenți de un grad mai sus cărora se cuvine tutela, și cari amândoi ar fi din linia despre tata a minorului, atunci tutela revine de dreptul aceluia cari s'a găsi a fi bunul dupe tata al tatălui minorului.

Articolul 354

Dacă o asemenea concurinta s'ar găsi între doi buni al doilea din linia dupe muma, numirea se va face de către consiliul de familia, cari va fi inse datoru a alege pe unul din acei ascendenți.

Articolul 355

Cînd unu copil minor și neemancipat ar remane fără tata și fără muma, far tutore ales de catra tatalu sau muma sea, și fără ascendenți de secsu barbatescu, precumu și la întâmplare candu tutorele, fiind unul din cei pomeniti mai sus, s'ar găsi sau în starea eclusiunei de cari se va vorbi mai jos, sau după lege aperat de tutela, atunci consiliul de familia va îngriji pentru numirea unui altu tutore.

Articolul 356

Consiliul familiei se va aduna sau prin cererea și staruinta ori carii din rudeniile minorului, sau a creditoriloru lui, sau a altor părți interesate, sau din officiu, prin îngrijirea judecătoriei competinte.

E liberu ori'cari a da de scire tribunalului despre causele ce reclama numirea unui tutore.

Articolul 357

Consiliul de familia se va compune celu putinu de cinci rude, din cari trei vor fi despre partea tatălui, și doue despre partea mamei, iaru candu despre partea unui din părinți nu aru fi rudenii, ca să se poate îndeplini acest numeru, lipsa să se îndeplinească cu rude de partea celuialtu părinte, padindu'se rinduiala d'a se preferi totu de'unu cele mai de aproape rudenii despre fie'cari linia. Rudenia se va preferi înaintea afinelui (cuscru) de același gradu și, între rudeniile de asemenea gradu celu mai în vîrsta se va preferi.

Articolul 358

Frații buni (aceda frați de un tata și mama) ai minorului și bărbații suroriloru bune sînt de dreptu membri ai consiliului de familia, fără a fi mărginit numerul loru, de vor fi inse mai putini la numer de catu cinci alte rudenii vor fi chiamate spre completarea consiliului.

Articolul 359

Cînd din districtul unde s'a deschisu tutela nu se vor găsi rudenii de aproape, în numeru indestulatoru, spre completarea consiliului, atunci tribunalul districtului va chiama pe rudele cele mai aproape al mortului din cuprinsul terei; iar la casu de necompletarea consiliului cu rudele cele mai de aproape ale mortului, atunci se vor chiama alte persoane dintre cetatianii din aceeași comuna, cunoscuți ca au avut legătură de amicia ne'întreruptă cu tatăl sau mama minoriloru.

Articolul 360

Tribunalul va pute, chiar în casul cînd se găsește în coprinsul districtului un numer indestulatoru de rudenii sau afini (cuscri) pentru a forma consiliului de familia,sa chime pe alte rudenii, mai apropiate în gradu sau totu de același gradu ca și rudeniile și afinii presinti, domiciliate în alte districte, pentru a forma sau a completa consiliul familiei.

Articolul 361

Terminul pentru întrunire sa va regula de către tribunal în di anume otarita, potrivit cu apropierea sau depărtarea locuinței personeloru ce au a fi chiamate.

Articolul 362

Rudeniile, afinii sau amicii adunați ast'felu vor fi datori a merge în persona, sau a fi infatisati fie'cari de procuraturi anume și inadins randuiti pentru acesta. Un procuratore nu poate infatisa mai multu de cat o singura persona.

Articolul 363

De va urma legiuita aperare din partea chiamatiloru, și de se va găsi de cuviință ori a se aștepta membrii ce lipsescu, ori a se îndeplini cu alte persoane, la un asemenea casu, precum și la ori cari altul cînd interesul minorelui ar cere, tribunalul va pute otari adunarea pentru o alta di.

Articolul 364

Ori ce ruda, cuscru sau amicu, convocatu, și cari, fără scusa legitima, nu va veni la adunare, se va supune la o amenda cari nu va trece peste doue sute lei și se va pronunța de către tribunal fără apel.

Articolul 365

Consiliul de familia, format după lege, se va aduna la tribunalul județului, sau aiurea unde va decide președintele tribunalului; aflarea de fatia a cinci membri celu puțin este obligatoria spre a pute pasi în lucrare.

Articolul 366

Consiliul se va preside de către celu mai în vîrsta din membrii presenti. Chibsuirile se vor încheia după majoritatea voturiloru, adică celu puțin cu un glas mai mult peste jumetatea glasurilorupersineloru aflate de fața, înțelegendu'se ca numerul personeloru de fața să fie tot de'una fără sotu.

Articolul 367

Spre a nu se compromite interesele minoriloru prin intardiere, cînd consiliul de familia, convocatu după lege, nu se va aduna în terminul prescris, afară de casul arătat de art. 373, tribunalul districtului va pasi cu lucrarea din officiu, și va îndeplini datoria ce are consiliul de familie după lege, arătând acesta anume în jurnalul ce se va încheia. După o asemenea lucrare, ori ce propunere s'ar face din partea consiliului de familia nu va fi primită.

Articolul 368

La tote intamplarile de mai sus arătate, tribunalile de județe sînt datore, sub a loru răspundere, a se îngriji spre îndeplinirea la vreme a legiuiteloru formalități, spre a nu se vatema interesele orfaniloru, remaindu ele respundetore pentru ori ce încuviințare a ne'legaliloru mesuri propuse de consiliul familiei, și membri consiliului vor fi respundetori pentru frandulosele lucrări din partele, prin cari s'ar cansa paguba pupilului.

Articolul 369

Tutela este o însărcinare personale cari nu poate trece la moștenitorii tutorelui. Aceștia vor fi numai respundetori despre administrarea acei tutele, și dacă voru fi majori, vor fi datori a continui cu tutela pînă se va numi alta.

Articolul 370

Potu să se apere de tutela persoanele cari făcut parte din cleru; cei ce se afla în serviciul publicu, și cei cari au o ocarmuire superioare în ramurele ce le sînt încredințate precum:

a) Miniștrii.

b) Membrii curții de casatiune.

c) Membrii consiliului de Stat.

d) Președinții tribunaleloru și curtiloru.

e) Prefectii.

f) Sub'Prefectii.

g) Drectorii ministereloru.

h) Directorii prefecturiloru.

i) Grefierii.

l) Militarii în serviciu.

m) Directorii de diferite service publice.

n) Cei trimiși în misiune în teara streina, și toți cei cari au o funcțiune publică în altu districtu de catu acela unde se deschide tutela.

Articolul 371

Cu tote acestea cei ce au primitu tutela, aflându'se în serviciile mai sus atatate, nu vor fi în urma ingaduiti a se lapeda de dinsa din causa aceloru servicie.

Articolul 372

Iar la din contra avei cari ar fi intratu în unulu din serviciele mai susu arătate, în urma primirei unei tutele vor pute, dacă nu voescu a tine acea tutela, se cera în terminu de o luna adunarea consiliului de familia, spre a alege unu altu tutore în locule.

Articolul 373

Totu acelu ce nu este nici ruda nici afinu (cuscru) cu pupilul, nu poate fi silitu a primi tutela fără voința sa, afară de casulu candu în totu cuprinsulu districtului unde este domiciliat minorele, nu se afla nici o ruda sau afinu în stare de a'l administra tutela.

Articolul 374

Persoanele în vîrsta de sese'deci și cinci ani, potu a se apera de primirea tutelei; iar acela ce ar fi fostu numitu tutore, mai 'naite de acesta vîrsta, va pute la septe'deci ani se cera lapedarea sa din tutela.

Articolul 375

Persoanele unei infirmități grave, legalmente dovedite, sînt aperate de tutela; dacă acea infirmitate li s'a intimplatu în urma primirei vre unei tutele, potu cere desarcinarea loru.

Articolul 376

O tutela primită este pentru aceeași persona o legiuita aperare de a nu primi și o a doua tutela.

Articolul 377

Cei ce au cinci copii legiuiti sînt aperati de ori cari tutela streina; copiii morți nu vor fi numerati, de actu numai candu și aceștia voru fi lesatu copii vii.

Articolul 378

Copiii nascuri în cursulu duratei tutelei nu potu fi causa spre a se cere desarcinarea din tutela.

Articolul 379

Dacă tutorele alesu este fața la deliberarea consiliului de familia, cari pune asupra lui sarcina tutelei, elu este datoru îndată ce propue, spre aperarea sa, ori cari din împrejurările mai susu arătate, iar ne'fiindu fața va fi datoru în 15 dile celu multu, după ce i se va face cunoscută numirea sa, se impartasesca tribunalului cuvintele aparerai sale; iar nepadin daceste formalități nu va fi în urma primitu a mai face propuneri de aperare.

Articolul 380

Candu tribunalulu districtului va cunosce ca împrejurările de aperare propuse de alesu tutore, nu au fiinta loru, 'lu va indatora a primi tutela.

În totu casulu însă, pînă la decisiunea tribunalului, ori cari ar fi acea decisiune, va fi datoru a administra provisoriu tutela.

Articolul 381

Dacă va isbuti a remane aperatu de tutela, aceia cari se vor fi impotrivitu aperarei, pot fi condamnați la despăgubiri.

Dacă nu va fi aperat, va fi însuși condamnat la cheltuieli.

Articolul 382

Acel carii, fără a infatisa legiuite cuvinte de aperare și după formele prescrise de lege, nu voru voi a primi carmuirea unei tuteli ce li s'a oferitu după legi, vor fi respundetori de tote pagubele cansate prin refusulu loru în averea minorului.

Articolul 383

Nu potu fi tutoru nici membri unui consiliu de familia:

1) Minorii, afară de tatalu și mama.

2) Interdisii.

3) Femeile, afară de mama și de femeile ascendenți.

4) Toți aceia cari înșii, sau al caroru tata și mama au cu minorulu unu procesu în cari este conpromisa starea civile a acestui, sau averea lui, sau o parte însemnată din ea.

Articolul 384

Osinda la o pedepsa criminale aduce cu sine de dreptu esclusiunea de la tutela, precum și destituirea din o tutela primită mai dinainte.

Articolul 385

Sînt asemine opriti de a fi tutori și destitutori:

1) Persoanele cu purtare rea în deobsce cunoscută.

2) Persoanele cari dau dovedi de rea credința sau necapacitate în îndeplinirea sarcinei de tutore.

Articolul 386

Veri cari va fi esclusu s'au destituitu din o tutela, nu mai poate fi nici o dată membru la vre unu consiliu familia.

Articolul 387

Destituirea tutorelui se va face de către consiliulu de familia, convocatu fiindu elu de tribunalu.

Tribunalulu nu va pute refusa convocarea consiliulu de familia, cînd cererea de convocare se va face formalu de către unulu sau mai multe rude sau afini ai minorului, pînă la gradulu de veru primaru, sau mai de aproape spita.

Articolul 388

Încheierea consiliului de familia, prin cari se va pronunța escluderea sau destituirea tutorelui, va trebui a fi motivată, și data după ce se va fi chiamatu și ascultatu înaintea lui tutorele. Dacă tutorele nu va fi conformatu chiamarii, escluderea sau depărtarea se va încheia de consiliu și în lipsa.

Articolul 389

Dacă tutorele se va multumi cu escluderea sau depărtarea lui, atunci se va numi altu tutore cari va intra îndată în funcția sa.

Dacă va urma plângere din partea tutorelui, asupra escluderei sau destituirei sale, pînă în cinci dile celu multu de cînd i se va fi incunosciintatu escluderea sau destituirea, candu ea s'ar fi incheiatu în nefiinta lui, tribunalul va otari de urgenta asupra plangerei remaindu dreptulu de apelatiune, în casu de nemulțumire, atatu rudeloru sau afiniloru cari au provocatu escluderea sau destituirea, catu și tutorelui.

Din momentulu cînd tribunalulu va incuviinta escluderea sau destituirea tutorelui, acesta va fi suspendu și se va numi o alta persona ca tutore provisoriu.

Articolul 390

Tutorele va purta grija de persona minorului și'lu va representa în tote actele civili, elu va administra bunurile minorului ca unu bunu părinte de familia, și va fi respundetoriu pentru daune interese ce s'ar pute intampla din reua loru administrare; elu nu poate nici a cumpara bunurile minorului, nici a le lua în arenda, nici a primi cesiunea a vre unul dreptu sau a vre unei creanțe în contra pupilului seu.

Articolul 391

Consiliulu familiei, sau în lipsa acestui tribunalulu tinutulu va regula facerea catagrafiei averii minorelui, spre a o incredinta tutorelui numitu, fără de cari tutorele nu va pute intră în funcțiune.

Articolul 392

La ori ce întîmplare cari motiveza după legi numirea unui tutore, tribunalulu districtului unde se institue tutela, va numi îndată unu delegatu, cari în unire cu procurorulu voru pune îndată sigiliulu pe tote lucrurile minorelui, și voru încheia jurnalu; un esemplaru se va depune la tribunalu sub'scrisu de cei ce au fostu fața la punerea sigilieloru; în casu de a fi și rudenii de fatia, să se chiame și dinsele sa pună sigiliele loru și în lipsa de rude, să se chiame din cetățenii cei mai bine notati ca să fie presenti la acesta operațiune.

Articolul 393

Redicarea sigilieloru se va face dupe aceleași forme ca și punerea loru, prin încheiere de jurnal.

Articolul 394

Tribunalulu districtului, îndată după săvîrșirea lucrării cuprinse în articolile de mai susu, este dator se convoce consiliulu de familia spre a numi tutore.

Articolul 395

În urma lucrariloru prescrise la art. 402, 403 și 404, delegatulu tribunalului, insotitu de procuroru și de tutore, vor catagrafisi averea minorelui, și o voru incredinta tutorelui prin unu jurnalu cari se va sub'scrie de acesta.

Dacă minorele datorește ceva tutorelui, acesta va trebui sa declare aceasta în inventariu, sub pedeapsa de a perde creanta sa, și acesta se va face după recuisitiunea procurorului sau a delegatului tribunalului menționându'se și în jurnalu.

Articolul 396

În curgere de o luna de la facerea inventariului, tutorele va vinde prin licitațiune, cari se va face prin îndeplinirea tuturoru formalitatiloru la tribunalu, tote averile miscatore afară de acele pe cari consiliulu familiei l'ar fi autorisatu a le păstra în natură.

Articolul 397

Tatalu și mama, în catu timpul au folosință legale a bunuriloru minorelui, sînt scutiți de a vinde averea miscatore, dacă ei preferescu a o păstra și a o restitui în natură.

În acestu casu ei voru face, cu cheltuielile loru, o estimațiune dreapta prin unu espertu, cari se va numi de tribunalu, după ce va depune juramentu.

Articolul 398

La începerea ori carii tutele, afară de aceea a tatălui și a mamei, consiliulu de familia va regula, după starea averei, suma catu s'ar socoti de cuviință pentru cheltuielile minorului cele de peste anu, precum și cheltuielile administrațiunei averii; acelasu actu va cuprinde anume dacă tutorele este imputernicitu ca, în lucrarea sa, să fie ajutatu de unulu sau de mai mulți administratori și procuratori cu lefaacestia voru gersub respunderea tutorelui.

Articolul 399

Consliulul familiei va otari suma, din escedentele venituriloru asupra cheltuieliloru, de la cari va începe pentru tutore obligațiunea de a o da cu dobinda; o asmine întrebuințare urmeza a se face prin asigurare cu garanția potrivitu legiloru și în sorocu de sese luni, după espirarea cărui terminu tutorele va fi obligatu a plati dobinda pentru sumele neintrebuintate, de nu va dovedi ca'ia fostu cu neputință a întrebuința acele sume.

Articolul 400

Dacă tutorele n'a facutu a se determina de consiliulu de familia suma la cari începe pentru dinsulu obligarea de a o întrebuința, elu va fi dator după trecerea terminului espresu prin art. precedenta părți dobindile pentru ori ce suma neintrebuintata, ori catu de mica ar fi acesta.

Articolul 401

Tutorele fie chiar tatăl sau mama nu poate lua imprumutu pentru minore, nici a ipoteca, nici a instreina averile lui cele miscatore, mai înainte d'a fi imputernicitu de către consiliulu de familia; o asa împuternicire nu se va pute da de catu pentru causa de mare nevoie, sau de unu folosu inveredatu; la intimplarea dinteiu consiliul de familia nu va da împuternicirea sa, de catu numai după ce se va constata prin o socotela în scurtu înfățișată de tutore cumca banii, lucrurile miscatore și veniturile minorelui sînt ne'indestulatore;consiliulu familiei va insemna în tote casurile anume averile nemiscatore, cari aru trebui să se venda mai anteiu, precum și condițiunile ce ar socoti mai avantagiose pentru vendarea loru.

Articolul 402

Otaririle consiliului de familia atingatore de acestu obiectul, nu se voru pune în lucrare de catu după ce tutorele va fi cerutu și dobanditu aprobarea tribunalului cari va decide în camera secreta, ascultandu și conclusiunile procurorului.

Articolul 403

Vendarea se va face publică prin licitațiune în tribunalu în fiinta tutorelui și după ce se vor face legiuitele publicațiuni.

La casu candu vendarea nu s'ar pute face înaintea tribunalului, atunci elu va orindui pe unu judecatoru suplente sau pe sub'prefectu respectuvu spre a o seversi la fatia locului.

Articolul 404

Formele cerute prin art. 401 și 402, pentru instreinarea bunuriloru minorelui, nu se vor aplica nici de cum la casulu cînd o asemine vendare prin licitațiune va fi fostu ordinata prin o sentinta judecătorească, după cererea coproprietaru.

Însă în acestu casu licitațiunea nu se va pute face de cat după formele stabilite prin art. precedente; streinii vor fi ne aperatu admiși la licitațiune.

Articolul 405

Tutorele nu se va pute primi, nici refusa o moscenire caduta minorelui, fără a ave mai anteiu autorisarea consiliului de familia; primirea nu se va face de cat cu beneficiu de inventariu.

Articolul 406

La casu candu succesiunea refusata în numele minorelui nu s'a primitu de o alta persona, ea se va pute relua sau de tutore autorisatu prin o noua deliberatiune a consiliului de familia, sau de minore ajunsu la majoritate, însă în starea în cari succesiunea s'ar găsi la reluare, și fără a se pute ataca vendarile sau alte acte, cari s'ar fi facutu legiuitu în timpul vacante.

Articolul 407

Donatiunea facuta unui minoru nu se poate primi de cat cu autorisatiunea consiliuluim de familia.

Ea va ave în privinta minorelui același efectu ca și în privinta majorelui.

Articolul 408

Nici un tutore nu va pute intenta acțiune în numele minorului, avendu de obiectul unu dreptu asupra vre unui imobile, nici a incuviinta la o asemenea cerere facuta în contra minorelui fără autorisatiunea consiliului de familia.

Articolul 409

Asemine autorisare va fi trebuitore tutorelui pentru facere de o impartela pornită în contra minorelui.

Articolul 410

În ambe casurile art. precedenti tutorele va fi dator a consulta consiliul de familia în privinta mijloceloru de aperare.

Articolul 411

O impartele atingatore de averea minorelui, ca sa poate ave averea legiuta, trebuie să se facă prin judecătoria, în urma unei pretuiri facuta prin esperti numiți de către tribunal și după îndeplinirea tuturor formeloru legiuite.

Articolul 412

Espertii, după ce se vor depune juramentu înaintea președintelui tribunalului sau a judecătorului cari'i tine loculu, ca 'și vor îndeplini cu credința misiunea, vor procede la divisiunea lucrului de impartela și formarea loturiloru, cari se vor trage la sorți în presenta unui membru alu tribunalului. Ori ce alta impartela se va considera ca nelegale.

Articolul 413

Tutorele nu va pute precurma prin transigere pricini atingatore de interesul minorelui, de catu numai cu autorisatiunea consiliului de familia, și după avisulu a trei juris'consulti arătați de procurorulu tribunalului aprobatu de către tribunal după ce va fi ascultat și conclusiunile procurorelui.

Articolul 414

Tutorele, ce ar ave cuvinte de nemulțumire insemnatore pentru purtarile minorelui, va pute sa arate plângerile sale consiliuluin de familia, și dacă el va pute fi autorisatu de consiliu va pute cere punerea la poprela a minorelui coformu cu regulile stabilite la titlul IX. Despre puterea parintesca.

Articolul 415

Fie cari tutore este dator a da seama despre administrațiunea sa.

Articolul 416

Fie cari tutore, afară de tata și mama, și aceștia numai pe timpulu catu au usufructu legalu asupra bunuriloru minorelui, este datoru în cursulu tutelei sale a arata în scris la tribunalul tinutal la finele fiecărui anu starea administrațiunei sale, iar tribunalulu la întîmplare candu tutorele este alesu de catra consiliul de familie, va fi dator a impartasi mai anteiu copia intarita de starea acestei administratiuni consiliului de familia, carea avendu a face luari aminte asupra imprejurariloru tutelei, le va adresa tribunalului în termin de cinci supra dece dile, după primirea copiei; trecandu însă acestu terminu, atunci tribunalulu fără a mai aștepta sus disele luari aminte va regula cele de cuviință în privirea darei de sema din partea tutorelui.

Articolul 417

Tutorele cari nu va depune în tribunal socotelile pînă în cinci supra dece dile după finitulu anului, va pute fi esecutatu pentru predarea loru de catra tribunalu.

Articolul 418

La esirea sa din tutela tutorele este datoru a da socoteli obscesci pentru tota durata tutelei sale; spre acestu sfarsitu elu este datoru a întocmi doue de o potriva esemplare cari trecend prin consiliulu de familia se voru supune tribunalului cu observațiunile ce va fi facutu, ramaindu tribunalului ale incuviinta sau nu, după împrejurări. Numai după predarea socoteleloru obscesci și încuviințarea loru de catra tribunal, se va considera tutorele desfacutu de tutela sa, fără jignirea dreptului reservatu pupilului devenitu majore de a cere seama tutorelui de administrarea tutelei.

Articolul 419

Ori ce convențiune săvîrșită între tutore și între pupilulu ajunsu în majoritate, va fi fără tăria, dacă ea va fi fostu facuta înaintea espirarii unei luni de la desfacerea definitivă a tutorelui.

Articolul 420

Dacă, după socoteli, tutorele va remane datoru cu vre o sumă minorelui, acea suma va purta dobinda din dioa chiar a inchierii socoteliloru tutelei.

Dobindile pentru sumele cu cari ar remane dator minorele către tutore nu voru curge de cat din dioa după inchierea socotelliloru definitive în cari se va fi făcut somațiune de plată.

Articolul 489

Proprietatea pamentului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfetei lui.

Articolul 490

Proprietarulu poate face asupra pamentului tote plantatiunile și clădirile ce găsește de cuviință, afară de esceptiunile statornicite de capulu cari trateza despre servitudini.

Articolul 491

Proprietarulu poate face sub fața pamentului tote constructiunile și sapaturele ce găsește de cuviință și trage din ele tote folosele ce acestea aru produce, afară de modificatiunile prescrise de lege și regulamentele privitore la mine precum și de legile și regulamentele politianesci.

Articolul 492

Ori'ce constructiune, plantatiune sau lucru facutu în pamentu sau asupra pamentului, sînt presumpte a fi făcute de către proprietarulu acelui pamentu cu cheltuiala sa și ca sînt ale lui, pînă ce se dovedesce din contra.

Articolul 493

Proprietarulu pamentului cari a facutu constructiuni, plantatiuni și lucrări cu materialuri străine, este datoru sa platesca valoarea materialeloru. El mai poate fi osinditu după împrejurări pentru o asemenea urmare și la plata de daune'interese. Dara proprietarulu materialeloru n'are dreptu ale radica.

Articolul 494

Dacă plantatiunile, constructiunile și lucrările au fostu făcute da către o a trei persona cu materialurile ei, proprietarulu pamentului are dreptulu de a le tine pentru dinsulu, seu de a indatora pe acea persona să le redice.

Dacă proprietarulu pamentului cere redicarea plantatiuniloru și a constructiuniloru, redicare va urma cu cheltuiala celui ce le a facutu, ele poate chiaru după împrejurări fi condemnatu la daune'interesse pentru prejudiciele sau vatemarile ce a pututu suferii proprietarulu locului. Dacă proprietarulu voiesce a păstra pentru densulu acele plantatiuni și clădiri elu este datoru a plati valoruea materialuriloru și pretulu muncei, fără ca să se iea în consideratiune sporirea valoruei fondului, ocasionata prin facere unor asemeni plantatiuni și constructiuni. Cu tote acestea, dacă plantatiunile, clădirile și operele au fostu făcute de o a treia persona de buna credința, proprietarulu pamentului nu va pute cere redicarea susu diseloru plantatiuni, clădiri și lucrări, dara va ave dreptulu sau de a înapoia valoruea materialuriloru și pretulu muncei, sau de a plati o sumă de bani egale cu aceea a crescerii valoruei fondului.

Articolul 495

Crescerile de pamentu ce se făcut succesivu și pe nesimtite la malurile fluviului și a riuriloru, se numesce aluviune. Aluviunea este în folosulu proprietarului riveranu candu e vorba de unu fluviu sau riu navigabile, plutitoru sau neplutitoru, cu îndatorire inse pentru proprietaru de a lasă, pe pamentulu seu, drumului trebuitoru pentru conducerea vaseloru.

Articolul 496

Totu ale proprietarului riveranu sînt și pamenturile lăsate de apele curgătoare, candu ele se retragu pe nesimtite de la unulu din termuri și se indrepta către celu'altu termu; proprietarulu termului de unde apa s'a retrasu, profita de aluviune, fără ca proprietarulu termului opusu, sa pota reclama pamentulu celu perdutu.

Acestu dreotu nu are locu în privirea pamenturiloru părăsite de apa marii.

Articolul 497

Aluviunea nu are locu în privirea lacuriloru, elesteuriloru și a iazuriloru; proprietarulu conserva totu d'auna pamentulu acoperitu de apa, candu ea este la înălțimea scugerei elesteului, iazului, chiaru dacă câtimea apei aru scade în urma: și vice'versa, proprietarulu iazului nu questiga nici unu dreptu asupra pamentului riveranu, ce se acopere de apa iazului candu urmeda versaturi estraordinarie.

Articolul 498

Dacă unu fluviu sau unu riu navigabile seu nu, rupe d'o dată o parte mare, și cari se poate recunosce, de pamentu, și o lipesce la pamantulu unui altu proprietaru, acea parte remane a cui a fostu pamentulu de la cari s'a ruptu; însă dacă se va reclama în terminu unu anu.

Articolul 499

Insulele și prunturile cari se formează în albia fluvieloru și a riuriloru navigabili sau plutitore sînt ale Statului dacă nu i se opune titlul de prescripțiune.

Articolul 500

Insulele și prunturile cari se formează în riurile, nenavigabili și neplutitore, sînt ale proprietarului termului pe cari ele s'au formatu; dacă insula formată trece peste jumetatea riului, atunci fie cari proprietaru riveranu are dreptulu de proprietate asupra părții de insula ce se întinde spre elu, pornindu de la jumetatea riului.

Articolul 501

Dacă unu riu sau fluviu formandu'și unu bratu nou, taie și 'nconjura pamentulu unui proprietaru riveranu, și face prin acestu chipu o insula proprietarulu nu perde pamentulu ce s'a trnsformatu în insula, chiar dacă elu s'a facutu de unu fluviu sau de unu riu navigabile sau plutitoriu.

Articolul 502

Dacă unu fluviu s'au unu riu își face unu nou cursu parasindu vechea sa albia, acesta albia se împarte între proprietarii marginari.

Articolul 503

Ori ce animali sau sburatore sălbatice trecu în coprinsulu nostru se făcut ale nostre, pe catu timpul remanu la noi, afară numai dacă asemenea trecere s'a ocasionatu prin fraude sau prin artificie.

Articolul 504

Dacă doue lucruri a doui deosebiți stăpâni s'au unitu împreună incatu amendoue forma unu singuru totu, dara se potu despărți și conserva fie'cari în parte după despartire, atunci totulu formatu este alu proprietarului lucrului cari constitue partea principale, remaindu elu datoru a plati celui altu proprietaru, pretulu lucrului ce a fostu unitu cu principalulu.

Articolul 505

Este principale acela din doue lucruri, pentru usulu sau pentru ornamentulu, pentru completarea cărui, a servit unirea celui altu lucru.

Articolul 506

Cînd inse lucrulu unitu este multu mai de pretu de catu lucrulu principale și candu elu s'a unitu fără scirea proprietarului, acesta poate cere despartire asi restituirea lucrului unitu, chiaru dacă aru resulta din despartire ore'cari vatemare lucrului către cari elu a fostu unitu.

Articolul 507

Dacă, din cele doue lucruri unite pentru a forma unu singuru totu, nici unulu nu poate fi privitu ca accesoriu al celui altu, atunci acela este consideratu ca principale cari nu va mai mare în valorue. Dacă valoruea amboru lucruriloru aru fi mai totu aceeași, atunci lucrulu celu mai mare în volume va fi consideratu ca principale.

Articolul 508

Dacă unu mesteru sau altu cineva a intrebuintatu materia cari nu era a sa și a facutu unu lucru nou, atunci proprietarulu materiei întrebuințate are dreptulu d'a reclama lucrulu formatu din ea, platindu pretulu muncei, atatu candu acelu obiectul aru pute catu și candu elu n'aru pute reveni în starea primitiva.

Articolul 509

Dacă însă manopera aru fi atatu de importante, în catu aru întrece cu multu valoruea materiei întrebuințate, atunci munca lucrătorului va fi considerată ca parte principale, și lucratorulu va ave dreptulu de a retine lucrulu formatu platindu proprietarului pretulu materiei.

Articolul 510

Candu cineva a intrebuintatu în parte materia cari era a sa și în parte materia streina, pentru a forma unu lucru nou, fără ca nici o parte din materia sa 'și fi perdutu cu totulu fiinta și dacă acele materii nu se mai potu despărți fără vatemare sau paguba, atunci lucrulu formatu se cuvine amboru proprietariloru, celui anteiu în proportiune cu materia ce era a sa, și celui altu în proportiune cu materia sa și cu pretulu muncei sale

Articolul 511

Candu unu lucru s'a formatu din amestecarea mai multoru materia cu diferiți stăpâni din cari nici unu nu poate fi considerată ca materia principale, atunci proprietarulu, în nesciinta cărui a urmatu amestecarea, poate cere desfacerea loru, dacă ea este cu putinta a se desface.

Dacă materiele amestecate nu se mai potu despărți fără vatemare sau paguba, atunci lucrulu formatu se cuvine tutuloru stapaniloru, fie cărui însă în proportiune cu câtimea, calitatea și valoruea materielolru lui, întrebuințate la facerea acelui lucru.

Articolul 512

Dacă materia unui din proprietari aru covirsi pe cea alta materia prin valorue și cantitate, atunci proprietarul materiei mai cu pretu va pute cere lucrul formatu prin amestecare, platindu însă celui altu proprietaru pretulu materiei sale.

Articolul 513

Cînd lucrulu formatu remane comunu între proprietarii materieloru din cari s'a formatu, atunci lucrulu se va vinde prin licitațiune și pretulu se va împărți.

Articolul 514

În tote casurilein cari proprietarulu materiei, întrebuințate fără scirea lui la formarea unui lucru nou, este în dreptu d'a cere în locu de lucrulu formatu, elu are și voia d'a cere în locu de lucrulu formatu o materia de aceiași natura, catime, greutate, mărime și calitate sau valoruea aceleiași materie.

Articolul 515

Veri'cari va fi intrebuintatu materii streine fără scirea proprietarului loru, voru pute după împrejurări fi osinditi și la plata de dăuna'interese, și acesta fără prejuditiulu urmaririloru prin canalu estraordinaru.

Articolul 516

Principiele reguleloru de mai susu voru servi judecatoriloru și în decisiunea casurilou analoge cu cele precedenti.

Articolul 521

Usufructuarulu are dreptu d'a se bucura de totu lelulu de fructe ce poate produce obiectulu asupra cărui are usufructu, fie naturali, fie industriali, fie civili.

Articolul 522

Fructele naturali sînt acelea ce pamentulu produce de la sine; productiunea și prasila (sporul animaliloru) sînt asemenea fructe naturali. Fructele industriali ale unui fondu sînt acelea ce se dobindescu prin cultura.

Articolul 523

Fructele civili sînt chiriele caseloru, dobindile sumeloru esigibili, venitulu renditeloru; arendele intră în clasea fructeloru civili.

Articolul 524

Fructele naturali și industriali neculese în momentulu candu se deschide dreptulu de usufructu, sînt ale usufructuarului. Acelea ce se gasescu în aceeași stare candu se sfirsesce dreptulu de usufructu sînt ale proprietarului fără d'a pute pretinde unulu arature și semenature. Drepturile colonului partiar ce vor fi esistutu la inceputulu, sau finele usufructului nu potu fi vatemate la dispositiunea precedente.

Articolul 525

Fructele civili se socotescu dobîndite di cu di, și se cuvinu usufructuarului în proportiune cu durata usufructului seu. Acesta regula se aplică la arendi și la chiriele caseloru și la alte fructe civili.

Articolul 526

Dacă usufructulu coprinde lucruri cu cari nu se poate cineva servi fără ale consume, precumu bani, grane, beuturi, usufructuarulu are dreptulu de a dispune de ele, însă cu îndatorire de ale înapoia în aceeași cantitate, cualitate și valorue, sau pretulu la sfarsitulu usufructului.

Articolul 527

Usufructulu unei rendte pe vieta da usufructuarului pe durata usufructului seu, dreptulu d'a percepe veniturile fără d'a fi obligatu la nici unu felu de restitutiune.

Articolul 528

Dacă usufructulu coprinde lucruri cari fără a se consume îndată se strica după vreme prin întrebuințarea loru, precum rufele, mobilile casei, usufructuarulu are dreptulu d'a se sluji cu dinsele pentru întrebuințarea la cari ele sînt destinate, și nu este obligatu d'a le înapoia la sfarsitulu usufructului, de catu în starea ce se voru afla însă nestricate din dolu sau culpa.

Articolul 529

Dacă usufructulu coprinde păduri destinate de proprietarulu loru la tăieri periodice, usufructuarulu este datoru a păstra ordinea și catatimea tăierii în conformitate cu regulele stabilite de proprietaru sau cu usulu locului, fără a pute pretinde o despăgubire usufructuarulu, nici moștenitorii sei, pentru părțile lăsate netăiate în timpulu usufructului seu.

Arborii cari se potu scotu dintr'unu seminariu de pomi fără degradatiunea acestui, nu voru face parte din usufructu, de catu cu îndatorire, pentru usufructuaru, d'a se conformă obiceiului locale în privirea inlocuirei loru.

Articolul 530

Usufructuarulu se mai bucura, conformându'se cu epocele și usulu vechiu alu proprietarulu, de părțile de păduri înalte cari au fostu puse în taiare regulată, sau ca aceste taiari se făcut periodice pe o întindere de pamentu determinata, sau ca se făcut numai d'o catime ore'cari de arbori aleși pe tota supra'fatia domenului.

Articolul 531

În tote cele'l'alte casuri usufructuarulu nu se poate atinge de arborii înalți; va pute însă întrebuința, spre a face reparațiunile la cari este obligatu, arborii desradecinati sau sfaramati din accidente; poate chiar a teia pentru acestu sfarsitu arborii trebuinciosi cu îndatorire însă a constata în fiinta priprietarului aceasta trebuinta.

Articolul 532

Usufructuarulu poate lua din păduri araci pentru vii, poate asemenea lua de pe pomi producte anuali seu periodice, însă tote acestea după obiceiulu locului și alu proprietarului.

Articolul 533

Pomii roditori cari se usucă și chiaru acei ce sînt desradacinati seu darimati din accidente, se cuvinu usufructdeului cu îndatorire de a'i înlocui prin alții.

Articolul 534

Usufructuarulu se poate bucura elu însuși, sau închiria altuia sau cede esercitiulu dreptului seu. De va închiria urmeda a se conformă, pentru epocile candu se preinoiescu contractele și pentru durata loru, reguleloru întocmite pentru barbatu, în privinta averii femeii sale la titlulu "despre Contractului de căsătoria".

Articolul 535

Usufructuarulu se folosesce de adăugirile făcute prin aluvuine la obiectulu asupra cărui are usufructu.

Articolul 536

Elu se folosesce de drepturile de servitudine și în genere de tote drepturile de cari se poate folosi proprietarulu, și se folosesce întocmai ca însuși proprietarulu.

Articolul 537

Usufructuarulu se folosesce asemenea întocmai ca proprietarulu de minele, petrariele și nisipurile ce sînt în esplotatiune la deschiderea dreptului de usufructu.

Dacă se însă se atinge de o esplotatiune, cari nu s'ar pute face fără o concesiune, usufructuarulu nu se va pute bucura de ea fără a dobîndi mai anteiu învoirea gubernului.

Articolul 538

Usufructuarulu n'are nici unu dreptu asupra mineloru și petrarieloru nedeschise, încă nici asupra nisipuriloru a caroru esplotatiune nu e încă începută, nici asupra comorei cari s'ar pute găsi în cursulu usufructului seu.

Articolul 539

Proprietariulu nu poate prin faptulu seu nici cu ori ce chipu vatema drepturile usufructuarului.

Usufructuarulu nu poate la încetarea usufructului, cere vre'o despăgubire pentru îmbunătățirea ce aru pretinde ca a facutu, chiar candu printr'însele aru fi sporitu valoruea lucrului. Elu seu moștenitorii sei potu însă redica oglindi, tablouri, și alte ornamente, pe cari le aru fi asedatu, cu îndatorire de a arestabili localulu în starea ce a fostu mai 'nainte.

Articolul 540

Usufructuarulu ia lucrurile în starea în cari se afla; elu inse nu poate intră în folosință loru, de catu după ce se face în presenta proprietarului, sau după ce îl va chiama formalu, inventariu lucruriloru miscatore și constatara stării în cari se voru afla cele nemiscatore supuse usufructului.

Articolul 541

Este datoru a da cauțiune, ca se va folosi ca unu bonu părinte de familia, de nu va fi scutitu prin actulu constitutivu alu usufructului; cu tote acestea tatii, mamele ce voru ave usufructu legale alu averii copiiloru loru, vendatorulu sau donatorulu cari 'și au reservatu usufructulu, nu sînt obligați a da cauțiune.

Articolul 542

Dacă usufructuarulu nu găsește cauțiune, nemiscatorele se dau cu arenda, sumele de bani coprinse în usufructu se ponu la dobinda, productele se vândă, și ptrtulu loru se pune asemenea la dobinda; dodindile acestor sume și pretulu arendaloru se cuvinu usufructuarului.

Articolul 543

în lipsa de cauțiune din partea usufructuarului proprietarulu poate cere ca mobilile supuse periciunei prin întrebuințare să se venda spre a se pune pretulu la dobinda, și usufructuarulu se folosesce de dobîndi în cursulu usufructului: cu tote cesate usufructuarulu va pute cere, și judecătorii voru pute ordina după împrejurări, ca o parte din lucrurile miscatore necesarie pentru propriele sale trebuințe sa i se lase sub simpla sa depunere de juramentu, și cu îndatorire de a le preda la curmarea usufructului.

Articolul 544

Intardiarea de a da cauțiune nu redica usufructuarului dreptul de a se folosi de fructele la cari elu ave dreptu; ele i se cuvinu din momentulu de candu s'a deschisu usufructulu.

Articolul 545

Usufructuarulu nu este obligatu de catu la reparațiunile de întreținere. Reparațiunile cele mari remanu în sarcina proprietarului; afară numai dacă aceste s'aru fi causatu din lipsa reparatiuniloru de întreținere de la deschiderea usufructului, în cari casu usufructuarulu este obligatu a le face și pe aceste.

Articolul 546

Reparațiunile cele mari sînt acelea ale ziduriloru, celoru mari și ale bolteloru, restabilirea grinzilor și acoperișului întreg, acelea ale zagazelor și ale zidurilor de sprijinire și de împrejmuire în total; toate cele'l'alte reparațiuni sînt de întreținere.

Articolul 547

Nici proprietarulu, nici usufructuarulu nu sînt obligați a recladi ceea ce a cadutu de vachime seu s'a distruitu din casu fortuitu.

Articolul 548

Usufrfuctuarulu nu este obligatu în cursulu folosinței sale, la tote sarcinele anuali ale fondului, precum contribuțiunile și altele ce după obiceiu sînt considerate ca sarcine ale fructelor.

Articolul 549

În privinta sarcineloru ce potu fi impuse pe proprietate în cursulu usufructului, proprietarulu și usufructuarulu contribuescu după modulu urmatoru: propreitarulu este obligatu ale plati și usufructuarulu a respunde dobindile, iar dacă usufructuarulu le a platitu, elu are dreptulu a cere capetele plătite de la proprietaru la espirarea usufructului.

Articolul 550

Acelu ce questiga cu titlu gratuitu un usufructu universale sau cu titlu universale este datoru a aquita în proportiune cu folosință sa, și fără nici un dreptu de repetitiune, legăturile, pensiunile alimentarie și veniturile renditeloru perpetue sau pe vieta cari privescu asupra patrimoniului.

Articolul 551

Usufructuarulu cu titlu particularu nu se obliga la plata datorieloru pentru cari fondulu este ipotecatu, și de vba fi silitu să le plasca, cari acțiune în contra proprietarului.

Articolul 552

Usufructuarulu fie universale, fie cu titlu universale, trebusa contribueasca împreună cu proprietarulu la plata datorieloru, după cumu urmeza: se pretuiesce valoruea fondului supusu usufructului, se defige în urma câtimea cucare urmeza a a contribui la plata datorieloru în proportiune cu valoruea disului fondu. Dacă usufructuarulu voiesce sa avanseza suma pentru cari trebuie să contribuie, capitalulu i se înapoiază la sfarsitulu usufructulu fără nici o dobinda. Iar de nu va voi usufructuarulu a face acestu avansu, proprietarulu poate,după a sa voința sau sa platesca dinsul acea suma și atunci usufructuarulu îi platesce dobindile în totu cursu usufructului, sau sa pună în vendare o parte din averea supusă usufructului pînă se va dobîndi unu pretiu analogu sumei datorite.

Articolul 553

Usufructuarulu e datorua plati numai cheltuelele proceseloru ce privescu folosință și ale aceloru alte condemnatiuni la cari procesele arătate potu da nascere.

Articolul 554

Dacă în cursulu usufructului, o a treia persona face vre o usurpatiune asupra fondului, sau vre o alta încercare spre a calca drepturile proprietarului, usufructuarulu este ținut a 'lu denunta proprietarului, căci la din contra usufructuarulu remane respundetoru pentru tote daunele ce ar pute resulta pentru proprietaru, precum aru fi respundetoru pentru ori ce stricăciune s'aru face de elu însuși.

Articolul 555

Dacă usufructulu are de obiectul unu animale și dacă acesta va peri fără culpa usufructuarului elu nu este obligatu a da proprietarului alte animale în locu, nici de a'i plati pretiulu.

Articolul 556

Dacă turma pe cari unu usufructu a fostu constituitu, din întîmplare sau din bola, va peri cu totulu și fără culpa usufructuarului, acesta nu este obligatu de catu a 'i da seama de pei sau de valoruea loru.

Dacă turma nu va peri cu totulu, usufructuarulu este datoru de a înlocui numerul viteloru perdute, prin vitele ceda sporulu.

Articolul 557

Usufructulu se stinge prin mortea usufructurului, prin espiratiunea terminului pentru cari usufructulu a fostu acordatulu prin consolidarea sau întrunirea asupra aceleiași persoane a ambeloru calitatiloru de proprietaru și de usufructuaru;

Prin neusulu dreptului de usufructuaru în cursu de trei'deci ani;

Prin totală desființare a lucrului asupra cărui usufructulu era constituitu.

Articolul 558

Usufrfuctulu poate inceta asemenea prin abusulu ce face usufructuarulu de folosință sa, sau aducendu tricaciuni fondului, sau lasandu'lu să se degrade din lipsa de întreținere. ' Creditorii usufructuarului potu interveni în contestațiunile pornite în contra'i pentru conservarea drepturiloru loru, ei potu propune repararea degradatiuniloru făcute și a da garanții pentru viitoru.

Judicatorii potu, după gravitatea imprejurariloru, sau a otari stingerea usufructului, au a lasă pe poriprietar să se bucure de fructele obiectului supus la usufructu, cu îndatorire de a plati pe fie cari anu usufructuarului sau celoru ce presinta drepturile sale, o sumă otarita pînă în diua cînd usufructulu urma sa înceteze.

Articolul 559

Usufructulu cari nu e acordat particulariloru, nu poate trece peste trei'deci ani.

Articolul 560

Usufructulu constituitu pînă ce o alta persona va ajunge la o vîrsta otarita, tine pînă la acea epoca, chiar d'ar muri disa persona înaintea verstei otarite.

Articolul 561

Vendare alucrului supusu lausufructu nu aduce nici o scambare dreptului usufructuarulu; elu continue a se folosi de usufructulu seu, de nu arenuntatu la densulu în modu formale.

Articolul 562

Creditorii usufructuarulu potu sa cera a se anula denunțarea facuta în paguba loru.

Articolul 563

Dacă o parte numai a lucrului supusu de usufructu s'a distruitu, susfructulu se păstrează asupra părții rămase.

Articolul 564

De va fi usufructulu constituitu numai asupra uinei caldiri, și aceasta clădire va arde sau se va distrui din alta intemplare, sau se va darama de vechime, usufructuaru nu va ave dreptu a se folosi de pementulu pe cari a fostui clădirea, nici de materialurile remase. ' Dacă usufructulu s'ar afla constituitu asupra unui domenu din cari face parte și clădirea, usufructuarulu se va folosi de pamentulu.

Articolul 590

În orașe și la tera ori ce zidu cari servesce de despartire între clădiri, sau între curte și gradina, și între ograde la tera, se socotesce comune, dacă nu esiste titlu sau semnu cari aru proba contrariulu.

Articolul 591

Este semnu de necomunitate candu culmea zidului este dreapta și perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cea altă parte infatiseza unu planu inclinatu: în acestu casu zidulu se presupune ca aparține esclusivu proprietarului despre cari esiste planulu inclinatu.

Articolul 592

Reparațiunea și reclădirea zidului comunu sînt în sarcina tutuloru de valmasariloru și în proportiune cu dreptulu fie'cărui.

Articolul 593

Cu tote acestea fie'cari coproprietaru alu unui zidu comun poate fi aperatu de a contribui la reparațiuni și reclădiri, renuntiandu la dreptulu seu, dacă însă zidulu comunu nu a sprijini o clădire a sa.

Articolul 594

Fie'cari coproprietaru poate se zidescu în contra unui zidu comunu și sa bage grindi sau legături în tota grosimea zidului lasandu cinci'deci și patru milimentre despre vecinu, fără prejuditiulu dreptului ce are vecinulu casa scurtede acele grindi pînă în jumătatea zidului, în casu candu și elu ar voi a pune grindi totu în acele locuri, sau a lipi unu cosu.

Articolul 595

Ori ce coproprietaru poate să înalte zidulu comunu, dar e datoru a face singuru cheltueala înălțării, reparațiunile de întreținere pentru partea inaltata și totu odată pagubirile pentru sarcina causata zidului comunu în proportiune cu înălțimea.

Articolul 596

Dacă sidulu comune nu e în stare a purta greutatea înaltă cel ce vrea sa 'lu înalte e datoru a'lu face din intregu din temelia cu cheltuieala sa, și ori ce adaosu în grosime sa'lu facă pe loculu seu.

Articolul 597

Vecinulu cari n'a contribuitu la înălțare, poate questiga dreptulu de comunitate platindu cheltuiala jumetate, precum și pretulu de jumetate alu locului, ce s'aru inrebuintatu pentru ingrosirea zidului.

Articolul 598

Ori ce vecinu alu unui zidu poate să 'lu facă comun în parte sau totu platindu stapanului zidului jumetate din valoruea sa, sau jumetate din valoarea partei ce vrea să facă comune, precumu și jumetate din valoruea locului pe cari este claditu zidulu.

Articolul 599

Unulu din vecini nu poate găuri zidulu comunu nici sa alăture sau sa sprijine pe dinsulu vre o lucrare fără consimtimentulu celui altu.

În casu de împotrivire elu nu poate face acesta fără a regula mai anteiu prin esperti mijlocele necesarie pentru ca acea lucrare sa nu vateme drepturile celui'l'altu.

Articolul 600

Fie'cari poate în orașe și suburbie a indatora pe vecinulu sau a contribui la clădirea și repararea ingradirei ce desparte casele curțile și gradinele loru; înălțimea îngrădirii se va otari după reglementele particularie, sau după obiceiulubstescu și în lipsa de reglemente și de obiceiu înălțimea zidului va fi celu multu ddoua metre socotindu'se și coma.

Articolul 602

Tote șanțurile între doue proprietăți se socotescu comune de nu va titlu sau semnu contrariu.

Articolul 603

Este semnu de necomunitate candu pamentulu e inaltatu sau aruncatu numai de o parte a șanțului.

Articolul 604

Santulu se socotesce a fi esclusivu alu celui în partea cărui pamentulu e aruncatu.

Articolul 605

Santulu comunu trebuie intretinutu cu cheltuela comuna.

Articolul 606

Ori ce gardu cari desparte doue proprietăți se socotesce comunu, afară dacă numai una singura din doue proprietăți va fi îngrădit, sau de nu va fi unu titlu sau posesiune indestulatore cari să constate din contra.

Articolul 607

Nu e iertatu a sadi arbori cari crescu înalți de catu în depărtarea otarita de reglementele particularie, sau de obiceiurile constanti și recunoscute, și în lipsa de reglemente și de obiceiuri, în depărtare de doue metre de la linia despartitore a celoru doue proprietăți pentru arborii înalți și de o jumetate metru pentru cele'l'alte plantatiuni și garduri vii.

Articolul 608

Vecinulu poate cere ca arborii și gardurile vii puși la o distanta mai mica să se scota.

Acela a cărui proprietate se intindu cracile arboriloru vecinului poate să'lu indatorede a le tăia.

Dacă radecinile se intindu pe pamentulu seare dreptu a le tăia singuru.

Articolul 609

Arborii ce se afla în gardulu comunu sînt comuni ca și gardulu, și fie'cari din ambi proprietarii e în dreptu a cere sa'i tăia.

Articolul 610

Celu ce face unu putu sau o privată lîngă unu zidu fie comunu sau nu;

Celu ce vrea sa cladesca unu caminu sau vatra, o feraria, unu coptoru sau soba, sa'i alăture unu ocolu de vite, sau celu ce vre asa puie lîngă zidu unu magazin de sare sau gramedi de materii corosive;

E indatoratu sa lase depărtarea prescrisă de reglemente și obiceiurile particularie asupra unoru asemenea obiecte, sau să facă lucrările prescrise de aceleasu legi și reglemente spre a nu aduce vatemare vecinului.

Articolul 611

Unulu din vecini nu poate face fără consimtimentulu celui'l'altu nici într'unu chipu ferestra sau deschidere într'unul zidu comunu.

Articolul 612

Nimeni nu poate ave vedere sau ferestre spre vedere, nici balcone sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau ne îngrădite a vecinului seu, de nu va fi o distanta de noue'spre'dece decimetre între zidulu pe cari se deschidu aceste vederi și proprietatea vecina.

Articolul 613

Nimeni nu poate ave vederi piedise pe proprietatea vecinului de nu va fi la o distanta de sese decimetre.

Articolul 614

Distanta de cari este vorba în cele doue articole precedenti se socotesce de la fatada zidului pe cari s'a deschisu vederea și. de va fi balcone sau alte asemenea de la linia loru cea din afară pînă la linia de despartire a celoru doue proprietăți.

Articolul 615

Totu proprietarului este dator a 'și face strasina casei sale astu felu în catu apele din ploi să se scurgă pe teremulu seu, sau pe ulite era nu pe loculu vecinului seu.

Articolul 616

Proprietarulu al cărui locu este infundatu, cari nu are nici o esire la calea publică, poate reclama o trecere pe loculu vecinului sau pentru esploatarea fondului cu îndatorire de a 'lu despăgubi în proporune cu pagubele ce s'aru pute ocasiona.

Articolul 617

Trecerea trebuie regulatu facuta pe partea ce aru scurta calea proprietarului fondului inchisu, ca sa iesa la drumu.

Articolul 618

Cu tote acestea trebuie a se alege trecerea prin loculu ce aru pricinui o mai putina paguba acelui pe alu cărui locu trecerea urmeza a fi deschisă.

Articolul 619

Acțiunea de despăgubire în casulu prevedutu prin art. 616 este prescriptibile: iara trecerea trebuie să meze după prescripțiune, de și acțiunea de indemnitate nu s'aru mai pute admite.

Articolul 620

Este iertatu proprietariloru a stabili pe proprietățile lloru, sau în folosulu proprietățiloru loru, verice servitute voru găsi de cuviință pe catu timpul aceste servituți nu voru impune persoane proprietarului fondului serviente obligațiunea unui faptu personale și pe catu timpul aceste servituți nu voru fi contrarie ordinei publice.

Usulu și întinderea servitudiniloru stabilite astufeliu se reguleza prin titlulu ce le constitue și în lipsa de titlu, după regulele urmatore.

Articolul 621

Servituțile sînt stabilite sau în folosul cladiriloru, sau în folosul pamentului. 'Cele de felulu d'anteiu se numescu urbane, chiaru candu clădirile pentru cari servituțile sînt instituite se vor afla nu numai în orasu dara și la tera; cele d'alu douilea felu se numescu rurali.

Articolul 622

Servituțile sînt sau continue sau necontinue. Servituțile sînt acelea alu caroru esercitiu este sau poate fi continu, fără să aibă trebuinta de faptulu actuale alu omului; astu felu sînt apaducere, scursurele apeloru, ferestrele și altele asemenea. Servituțile necontinue sînt acelea cari au trebuinta de faptulu actuale ale omului spre a fi esecitate, astu felu este dreptulu de trecere, de a lua apa din fontana, de a pasce vite și alte asemenea.

Servituțile sînt aparinti sau neaparinti. Servituțile aparinti sînt acelea cari se cunoscu prin lucrări esteriori precum: o usia, o ferestra, o apaducere; servituțile neaparinti sînt acelea ce n'au semnu esteriore de esistenta loru precum spre esemplu proibitiunea zidi pe unu fondu de a nu zidi de catu pînă la o înălțime determinata.

Articolul 623

Servituțile continue și aparinti se dobindescu prin titlu sau prin posesiune de trei'deci ani.

Articolul 624

Servituțile continue neaparinti și servituțile necontinue și neaparinte nu se potu stabili de catu prin titluri.

Articolul 625

Destinațiunea proprietarului tine locu de titlu în privinta servitutiloru continue și aparinti.

Articolul 626

Nu poate fi destinatiune a proprietarului de catu numai candu se va dovedi ca cele doue fonduri acumu despărțite au fostu averea aceluiasu proprietariu și ca prin tr'insulu s'au pusu lucrurile în starea din cari a resultatu servitutea.

Articolul 627

Dacă proprietarulu a doue proprietăți, între cari esiste unu semnu vedutu de servitute, instreineza una din proprietăți, fără ca contractului sa conțină nici o coventiune atingatore de servitute, ea urmează de a esiste într'unu modu activu sau pasivu în favorea fondului instreinatu, sau asupra fondului neinstrainatu.

Articolul 628

Titlulu constitutivu alu servituții: în privinta servitutiloru ce nu se potu dobîndi prin prescripțiune nu poate fi inlocuitu de cat prin unu titlu de recunoscerea servituții și datu din partea proprietarului locului servitu.

Articolul 629

Candu se stabilesce o servitute se înțelege ca se acordă totu de'o'data și tote mijlocele spre întrebuințarea ei. Astu'feliu servitutea de a lua apa din fontana altui trege cu sine și dreptulu de trecere.

Articolul 630

Acelui cărui se cuvine o servitute are dreptulu a face tote lucrările tebuinciose spre a se sluji cu dinsa și spre a o păstra.

Articolul 631

Aceste lucrări se făcut cu cheltuiala sa iara nu cu cheltuiala proprietarului fondului supusu, afară numai candu se va stabilia altu'felu în titlu de stabilirea servituții.

Articolul 632

În casulu chiaru unde proprietariulu, fondului supusu este insarcinatu prin titlu a face cu cheltuiala sa lucrările trebuinciose pentru a se servi de servitute sau a o păstra, elu poate totu deuna a se scuti de aceasta sarcina, lasandu fondulu supusu în dispositiunea proprietarului fondului cărui se cuvine servitutea.

Articolul 633

Dacă proprietatea pentru cari s'a stabilitu s'ar împărți, servitutea rămîne totu aceeasu pentru fie cari parte, fără ca fondulu supusu să se ingreuneze. Astu'felu de va fi unu dreptu de trecere toți devălmășii vor fi îndatorați a'lu esercita prin acelasu locu.

Articolul 634

Proprietarulu fondului supusu servituții nu poate face nimicu spre a'i scădea inrebuintarea sau a'io ingreuna. Astu'felu nu poate scamba starea locuriloru, nici stramuta esercitarea servituții dintr'unu locu într'altulu, de catu acela unde servitutea a fostu din inceputu stabilită; cu tote acea stabilire primitiva a devenitu mai impovaratore proprietarului fondului supusu, sau dacă ilu opresce a 'și face pe dinsulu reparațiuni folositore, va pute oferi proprietarului celui'l'altu fondu unu locu ce ar ave aceeasu înlesnire pentru esercitarea drepturiloru sale și acesta nu va pute refuza.

Articolul 635

Însă și acela ce are unu dreptu de servitute nu 'lu poate întrebuința de cat după coprinderea titlului seu, fără a pute face nici în fondulu supusu servituții, nici în fondulu pentru cari servitutea este înființată, vre o scambare impovaratore celui d'anteiu fondu.

Articolul 636

Servituțile inceteza candu lucrurile se gasescu în astu'felu de stare, în catu servitutea nu se mai poate esercita.

Articolul 637

Ele renascu dacă lucrurile sînt restabilite tr'unu chipu în catu servituțile să se pota esercita, afară numai de nu aru fi trecutu unu spațiu de timpul indestulatoriu spre a se pute presupune ca s'a desfiintatu servitutea, după cumu se dice la art. 640.

Articolul 638

Ori'ce servitute este stinsă, candu fondulu către cari este datorită și acela ce o datoresce cadu în aceeasu mana.

Articolul 639

Servitutea este stinsă prin ne'usu în cursu de trei'deci ani.

Articolul 640

Acești trei'deci de ani se numera după osebite feluri de servituți sau din diua de candu a incetatu de a se folosi de dinsa, candu este vorba de servituți ne continue, sau din diua de candu s'a facutu unu actu contrariu servituții continue.

Articolul 641

Modulu servituții se poate prescrie ca și servitutea și cu acelasu chipu.

Articolul 642

Dacă proprietate în folosulu cari s'a stabilitu servitutea este a mai multoru coproprietari, întrebuințarea din partea unui popresce prescripțiunea în privinta celoru'l'alți.

Articolul 643

Dacă dintre coproprietari se găsește unulu în contra cărui prescripțiunea nu s'a pututu aplica, precumu un minore, acela păstrează dreptulu tuturoru celoru'l'alți coproprietari.

Articolul 659

Succesiunile sînt deferite copiiloru și descendentiloru defunctului, ascendentiloru și rudeloru sale colaterali, în ordinea și după regulele mai josu determinate.

Articolul 660

Procsimitatea rudeniei se stabilesce prin numerulu generatiunilorul; fie'cari generatiune numera unu grad.

Articolul 661

Sirulu gradeloru formează linia: se numesce linia dprepta sirulu gradeloru între persoanele ce se coboru una dintr'alta; linia colaterale sirulu gradeloru între persoanele ce nu se coboru unele din altele dera cari se coboru dintr'un autore comunu.

Linia dreapta se împarte în linia dreapta descendente și în linia dreapta ascendente.

Anteia este acea ce leagă pe capulu nemului cu acei ce se coboru de la elu; a doua este aceea ce lega o persona cu acei din cari ea se cobora.

Articolul 662

În linia dreapta se numera atâtea graduri câte sînt și generatiuni între persoane; astu'felu fiului este către tatalu seu în celu d'inteiu gradu; nepotulu de fiu în celu d'alu doilea, și vice'versa, tatalu și bunulu către fiii loru și nepoții loru de fiu.

Articolul 663

În linia colaterale gradurile se numera după generatiuni, incependu de la una din rude pînă la autorele comunu și de la acesta pînă la cea'l'alta ruda.

Frații dara sînt în gradulu alu douilea; unchiulu și nepotulu în alu treilea, verii primari în alu patrle s.c.l.

Articolul 664

Representatiunea este o ficțiune a legii, cari are de efectu de a pune pe representanti în loculu, în gradulu și în drepturile representantelui.

Articolul 665

Representatiunea se întinde nemarginitu în linia directa descendente.

Ea este admisă în tote casurile, concure copiii defunctului cu descendenții unui copilu mortu mai d'înainte, intimple se ca toți copiii defunctului fiindu morți înaintea lui, descendenții disiloru copii să se gasesca între ei în graduri egali sau neegali.

Articolul 666

În linia colaterale representatiunea este admisă, în privinta copiiloru și descendentiloru fratiloru seu suroriloru defunctului, vie ei la succesiunea sa în concursu cu unchi sau matuse, intamplese ca toți frații și surorele defunctului, fiindu morți mai d'înainte, succesiunea să se gasesca trecută la descendenții loru, în graduri egali sau neegali.

Articolul 667

În tote casurile în cari representatiunea este admisă, partagiulu se face pe tulpina (souche) deca aceeași tulpina a produsu mai multe ramuri, sub divisia se face erasi pe tuplina în fie'cari ramura și membrii aceiasu ramuri se impartu egalu între dinsii.

Articolul 668

Nu se represinta de catu persoanele morte.

Poate cine'va representa pe acela la a cărui succesiune a renuntiatu.

Articolul 669

Copiii sau descendenții loru succedu tatălui, mamei, mosiloru, moseloru și veri'cărui altu ascendente, fără deosebier de secsu și chiaru de aru fi născuți din deosebite căsătorii. Ei succedu în părți egali candu se gasescu toți în gradulu d'inteiu și sînt chiamati după propriulu loru dreptu; ei succedu pe tulpina candu sînt chiamati toți sau unul din ei prin representatiune.

Articolul 670

Dacă defunctulu n'a lăsat posteritate, nici frate, nici susore, nici descendinti dintr'aceștia, succesiunea se cuvine ascendentiloru din gradulu de rudenia celu mai aproape.

Ascendenții de același gradu mostenescu părți egali.

Articolul 671

Dacă tatalu și mama unei persoane morte fără descendenți, 'i'au supravetuitu, lasandu acea persona frați, surori, sau descendenți ai acestora, succesiunea se divide în doue porțiuni egali, din cari jumetate numai se cuvine tatălui și mamei și se împarte de o potriva între dinsii.

Articolul 672

În casu de a muri mai d'înainte tatalu și mama unei persoane morte fără posteritate, frații, surorile sau descendenții loru sînt chiamati la succesiune departandu pa ascendenți și pe cei'lalti colaterali. Ei succedu sau după propriulu loru dreptu, sau prin representatiune în modulu regulatu în Secțiunea II a acestui capu.

Articolul 673

Dacă tatalu și mama persoanei morte fără posteritate 'i'au supravietuitu, frații, surorile sau representantii loru iea jumetate succesiunea. Dacă numai tatalu sau numai mama 'i'a supravietuitu, frații, surorile sau representantii loru iea trei pătrimi ale succesiunei.

Articolul 674

Partagiulu jumetatii sau celoru trei pătrimi cuvenite fratiloru sau suroriloru, după continerea art. precedinte, se face între ei în porțiuni egali, dacă sînt toți dintr'aceiasu căsătoria; de sînt din căsătorii diferite, divisiunea se face pe jumetate între cele doue linii paterna și maternă a defunctului; frații primari ieau parte în amendoue liniile, uterini sau consangenii fie cari în linia sa numai. Dacă sînt frați sau surori dintr'o linia, ei succedu în totalu escludendu pe tote rudele din cea'alta linia.

Articolul 675

În lipsa de frați sau sorori sau descendenți dintr'înșii și în lipsa de ascendenți, succesiunea se da rudeloru colaterali din gradulu de rudenia celu mai apro'piatu.

Candu sînt mai multe rude colaterali în acelasu gradu, succesiunea se împarte egale între dinsele.

Articolul 676

Rudele succedu pînă la alu doui'supra'decelea gradu inclusivu.

Articolul 677

Copiii naturali chiaru candu căsătoria ar fi proibita între mama și tatalu loru, succedu mamei loru, ascendentiloru și colateraliloru mamei, ca și copiii legitimi.

Articolul 678

Succesiunea copiilui naturale, mortu fără posteritate, se cuvine mamei sale, și, în lipsa mamei, rudeloru ei celoru mai de aproape.

Articolul 679

Candu defunctulu nu are nici rude în gradulu succesibile, nici copii naturali, bunurile succeiunei trecu la sotulu în vieta nedespartitu.

Articolul 680

În lipsa de sotu supra'vietuitoru, succesiunea trece la Statu.

Articolul 681

Sotiulu în vieta și Statului cari ceru succesiunea sînt obligați a face să se pună peceți, a pretinde să se facă inventariu, după formele prescrise pentru acceptarea succesiuniloru sub beneficiu de inventariu.

Articolul 682

Sotiulu în vieta este încă datoru a transforma în numerariu lucrurile miscatore sau a da cauțiune solvabile pentru restituirea succesiunei în casu candu s'ar presenta moștenitori ai defunctului în terminu de trei ani. După acestu terminu cauțiunea este liberată.

Articolul 683

Sotulu în vieta sau Statului, cari n'au indeplinitu formalitățile la cari sînt respective îndatorați, potu se fie supuși la daune'interese către moștenitorii ce s'aru arata.

Articolul 684

Candu barbatulu more și veduva sa n'are avere, densa ie o porțiune virila, în usufructu, din succesiunea bărbatului, dacă acesta are descendenți.

Cînd barbatulu lasă un singuru descendinte, porțiunea femeii în succesiune va fi numai de a treia parte. Acestu dreptu începe de la epoca încetării usufructului legale.

Candu barbatulu lasă rude de susu sau de alături, atunci femeia succede la o pătrime în plină proprietate din averea mortului.

Articolul 685

Succesiunea poate fi acceptată curatu și simplu, sau sub beneficiu de inventariu.

Articolul 686

Nimeni nu este obligatu de a face acceptatiunea unei moșteniri ce i se cuvine.

Articolul 687

Femeile maritate nu potu face valabile acceptatiunea unei succesiuni de catu cu autorisatiunea bărbatului sau a justiției.

Minorii și interdisii nu potu face valabile acceptatiunea unei moșteniri de catu conformu dispositiuniloru titlului de la minoritate, tutela și emancipatiune.

Articolul 688

Efectulu acceptatiunei se suie pînă la diua deschiderii succesiunei.

Articolul 689

Acceptatiunea poate fi sau espresa sau tacită. Este espresa candu se insusesce titlul sau cualitatea de erede într'unu actu autenticu sau privatu; este tacită candu eredele face unu actu, pe cari n'ar pute sa'lu facă de catu în cualitatea sa erede și cari lasă a se presupune neaparatu intențiunea sa de acceptare.

Articolul 690

Actele curatu conservatorie de îngrijire și de administrațiune profisoria nu sînt acte de primirea moștenirii, dacă celu ce le a facutu n'a luatu titlu sau cualitate de erede.

Articolul 691

Donatiunea, vinderea sau transportul drepturiloru succesive, făcute de unu erede, trage după sine acceptatiunea succesiunei.

Tot asemenea se intempla:

1) Candu unulu din eredi renunța chiaru gratuitu în folosulu unui sau mai mulți din coeredi.

2) Candu renuntiarea se face în folosulu totuloru coerediloru fără deosebire și se primesce de renuntiatore pretiulu renuntarei.

Articolul 692

Candu acela cărui se cuvine o succesiune a muritu fără să se fi lepadatu de dinsa, sau fără sa o fi acceptatu esprese sau tacite, eredii sei potu d'a dreptulu sa accepteze sau să se lapede de dinsa.

Articolul 693

Dacă eredu sei nu se invoiescu pentru acceptarea sau pentru lepadarea succesiunei, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventariu.

Articolul 694

Majorele nu poate să'și atace acceptatiunea espresa sau tacită a unei succesiuni de catu în casulu cînd acesta acceptatiune a fostu urmarea unei vicleni ce s'a intrebuintatu în privinta'i. elu nu poate reclama în contra acceptiunei pentru cuvinte de vatemare, decatu în casulu în cari succesiune aru fi absorbită sau micșorată cu mai multu de jumătate, prin descoperirea unui testamentu necunoscutu în momentulu acceptatiunei.

Articolul 695

Renunțarea la succesiune nu se presupune: ea nu poate face de catu la grefa tribunalului de prima instanța a districtului în cari succesiunea s'a deschisu, și pe unu registru tinutu anume pentru acesta.

Articolul 696

Eredele ce renuntia este consideratu ca n'a fostu nici o dată erede.

Articolul 697

Partea renuntiatorului profita coerediloru sei; dacă este singuru, succesiunea trece la gradulu urmatoriu.

Articolul 698

Eredele renuntiatoriu nu poate fi representatu nici odată: dacă renuntiatorele este singuru în gradulu seu, sau dacă toți coeredii sei renuntia, copiii loru, vinu la succesiune, în virtutea propriului loru dreptu pentru părți egali.

Articolul 699

Creditorii acelui ce renunța la paguba loru potu se iea autorisatiune justiției ca se accepte succesiunea pentru debitorele loru, în loculu și rindulu seu.

Într'acestu casu renuntiarea este anulată numai în favorulu creditoriloru și numai pînă în concurenta creanteloru loru. Acceptarea nu se face în folosulu eredelui cari a renuntiat.

Articolul 700

Facultatea de a accepta, sau de a se lapeda de o succesiune se prescrie prin acelasu timpul ce se cere pentru prescripțiunea cea mai lungă a drepturiloru immobiliare.

Articolul 701

În totu timpului în cari prescripțiunea dreptului de a accepta nu este dobendita în contra erediloru ce au renuntatu, ei au încă facultatea de a accepta succesiunea, dacă succesiunea nu este deja acceptată de alți eredi. ' Nu se potu vatema însă drepturile cari aru fi dobendite de alte persoane asupra bunuriloru succesiunei, sau prin prescritiune, sau prin acte valabili, făcute de curatorele succesiunei vacanti.

Articolul 702

Nici chiar prin contractului căsătoriei nu se poate renunța la succesiunea unui omu în vieta, nici se potu instreina drepturile eventuali ce s'ar pute dobendi asupra succesiunei.

Articolul 703

Eredii cari a datu la o parte, sau au ascunsu lucruri ale unei succesiuni, nu mai au facultatea de a se lepada de densa; cu tota renunciara loru, ei remanu eredi și nu potu lua nici o parte din lucrurile date la o parte sau ascunse.

Articolul 704

Declarațiunea unui erede ca iea acesta cualitate sub beneficiu de inventariu, trebuie să fie facuta la grefa tribunalului de prima instanța a districtului i cari succesiunea este deschisă: ea trebuie să fie înscrisă pe registru destinatu pentru trecerea acteloru de renuntiare.

Articolul 705

Acesta declarațiune n'are efectu de cat fiind preceduta sau urmată de un inventariu fidelu și esactu a bunuriloru succesiunei, facutu după formele cerute după legile de procedura și în terminele mai josu otarite.

Articolul 706

Se da eredului din diua deschiderei succesiunei trei luni pentru facerea inventariului:

I se mai acorda pentru a delibera asupra acceptării sau repudiarii succesiunii, unu terminu de patru'deci dile cari va începe a curge di espirarii aceloru trei luni date pentru inventariu, sau din diua inchierei inventarlui, dacă s'a terminat mai 'nainte de espirarea celoru trei luni.

Articolul 707

Dacă cu tote acestea sînt în succesiune obiecte supuse stricaciunei, sau obiecte a caroru conservare ar costa mult, eredele poate în cualitatea sa de persona în dreptu a succede, și fără să se pota dice ca s'a făcut acceptatiune din partea'i, sa iea autorisarea justiției ca să se venda acele obiecte.

Acesta vendare trebuie să se facă cu forma vedariloru publice.

Articolul 708

În timpul termineloru pentru facerea inventariului și pentru deliberare, eredele nu ote fi silitu a se pronuntia, și nu se poate obține o condemnatiune în contra'i. Dacă el renunța după espirarea termineloru, sau înaintea espirarei loru, cheltuelele ce legiuitu s'a făcut de densul pînă la acea epoca privescu succesiunea.

Articolul 709

După espirarea temineloru aretate, eredele urmaritu poate cere unu nou terminu, pe cari tribunalulu ce se afla în cercetarea urmăririi îl acorda sau în refusa după circumstanță.

Articolul 710

Cheltuelile urmăririi în casurile articoliloru precedenti, privescu succesiunea dacă eredele justifica, sau n'a cunoscutu evenimentulu morții sau ca terminile 'i au fostu neindestulatorie, din causa situațiunii bunuriloru, sa din causa contestatiuniloru ivite. Dacă el nu poate justifica, cheltuelile îl privescu.

Articolul 711

Eredele conserva cu poate acestea, după espirarea termineloru acordate de art. 706 chiar după espirarea termineloru date de judecător, conformu art. 709, facultatea de a face încă inventariu și de a se declara erede beneficiariu; acesta însă în casu cînd dinsul n'a făcut acte de erede sau în casu cînd nu este datu în contra'i o otarire judecatoresca deseversita cari sa'l condamne ca erede curatu și simplu.

Articolul 712

Eredele cari a ascunsu obiecte sau ale succesiunei, sau cari cu sciinta și rea credința n'a trecutu în inventariu efectele dintr'ensa, nu sepote folosi de beneficiu de inventariu.

Articolul 713

Beneficiulu de inventariu da eredelui avantagiul:

1) De a plati datoriele succesiunei numai pînă în concurenta valoruei bunuriloru ce el a primit; de a se scuti chiar de plată datorieloru predand tote bunurile succesiunei creditoriloru și legatariloru.

2) De a nu se amesteca bunurile sale proprie cu acelea ale succesiunei și de a conserva în contra succesiunei dreptului de a cere plata creanteloru sale.

Articolul 714

Eredele beneficiaru administra bunurile succesiunei și este datoru sa dea socotela de administrațiunea sa creditoriloru și legatariloru. ' Elu nu devine respundetoru cu bunurile sale proprie, de cat după ce i se va fi cerut darea socoteliloru și el nu va fi indestulatu aceasta îndatorire.

După lămurirea socoteleloru, el nu poate fi respundetoriu cu bunurile sale proprie, de catu pînă la concurenta sumeloru ce remane datoru.

Articolul 715

Elu nu respunde pentru administrațiunea sa, decatu de gresale grave.

Articolul 716

Elu nu poate vinde obiectel mobili ale succesiunei de catu prin formele legiuite pentru venderile publice.

Dacă el represinta în natura obiectele miscatore nu respunde de catu de depretiarea sau deteriorarea loru causata din negligenta sa.

Articolul 717

El nu poate vinde imobilile de cat după formele prescrise de procedura. El da mandatu creditoriloru ipotecari, cari au făcut cerere de a primi pretiulu.

Articolul 718

Elu este dator, dacă creditorii sau alte persoane interesate o ceru, sa dea cauțiune solvabile pentru pretiul miscatoreloru cuprinse în inventariu și pentru porțiunea pretiului immobileloru nedelegate creditoriloru ipotecari.

De nu se va da acesta cauțiune, se vor vinde miscatorele, și pretiulu loru se va depune ca și porțiunea nedelegata din pretiul immobileloru spre a se întrebuința la desfacerea sarcineloru succesiunei.

Articolul 719

Dacă unii din creditori se opunu eredele beneficiariu nu poate plati de cat după ordinea și chipulu regulat de hudecatoru.

Dacă creditorii nu se opunu, eredele platesce creditoriloru și legatariloru, după rândul cererii.

Articolul 720

Creditorii ce nu se opunu și cari se presinta. după lămurirea socoteleloru și plata reliquateloru, nu au recursu de catu în contra legatariloru; aceia carii se presinta înaintea lămuririi socoteleloru și plății reliquateloru vor ave recursu și în contra creditoriloru plătiți înaintea loru.

Articolul 721

Creditorii ce se opunu vor ave recursu și în contra eredelui.

Articolul 722

În tote casurile prevedute la art. 719 și 720 recursulu se presccrie după espirarea terminului de trei ani, cari începe din diua lămuririi socoteleloru și a plății reliquatului.

Articolul 723

Cheltuelele pentru peceți, pentru facerea inventariului și pentru darea socoteleloru privescu succesiunea.

Articolul 724

Dacă după espirarea termineloru pentru facerea inventariului și pentru deliberatiune, nu se presinta nimeni ca sa reclame succesiunea, și dacă nu este nici unu erede counoscutu, sau dacă eredii conuscuti sau lepadat de succesiune, succesiunea este privită ca vacante.

Articolul 725

Tribunalulu de anteia instanța din districtulu în cari succesiunea este descisa, numesce unu curatore după cererea personeloru interesate, sau după aceia a procurorului.

Articolul 726

Curatorele unei succesiuni vacanti, trebuie înainte de tote să constate printr'un inventariu, succesiunea; elu esercita și urmaresce drepturile ei; răspunde la cererile făcute în contra'i; administrează sub îndatorire de a versa numerarul succesiunei, ca și sumele adunate din vendarea mobileloru, și imobileloru, în casa de consemnațiuni și deposite, și în fine sub aceea de a da socoteli.

Articolul 727

Dispositiunile secțiunii III. din acestu capu asupra formeloru cerute pentru facerea inventariului, asupra modului de administrațiune și asupra socoteliloru ce eredele beneficiariu este dator sa dea sînt indatoritore și pentru curatorii succesiuniloru vacanti.

Articolul 728

Nimeni nu poate fi obligatu a remane în indivisiune. Unu coerede poate ori candu cere impartela succesiunei, chiaru candu aru esiste convențiuni sau proibitiuni contrarii.

Se poate face învoire pentru suspendarea divisiunei pe terminu de cinci ani. După trecerea acestui timpul, învoirea se poate renoi.

Articolul 729

Divisiunea poate fi cerută chiaru candu unulu sau mai mulți din eredi au posedutu părți separate din succesiune, dacă nu a fostu unu actu de impartela sau dacă nu se poate opune prescripțiunea.

Articolul 730

Dacă toți eredii sînt presenti și majori, se potu împărți între dinsii, ori'cumu aru voi, fără îndeplinirea vre unai formalități.

Dacă toți eredii nu sînt presenti, sau dacă între densii sînt minori sau interdisi, atunci se voru pune peceți pe efectele succesiunii în celu mai scurtu terminu, sau după cererea crediloru sau după aceea a procurorului tribunalului de prima instantia.

Articolul 731

Creditorii potu și ei se cera punerea de peceți în virtutea unui titlu esecutoriu, sau a unei permisiuni judecatoresci.

Articolul 732

După punerea pecetiloru, creditorii potu face opositiune și fără a ave titluri esecutorii sau permisiunea justiției.

Articolul 733

Dacă vre unul din coeredi nu consimte la facerea împărțelii, sau dacă se ivescu contestatiuni, ori în privinta modului de procedere, sau asupra chipului de a o termina, tribunalulu se pronuntia în modu somariu, sau numesce, de cere trebuinta, pentru operațiunile impartelei, pe unul din judecători, după reportul cărui judeca contestațiunile.

Articolul 734

Estimatiunea imobileloru se face de esperti aleși de părțile interesate; de esperti numiți din oficiu candu părțile refusa a'i alege.

Procesul verbale al espertiloru trebuie se arate basele estimatiunei; sa indice dacă obiectulu estimatu poate să fie comodu impartitu și în ce chipu; se ficseze în fine, în casu de împărțire, fie'cari din părțile ce se potu forma precumu și valoruea loru.

Articolul 735

Estimatiunea mobileloru trebuie să se facă de omeni cunoscetori și după adevaratulu loru pretiu.

Articolul 736

Fie'cari din coeredi poate cere partea sa în natura din mobilele sau imobilele succesiunei. Cu tote acestea, de sînt creditori secuestranti sau oponenți, sau dacă majoritatea coerediloru socotesce necesaria vindereamobilelloru pentru plata datoriiloru succesiunei, ele se vendu publice după formele obișnuite .

Dacă imobilele nu se potu împărți se voru vinde la tribunalu prin licitațiune.

Dacă tote părțile sînt majori, ele potu conveni să facă vendarea în fatia unui arbitru, numitu de dinsele.

Articolul 737

După ce mobilele și imobilile s'au estimatu, și s'au vendutu, judecătorului de cere trebuinta, tramite pe părți la unu arbitru, numitu cu consimtimentulu loru sau numitu dedreptulu de densulu, candu părțile nu se unescu pentru unuirea lui.

Se prevede înaintarea acestui arbitru la facerea socoteliloru ce copartitorii potu fi datori a'și da unii altora, la formarea activului și pasivului ereditatii, la compunerea partiloru și la restitutiunile ce eredii aru trebui a'și face între dinsii.

Articolul 738

Fie'cari erede reporta la masa succesiunei, conformu cu regulele mai josu prescrise, donatiunile cea primitu și sumele ce este datoriu către succesiune.

Articolul 739

Dacă reportulu nu se face în natura, coeredii caroru li se datoresce ieu mai anteiu o parte ogale din masa succesiunei.

Aceste preluări se făcut pe catu este posibile în obiecte de aceeași natura și cualitate cu acelea ce era să fie date în natură.

Articolul 740

După preluări se formează din restulu mesei succesiunei, atâtea părți egali câți sînt și eredi sau stirpi impartitore.

Articolul 741

La formarea și compunerea partiloru, trebuie să se dea în fie parte, pe catu se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natura și valorue.

Se va evita catu va sta prin putinta imbucatatirea peste măsura a eritageloru și divisiunea esploatatiuniloru.

Articolul 742

Inegalitatea partiloru date în natura se compensa prin bani.

Articolul 743

Părțile se formează de unulu dintre coeredi sau de alta persona, dacă toți eredii sînt de acordu în alegere și dacă celu ce a fostu alesu accepta însărcinarea; în casu contrariu părțile se formează de un espertu numitu de judecatoru.

Părțile apoi se tragu la sorți. Dacă inse eredii vinu la moscenire cu părți inegali, autoritatea judecatoresca decide de trebuie să se proceda prin tragee la sorți în parte, sau prin darea partiloru în totalu.

Articolul 744

Mai 'nainte de a procede la tragerea partiloru la sorți, fie'cari compartitoriu este admisu a propune reclamările sale în contra formării partiloru.

Articolul 745

Regulele stabilite pentru împărțirea mesei de moscenire se voru observa în subdivisiunile ce se voru face între stirpile compartitore.

Articolul 746

Dacă asupra operațiuniloru tramise înaintea arbitrului, se făcut contestatiuni, arbitrul încheie procesu'verbale pentru dificultățile și disele partiloru, și le tramite înaintea judecătorului pentru impartela.

Articolul 747

Dacă toți coeredii nu sînt presenti sau de sînt între ei interdisi sau minori, fie și emancipati, împărțirea trebuie să se facă înaintea tribunalului, observându regulele prescrise în art. precedenti de acesta secțiune.

Dacă sînt mai mulți minori cu interese contrarie la impartela, se va da fie'cărui d'intrinsii unu tutore speciale.

Articolul 748

În casulu articoleloru precedenti licitațiunea de este trebuinta, nu se va pute face decatu înaintea tribunalului cu formele prescrise pentru înstrăinarea bunuriloru minoriloru. Streinii vor fi tot de'una admiși.

Articolul 749

Impartirile tacute conformu cu regulele mai susu prescrise, sau de toturi cu autorisatiunea de familia, sau de minorii emancipati, asistați de curatorii loru sau în numele absentiloru sînt definitive.

Articolul 750

După impartela se va remite fie'cărui din compartitori titlurile particulare obiecteloru ce'i s'au datu.

Titlurile unei proprietăți împărțite se tinu de acela ce a luatu partea cea mai mare, cu îndatorire de a le representa la ori'ce cerere.

Dacă nu este unire pentru acesta alegere, atunci titlurile se depun în arhiva Statului, și judecatoriulu liberează de pe densele fie'cărui din eredi câte o copia legalisata.

Articolul 751

Fiulu sau descendentele cari vine la succesiune, chiar sub beneficiu de inventariu, împreună cu frații ori surorile sale, sau cu descendenții acstoru trebuie a raporta coerediloru sei, tot ce a primitu de la defunctu prin daru atatu directu catu și indirectu, afară de casul cînd donatorele e dispusu alt'feliu.

Articolul 752

Eredele ce renunța la succesiune poate popri darulu, sau legatulu ce i s'a făcut, în limitele părții disponibile.

Articolul 753

Donatariulu cari nu va ave cualitatea de a moșteni în momentulu donatiunei, dar cari avea acesta cualitate la epoca deschiderei succesiunei este, obligatu de a aface reportu dacă donatorele nu l'a dispensatu de aceasta.

Articolul 754

Donatiunile și legăturile făcute fiiului unei persoane cari are cualitatea de erede în momentulu deschiderei succesiuni, sînt presumpte ca s'au facutu cu scutirea de reportu.

Articolul 755

Fiiului cari vine cu dreptulu seu propriu la succesiunea donatorului, nu este obligatu a reporta darulu facutu părintelui seu, chiaru candu aru primi succesiunea acestui; daru candu fiulu vine la succesiune cu dreptulu de representatiune, atunci este datoriu sa reporte aceea ce s'a daruitu părintelui seu, chiaru în casulu aru fi renuntiatu la succesiunea părintelui.

Articolul 756

Donatiunile și legăturile făcute sotiului unui descendinta succesibile, sînt socotite ca făcute cu scutirea de reportu.

Dacă darurile sau legăturile s'au facutu la doui soți împreună dicari numai unulu este descendinte de dreptu de succesiune, partea daruita acestui din urma este supusă reportului.

Articolul 757

Reptulu nu se poate face de catu numai la succesiunea donatorului.

Articolul 758

Coerede este datoru a reporta aceia ce părintele a cheltuitu cu dinsulu dotîndu'lu, procurandu'i vre'o cariera sau platindu'i datoriile.

Articolul 759

Cheltuelile de nutrimentu,întreținere, educatiune, d unui mestesugu, cheltuelile ordinarii pentru îmbrăcăminte, și alte obiecte trebuinciose la intrarea în armata, cheltuelile de nunta și presenturile obișnuite nu sînt supuse reportului.

Articolul 760

Imobilul cari s'a perdutu în casu fortuitu și fără greșeală donatorului nu este supus reportului.

Articolul 761

Dacă inzestretorele ascendinte platesce bărbatului zestrea fără asigurări suficienti, fiica înzestrată va fi datore a reporta numai acțiunea în contra bărbatului.

Articolul 762

Fructele și interesele lucruriloru supuse reportului nu sînt debite de catu în diua deschiderii succesiunei.

Articolul 763

Legatarii și creditorii nu potu pretinde ca eredii se facă reportu.

Articolul 764

Reportulu se face sau în natura, sau scadendu'se valoruea sa din partea celui obligatu a face reportu.

Articolul 765

Reportulu se poate pretinde în natura pentru immobili; candu celu ce a primitu imobilul l'a instreinatu sau ipotecatu înaintea deschiderii succesiunei, reportulu în natura nu este obligatoru.

Reportulu în acestu casu se pretuiesce după valoruea ce imobilul a avutu în momentulu deschiderii succesiunei.

Articolul 766

În ori ce casu trebuie să se țină socotela donatarului de cheltuelile necesarie și utili.

Articolul 767

Donatarulu este respundetoriu de tote degradările și deterioatiunile cari au miscoratu valoruea imobilului prin faptul, culpa sau negligenta sa.

Articolul 768

Candu imobilul s'a instreinatu de datoru, amelioratiunile și degradările făcute de celu ce l'au dobinditu se voru tine în sema, conformu cu dispositiunile celoru doui articoli precedenti.

Articolul 769

Candu reportulu se face în antura, bunurile intră în masa succesiunei libere de tote sarcinele create de donatariu; creditorii ipotecari însă, potu sa intervină la impartela spre a nu se face reportulu cu fradea drepturiloru loru.

Articolul 770

Candu unu succesibile primesce, cu dispensa de reportu, unu daru cari escede porțiunea disponibile, reportulu escendentului se face în natura dacă intorcerea escedentului este posibile.

În casu contrariu, dacă escedentele, trece peste jumătate valoruii imobilului, donatoriul reporta imobilul în întregimea lui și preleva asupra masei valoruea portiunei disponibili; dacă acesta porțiune trece jumetate valoruea imobilului, donatorulu poate tine imobilul în întregimea lui, iea însă mai putinu din cele'alte bunuri ale succeiunei și recompensa pe coeredii sei, sau în bani, sau ori în altu'felu.

Articolul 771

Coeredele cari raporteza imobilul în natura, poate să retina posesiune pînă la plata efectivă a sumeloru ce'i sînt datorite pentru cheltuieli sau ameliorațiuni.

Articolul 772

Reportulu mobileloru se face, luându'se mai putinu din cele alte bunuri ale succesiunei. Elu se calcula pe valoruea ce mobilele avea în momentulu facerii darului, după statului estimatiunii anecsatu actului de daru, în lipsa acestui statu după estimatiunea espertiloru, facuta pe pretulu celu mai josu.

Articolul 773

Succesibilele cari a primitu bani face reportulu luându mai putinu din numerariulu succesiunei.

La neajungere, donatoriulu poate să nu reporteze numerariulu dându ecuivalentulu în mobile și în lipsa acestoru în imobilele succesiunei.

Articolul 774

Coeredii contribuescu la plata datoriieloru și sarcineloru succesiunii fie'cari în proportiune cu ce iea.

Articolul 775

Legatariulu cu titlu universale contribuiesce de o potriva cu eredii, în proportiune cu emolumentul seu. Celu particularu nu contribuiesce.

Articolul 776

Candu imobilele unei succesiuni sînt ipotecate specialu, pentru plata de rendite, fie'cari din coeredi poate pretinde ca renditele să fie plătite și imobilele liberate înaintea formării partiloru.

Dacă coeredii impartu succesiunea în starea în cari se găsește, imobilele ipotecate se estima după aceeași norma ca și cele'alte immobili; capitalulu renditei însă se scade din pretulu imobilului. Eredele, în partea cărui s'a datu imobilele, remane singuru datoru a plati remdita și garanteza pe coeredii sei pentru acesta plata.

Articolul 777

Coeredii platescu datoriile și sarcinile succesiunei, fie'cari în proportiune cu partea sa ereditara.

Articolul 778

Coeredele sau succesorele cu titlu universale cari, din causa ipotecei, a platitu din datoria comune mai multu de catu partea sa, are recursu, în contra celoru'alți coeredi sau succesori cu titlu universale numai pentru partea ce fie'cari din ei era obligatu a plati chiaru candu coeredele ce a desfacutu datoria aru fi fostu subrogatu de drepturile creditoriloru. Coeredele însă ce a acceptatu succesiunea sub beneficiu de inventariu, conserva facultatea de a cere plata creanteloru sale personali, ca ori ce altu creditore alu succesiunei.

Articolul 779

Candu unulu din coeredi sau succesori cu titlu universale este insolvabile, partea lui din datoria ipotecară se împarte între toți cei'alți în proportiune cu ce iea fie cari din succesiune.

Articolul 780

Titlurile esecutorie, obținute în contra defunctului, sînt personalu esecutorie și în contra eredului. Cu tote acestea creditorii nu potu urmări esecutiunea de catu după optu dile de la notificarea acestoru titluri facuta persoanei, sau la domiciliulu eredelui.

Articolul 781

Ei potu cere, în ori ce casu și în contra ori cărui creditore, separatiunea patrimoniului defunctului de acela alu eredelui.

Articolul 782

Acestu dreptu nu poate fi esercitatu candu, acceptanduse eredele de debitore s'a facutu astu'feliu novatiune în privinta creanței contra defunctului.

Articolul 783

În privinta mobileloru, după trecerea de trei ani, dreptulu este prescrisu. În privinta imobileloru, acțiunea se poate esercita în totu timpulu în cari imobilele se gasescu în mana eredelui.

Articolul 784

Creditorii eredelui nu potu cere separatiunea patrimonieloru, în contra creditoriloru succesiunei.

Articolul 785

Creditorii unui din compartitori, că nu cumva impartela să se facă cu viclenie în vatemarea drepturiloru loru, potu pretinde să fie presenti la impartela, potu dara sa intervină, cu spesele loru; nu potu însă sa atace o impartela seversita, afară numai de s'a făcut în lipsale, și fără să se țină sema de opositiunea loru.

Articolul 786

Fie'cari coerede este presumptu ca a mostenitu singuru și imediatu tote bunurile cari compunu partea sa, sau cari i'a cadutu prin licitațiune, și că nu'a fostu nici odată proprietaru pe cele'alte bunuri ale succesiunei.

Articolul 787

Coeredii sînt datori garanți unul către altulu numai despre turburarile și evicțiunile ce procedu dintr'o causa anteriore impartelei.

Garanția inceteza candu o eviciune a fostu esceptatu anume, printr'o clausa espresa a actului de impartela, sau candu evicțiunea a fostu causata din gresela eredului.

Articolul 788

Fie'cari din eredi este obligatu, în proportiune cu partea sa ereditara, a despăgubi pe coeredele seu de paguba ce a suferitu din causa evictiunei.

Candu unul din coeredi va fi insolvabile, partea ce elu este datoru a contribui, se va împărți între eredele garantatu și între cei'lalti coeredi.

Articolul 789

garanția prin solvabilitatea debitorelui unui rendite dureza numai cinci ani de la impartela. Acesta creantia inceteza candu nesolvabilitatea a luatu nascere în urma impartelei.

Articolul 790

Impartelele potu fi desființate pentru violinta sau dolu.

Pentru o simpla omisiune a unui din obiectele succesiunei, nu se strica impartela; se face numai unu suplimentu de impartela pentru obiectul omisu.

Articolul 791

Ori ce actu, sub ori ce titlu, în urmarea cărui a încetat indivisiunea între eredi, este supusu la acțiunea de rescisiune din articolulu precedinte.

După impartela, sau după actul cari 'i tine loculu, acțiunea de rescisiune nu mai este admisă în contra transactiunii făcute asupra dificultatiloru reali după ce presinta primulu actu chiaru candu nu aru fi fostu procesu inceputu asupra obiectului transactiunii.

Articolul 792

Acela în contra s'a facutu cererea de rescisiune. poate popri desfintarea impartelei, dându reclamantelui suplimentulu din partea sa ereditara în numerariu sau în natură.

Articolul 793

Coeredele cari a instreinatu porțiunea sa ereditara în totu sau în parte, nu poate intenta acțiunea de rescisiune pentru dolu sau violenta, dacă instreinarea s'a facutu în urma descoperirii dolului sau încetării violenței.

Articolul 794

Tatalu, mama și cei'lalti ascendenți potu face impartela bunuriloru loru între fii și cei'lalti descendinti.

Articolul 795

Acesta impartela se poate face în acte între vii sau prin testamentu, cu formele, condițiunile și regulele prescrise pentru donatiuni între vii și pentru testamente.

Impartela facuta prin actulu între vii nupote ave de obiectul de catu bunurile presinti.

Articolul 796

Dacă tote bunurile, ce ascendentele a lasatu la mortea sa, nu au fostu cuprinse în impartela, bunurile necuprinse se voru împărți confornu cu legea.

Articolul 797

Este nulă impartela în cari nu s'a cuprinsu toți copiii, în vieta la deschiderea moștenirii, și descendintii fiiloru premuriți.

Acțiunea de nulitate se poate esercita de toți eredii fără distinctiune.

Articolul 798

Impartela facuta de ascendinte se poate ataca, candy aru resulta dintr'însă sau dintr'alte acte ca prin dispositiunea facuta de ascendinte, vre'unulu din acei între cari s'au impartitu bunurile s'aru găsi vatematu în partea legitima.

Articolul 799

Copilulu cari, pentru causa arătată la articolele precedinti, ataca impartela facuta de ascendinte, este datoru a plati înainte cheltuelile estimatiunii. Dacă reclamatiunea sa nu este fundata, cheltuelele estimatiunii și ale judecații voru fi în sarcina sa.

Articolul 813

Tote donatiunile se făcut prin actu autenticu.

Articolul 814

Donatiunea nu obliga pe donatore și nu se va produce nici unu efectu de cat din diua din cari va fi fostu acceptată.

Acceptatiunea poate fi facuta sau în actu, sau printr'unu actu autenticu posteriore mai'nainte însă de mortea celui ce daruiesce; în acestu din urma din casu donatiunea n'are efectu de cat din diua în cari se va fi comunicatu donatorelui actu de acceptatiune.

Articolul 815

Donatiunile făcute unoru minori neemancipați sau unui interdisu, se accepta de tutore sau de părinte.

Minorele emancipatu poate accepta cu asistența curatorelui.

Mama, cu tote ca tatalu ar fi în vieta, și cei alți ascendenți cu tote ca genitorii ar fi în vieta, vor putea asemenea sa accepteze donatiunea facuta minorului emancipatu sau neemancipatu și interdisului, de și ei n'ar ave cuallitatea de tutori.

Articolul 816

Surdu'mutulu ce nu scie sascrie, nu poate accepta o donatiune de catu cu asistarea unui curatore speciale numitu de autoritatea judiciară după ergulele stabilite pentru minori.

Articolul 817

Donatiunile făcute personeloru morali nu potu fi acceptate de catu prin ordonanța domnesca, data în urma avisului consiliului de Statu.

Articolul 818

Cînd se deruescu bunuri ce potu a fi ipotecate, transcriptiunea actului ce conține donatiunea și acceptatiunea și notificatiunea acceptatiunii făcute prin actu separatu, se va face la tribunalulu districtului unde sînt situate bunurile.

Articolul 819

Lipsa transcripțiunii poate să fie invocată de ori ce persoane au interesu la acesta; se escepta însă persoanele obligate a stărui să se facă transcriptiunea sau representantii loru, asemenea și donatorele.

Articolul 820

Minorii interdisi, femeile maritate, în lipsa de acceptatiunea sau de transcriptiunea donatiunii nu potu cere obiectele dăruite; au însă, de se cuvine, recursu în contra tutoriloru sau barbatiloru.

Articolul 821

Donantiunea între vii pentru bunurile viitore este revocabile.

Articolul 822

Este nulă ori ce donatiune facuta cu condițiuni a caroru îndeplinire atarna de voința donatorului.

Articolul 823

Este asemenea nulă dacă s'a facutu sub condițiunea de a se satisface datorie sau sarcine cari nu esistea la epoca donatiunei, sau cari nu era arătate în actulu de donatiune.

Articolul 824

Cînd donatorele s'a reservatu dreptulu de a dispune de unu obiectul cuprinsu în donatiune, sau de o sume determinata din bunurile dăruite, dacă more fără sa fi dispusu de dinsele unu asemenea obiectul sau asemenea suma remane erediloru donatorelui.

Articolul 825

Donatorele poate stipula intorcerea bunuriloru dăruite atatu în casulu cînd donatariulu ar muri înaintea lui catu și în casulu cînd donatariulu și descendintii sei ar muri înaintea sa.

Aceste stipulațiuni însă nu se potu face, de catu în favorea donatorelui.

Articolul 826

Dispositiunile art. 821, 822, 823, 824 și 825, nu se plica la donatiunea din Capitolulu VIII și IX dintr'acestu titlu.

Articolul 827

Ori'ce actu de donatiune de mobili este valabile numai pentru obiectele trecute într'unu actu estimativu sub semnătu de donatarea și donatariu.

Articolul 828

Donatorele nu este responsabile de evicțiunea către donatariu pentru lucrurile dăruite.

Donatarele este responsalibe de evicțiune cînd elu promisu espresu garanția.

Este asemenea responsabile cînd evicțiunea provine din faptulu seu, cînd este în chestiune o donatiune cari impune sarcine donatariului; într'acestu casu însă garanția este obligatoria numai pînă la suma sarcineloru.

Articolul 829

Donatiunea între vii se revoca pentru neîndeplinirea condițiuniloru cu cari s'a facutu, pentru ingratitudine și pentru nascere de copii în urma donatiunii.

Articolul 830

Cînd donatiunea este revocată pentru neîndeplinirea condițiuniloru bunurile reintra în mana donatorelui libere de ori ce sarcina și ipoteca.

Articolul 831

Donatiunea între vii se revoca pentru ingratitudine în casurile urmatore:

1) Dacă donatoriulu a atentatu la viața donatorelui;

2) Dacă este culpabile în privinta'i de delicte, crudimi sau injurie grava;

3) Dacă fără cuventu îi refusa alimente.

Articolul 832

Revocarea pentru neîndeplinirea condițiuniloru și pentru ingratitudine, nu se face de dreptu nici o dată.

Articolul 833

Cererea de revocare pentru ingratitudine trebuie facuta în terminu de unu anu din diua faptului, sau din diua candu donatorele a cunoscutu faptulu.

Acțiunea de revocare nu se poate intenta în contra erediloru donatariului, nici de eredii donatorelui în contra donatoriului, afară numai dacă în acestu casu acțiunea s'a intentatu de donatore, sau donatorele a muritu în anul în cari se putea intenta actunea.

Articolul 834

Revocarea pentru ingratitudine, nu poate infirma nici instreinarile făcute de donatoriu, nici ipotecile ssau alte sarcine reali sau cari elu ar fi pututu greva obiectulu daruitu: este neaperatu însă ca acestea să se fi facutu înaintea inscriptiunei estractului cererii de revocatiune pe marginea transcripțiunei prescise prin art. 818.

În casu de revocatiune, donatariulu se condamna a intorce valoruea obiecteloru instreinate după estimatiunea ce li s'aru face în timpul cererii se condamna asemenea a intorce veniturile din diua cererii.

Articolul 835

Donatiunile făcute în favorea maritagiului, nu sînt revocabili pentru ingratitudine.

Articolul 836

Ori ce donatiuni prin acte între vii făcute de persoane ce n'au copii sau descendinti esistinti în timpulu facerii loru, ori cari aru fi valoruea acestoru donatiuni și sub ori ce titlu s'aru fi facutu, fie chiaru donatiunea mutuale sau remuneratoria, fie în fine donatiune în favorea maritagiului facuta sotiloru de ori cari alta persona afară de ascendenții loru, sînt revocate de dreptu dacă donatorele, în urma donatiunei, dobendesce unu copilu legitimu, unu postumu, sau chiaru cînd a legitimatu pe unu copilu naturale, prin maritagiu subsequente.

Articolul 837

Revocatiunea se face și cînd copilulu donatorelui sau alu donatricei ar fi fostu conceputu în timpulu donatiunei.

Articolul 838

Donatiunea remane revocată chiar cînd donatariulu ar fi intratu în posesiunea lucruriloru dăruite și ar fi fostu lasatu în posesiunea aceloru lucruri după nascerea fiului donatorului; donatariulu posesore nu va fi obligatu a restitui fructele de ori ce natura luate de elu de catu în diua în cari i se va fi notificatu nascerea fiiului sau legitimatiunea sa prin căsătoria subsequente.

Articolul 839

Ori ce clause sau convențiuni prin cari donatorele ar renunța la revocarea donatiunei pentru nascere de fiu este nulă și fără nici unu efectu.

Articolul 840

Prescripțiunea acțiunii de revocatiune se implinesce după trei'deci ani de la nascerea fiului.

Articolul 841

Liberalitățile, fie făcute prin acte între vii, fie făcute prin testamentu, nu potu trece peste jumetatea bunuriloru dispunatorului dacă la morte'i lasă unu copilu legitimu; peste o a treia parte dacă lasă duoi copii; peste a treia parte dacă lasă trei sau mai mulți.

Articolul 842

Sînt coprinsi în articolele precedenti sub nume de copii descendintii de ori ce gradu.

Articolul 843

Liberalitățile prin acte între vii sau prin testamentu, nu potu trece peste jumetatea bunuriloru dacă, în lipsa de copii, defunctulu lasă tata și mama, sau numai pe unulu d'într'înșii.

Articolul 844

Dacă dispositiunea prin acte între vii sau prin testamentu constitue unu usufructu sau o rendită viageră, a carii valorue trece peste cantitatea disponibile, eredii reservatari au facultatea de a esecuta aceste dispositiuni sau de a abandona proprietatea cantitatei disponibile.

Articolul 845

Valoruea bunuriloru instreinate unu succesibile în linia dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu reserva de usufructu va fi socotită în porțiunea disponibile, și escenentele, de este, se vatrece în masa succesiunii: Imputatiunea și reportulu nu potu fi cerute de succesibilele în linia dreapta cari a consimtitu la aceste instreinari.

Articolul 846

Cualitatea indisponibilă poate fi data în tot sau în parte, sau prin acte între vii sau prin testamentu copiiloru sau altoru succesibili ai donatorelui, fără ca donatarulu sau legatariulu, ce vine la succesiune, să fie supusu la reportu dacă în dispositiune se dice esprese, ca ceea ce s'a datu este peste partea sa.

Declarațiunea ca darulu sau legatulu este peste partea succesibilelui, se poate face sau în actulu ce conține dispositiunea sau în urma cu formele dispositiuniloru între vii sau testamentarie.

Articolul 847

Liberalitățile prin actu sau între vii sau prin testamentu, candu voru trece peste partea disponibile, voru fi reduse la acesta parte.

Articolul 848

Reducțiunea liberalitatiloru între vii nu se va pute fi cerută de catu numai de eredii reservatari, de eredii acestora, sau de cei cari infatiseza drepturile loru.

Articolul 849

Partea disponibile se calcula cu chipul urmatoriu: pe lîngă bunurile ce a lasatu donatorele sau testatorele în momentulu morții sale, se adauge prin calculu și bunurile de cari a dispusu prin donatiuni între vii, după starea loru din momentul donatiunei și după valoruea ce au avutu în momentulu morții donatorelui. Din acesta masa de bunuri scadendu'se datoriele, pe ceea ce va remane se calcula partea disponibile, după numerulu și calitatea ereditoriloru.

Articolul 850

Inteiul se voru reduce disposituinile testamentarie; candu bunuri cuprinse în aceste dispositiuni nu voru mai fi, atunci numai se va face reducțiunea donatiuniloru.

Reducțiunea va începe de la cea din urma donatiune, după sevarsirea aceștia se va trece îndată la cea a doua după dinsa, și asa pe rindu pînă la cea mai vechia donatiune.

Articolul 851

Candu donatiunea între vii supusă la reducțiune s'a facutu la unul din cei cu dreptu de moștenire, acesta va pute scădea partea cu cari ar trebui să se reducă donatiunea, din partea ce i s'ar cuveni ca erede în bunurile nedisponibili, dacă aceste bunuri sînt de aceeași natura cu cele dăruite.

Articolul 852

Se voru reduce cu analogia atatu legatele universali catu și cele particularie fără distinctiune.

Articolul 853

Candu testatorele va declara ca un delegatu să fie platitu preferîndu'se celoru'l'alte, acestu legatu nu va fi supusu la reducțiune, de catu după ce valoruea celoru'l'alte legate nu va împlini reserva legale.

Articolul 854

Domatoriulu va restitui fructele portiunei ce trece peste partea disponibile, din momentului morții donatorelui.

Articolul 855

Donatoriulu este obligatu, dacă a alienatu bunurile dăruite, să facă în urma reportulu escedentelui peste porțiunea disponibile, după valoruea lucruriloru din timpul morții disponentelui.

Articolul 856

Ori'ce persona este capabile de a face testamentu, dacă nu este poprită de lege.

Articolul 857

Doue sau mai multe persoane nu potu testa prin același actu, una în favorea celei alte, sau în favorea unei a treia persoane.

Articolul 858

Un testamentu poate fi sau olografu, sau facutu prin actu autenticu, sau în forma mistica.

Articolul 859

Testamentulu olografu nu este valabile de catu cînd este scrisu în totu, datatu și sub'semnătu de mana testatorelui.

Articolul 860

Testamentulu autenticu este acela cari s'a adeveritu de judecătoria competinte.

Articolul 861

Judecătoria, înainte de a face adeverirea, va citi din cuventu testamentulu în audulu și în fața testatorelui; cînd testatorele nu va pute veni înaintea judecătoriei din causa de bola, atunci cetirea testamentului, după cum s'a disu mai susu, se va face de judecătorului numitu de tribunal, spre a se duce la domiciliulu testatorului.

Articolul 862

Îndeplinirea formalitatei citirei din articolul precedente catu și declarațiunea testatorelui ca testamentulu este al seu, iscalitu de elu și facutu din libera sa voința, se va menționa sub pedepsa de nulitate a testamentului atatu în reportulu ce va face judecătorului, cînd este numitu, catu și în adeverirea tribunalului.

Articolul 863

Testamentulu trebuie să fie iscalitu de testatore: dacă elu declara că nu scie, sau că nu poate iscăli, se va mentune despre declarațiunea testatorelului și causa ce'lu împiedica de a iscăli, atatu în reportulu judecătorului numitu, catu și în adeverirea tribunalului.

Articolul 864

Cînd testatorele va voi să facă unu testamentu misticu sau secretu, trebuie neaparatu sa'lu iscalesca, sau ca l'a scrisu elu însuși, sau ca a pusu pe altulu alu scrie.

Chartia în cari s'a scrisu dispositiunile testatorelui, sau chartia cari servesce de plicu, de va fi, se va stringe și se va sigila.

Testatorele va presenta tribunalului competinte testamentulu strinsu și pecetluitu, precum s'a disu, seu îl va stringe și'lu va pecetlui înaintea tribunalului.

Testatorele va declara ca disopositiunile din acea chartia este testamentulu seu, scrisu și iscalitu de elu însuși, sau scrisu de altulu și iscalitu de testatore.

Cînd testatorele din causa de bola, va fi în neposibilitate fisica de a se presenta înaintea tribunalului atunci presentarea testamentului, pecetluirea lui și declarațiunea sus'menționată, se voru face înaintea judecatoriului, numitu de tribunalu pentru acestu sfirsitu.

Tribunalulu, sau judecătorului numitu va face actulu de subscriptiune pe chartia în cari s'a scrisu testamentulu sau pe chartia cari servesce de plicu.

Acestu actu se va sub'scrieatatu de testatore catu și de tribunal sau de judecatoru.

Tota lucrarea de mai susu nu va pute fi întreruptă de nici o alta operațiune; candu testatorele, din o causa posteriora subsemnarei testamentului, va declara că nu poate sub'semna sub'scriptiunea, acesta declarațiune se va trece în sub'scriptiune.

Articolul 865

Acei cari nu sciu, sau cari nu potu citi și scrie, nu potu face testamentu în forma mistica.

Articolul 866

Candu testatorele nu poate vorbi, dara scrie a scrie, atunci declarațiunea ca declarațiunea ca testamentulu este al seu o va face în scrisu în capulu actului de sub'scriptiune înaintea judecătorului numit, sau înaintea tribunalului.

Tribunalulu sau judecătorului numitu va constata în actulu de subscriptiune declarațiunea testatorelui.

Articolul 867

În casurile cînd se numesce unu judecatoru el va comunică procesului seu verbale tribunalului, cari va legalisa actulu de sub'scriptiune sau testamentulu.

Articolul 868

Testamentele militariloru so ale individiloru intrebintati în armata saut în ori ce tera valabile făcute în presinta unui capu de batalion sau de escadron sau inpresenta ori cărui altu oficiaru superioare, asistatu de doui marturi, sau în presenta a doui camisari de resbelu, sau în presenta unui din comisari asistatu de doui marturi.

Articolul 869

Sînt asemene, dacă testatorele este bolnavu sau ranitu, valabile făcute în presenta capului iciarului de sanetate asistatu de comendantele militatu, insarcinatu cu poliția ospitiului.

Articolul 870

Dispositiunile articoleloru precedinti nu sînt admisibili de catu în privinta aceloru ce sînt în espeditiune militaru, sau în cuartieru, sau în garnisone afară de teritoriulu romanu, sau prisonieri la inimici, fără ca cei ce sînt în cuartieru sau în garnisona în intrul terei sa poate profita de acesta latitudine, de nu se gasescu în o cetate asediata, sau în alte locuri ale carroru părți să fie înscrise și comunicatiunele întrerupte din causa resbelului.

Articolul 871

Testamentulu facutu în forma mai susu aretata este nulu după sese luni de la intorcerea testatorelui într'unu locu unde are libertatea de a testa cu formele ordinarie.

Articolul 872

Testamentulu facutu într'unu locu cari este scosu din comunicatiune din causa ciumei sau altei bole contagioase, se poate face înaintea unui membru alu consiliului municipale asistatu de doui marturi.

Articolul 873

Testamentele menționate în cele doue articole precedenti, sînt nule după trecere de sese luni de la deschiderea comunicatiuniloru cu loculu unde se găsește testatorele, seu dupe sese luni de la trecerea sa într'unu locu unde comunicatiunile nu sînt întrerupte.

Articolul 874

testamentele făcute pe mare în timpul de voiagiu sînt valabili:

Pe corăbii și alte bastimente ale terei, candu sînt făcute în presenta oficiarului comandante ale bastimentului, sau în lipsa'i, în persenta acelui ce 'lu inlocuesce dupe ordinea serviciului, însă și unulu și altulu asistați de oficiarulu de administrațiune, sau de oficiaru ce indeplinesce funcțiunile acestuia.

Pe bastimentele de comerciu, candu sînt făcute în presenta scribului bastimentului sau în presenta acelui ce 'lu inlocuesce, însă și unulu și altulu asistați de capitanulu sau de patronulu, sau în lipsa'i, de acei ce 'i inlocuescu.

În tote casurile, funcționarii în presenta caroru se făcut aceste testamente vor fi asistați de către doui marturi.

Articolul 875

Pe bastimentele Statului, testamentul căpitanului, sau acele al oficiarului insarcinatu cu administrațiunea, pe bastimentele de comerciu testamentul căpitanului, al patronului, sau al scribului se potu face în presenta acelorua ce, în ordinea serviciului, vinu după dinsii, comformandu'se pentru cele'l'alte fromalitati cu dispositiunile art. precedente.

Articolul 876

În tote casurile testamentele menționate în cele doue articole precedenti se vor face fie'cari în doue esemplare originali.

Articolul 877

Dacă bastimentul intra într'unul portu strein, unde se gasesceunu agente d'ai terei, funcționarii în presenta cărora s'a facutu testamentulu, sînt datori sa depue unulu din esemplariele originali, inchisu și pecetluitu în mâinile acestui agente, cari 'lu va trimite MInisteriului de interne, spre a fi inaintatu la grefa tribunalului domiciliului testatorelui.

Articolul 878

După intorcerea bastimentului în tera, fie în portulu armamentului, fie în ori ce altu portu, cele doue esemplare originali ale testamentului închise și pecetluite sau esemplarul originale remasu, dacă după articolulu precedinte celu'l'altu a fostu depusu în cursulu voiagiului, vor fi date la biroului comandamentului de portu, cari le va tramite fără intardiare MInisteriului de Interne, ca va face depositulu conform art. precedente.

Articolul 879

Se va înscrie pe marginea rolului bastimentului numele testatorelui, menționându'se despre remiterea originaliloru testamentului în mâinile agentelui, sau la biuroulu comandamentului de portu.

Articolul 880

Testamentul nu va fi reputatu ca facutu pe mare de și s'ar fi facutu în cursulu voiagiului, dacă în timpulu în cari s'a fostu facutu, bastimentul s'ar fi apropiat de unu terminu streinu, unde s'aru afla unu agente al României. În acestu casu testamentulu nu este valabile de catu dacă s'a facutu după formele prescrise de legea României, sau după acelea intrebuitate în tera unde a fostu facutu.

Articolul 881

Dispositiunile de mai susu se aplică și la testamentele pasageriloru, cari nu făcut parte din echipagiu.

Articolul 882

Testamentul facutu pe mare cu formele art. 874 nu este valabile, de catu dacă testatorele more pe mare sau după trei luni de la intorcerea lui pe uscatu, într'unu locu unde ar fi putut sa 'lu refacă cu formele ordinarie.

Articolul 883

Testamentul facutu pe mare nu va pute cuprinde nici o dispositiune în favorea oficiariloru bastimentului dacă dinsii nu sînt rude cu testatorele.

Articolul 884

Testamentele cuprinse în art. precedenti ai presintii secțiuni, vor fi sub'scrise de testatori și de oficiarii publici, în presenta caroru s'au facutu.

Dacă testatorele declara că nu scrie sau nu poate subscrie, se face mențiune de declarațiunea sa, și de causa ce l'a impiedicatu de a sub'scrie.

În casurile în cari se cari asistența de doui marturi, testamentul va fi sub'scrisu celu putinu de unulu dintr'înșii, și se va face mențiune de causa ce a impiedicatu pe cel'alt de a sub'scrie.

Articolul 885

Romanulu ce s'ar afla în tera streina va pute face testamentul seu, sau în forma olografă, sau în forma autentică întrebuințată în loculu unde se face testamentulu.

Articolul 886

Formalitățile la cari sînt supuse deosebitele testamente prin dispositiunile presintei secțiuni și acelea ale secțiunei precedinti se vor observa sub pedepsa de nulitate.

Articolul 887

Se poate dispune prin testamentu cu potu sau de o fracțiune din starea cui'va sau de unulu sau mai multe obiecte determinate.

Articolul 888

Legatulu universale este dispositiunea prin cari testatotele lasă după morte'i, la una sau mai multe persoane universalitatea bunuriloru sale.

Articolul 889

Candu testatorele are eredi reservatari, legatariulu universale va cere de la aceștia punerea în posesiune a bunuriloru cuprinse în testamentu.

Articolul 890

Legatariulu universale are dreptu a pretinde fructele bunuriloru cuprinse în testamentu, din dioa cererii în judecata sau din dioa în cari redele a consimțit a'i da legatulu.

Articolul 891

Cînd testatorele nu a lasatu eredi reservatari, legatariulu universale va cere de la justiția posesiunea bunuriloru coprinse în testamentu.

Articolul 892

Testamentulu olografu sau misticu, înainte de a fi esecutatu, sa va presenta tribunalului de județu în ocolulu cărui s'a deschisu succesiunea.

Președintele va constata prin procesu'verbale deschiderea testamentului și starea în cari l'a gasitu și va ordina depunerea lui la grefa tribunalului.

Articolul 893

Legatariulu universale cari va veni la moștenire în concursu cu un erede reservatariu, este obligatu la datoriele și sarcinile succesiunei personale pînă în concurenta părții sale, și ipotecarie pentru totu.

Articolul 894

Acestu legatu poate ave de obiectul o fracțiune a mostenirei, precum jumetate a treia parte, sau tote imobilile sau tote mobilile sau o fracțiune din imobile sau mobile.

Ori ce altu legatu este singulariu.

Articolul 895

Legatariulu unei fracțiuni de ereditate va cere posesiunea de la eredii reservatari, în lipsa acestora de la legatarii universali, iar în lipsa și acestora din urma de la cei'lalti eredi legitimi.

Articolul 896

Legatariulu unei fracțiuni din ereditate este obligatu la sarcinele și datoriele succesiunei testatorelui, personale în proportiune cu partea sa, și ipotecarie pentru totu.

Articolul 897

Legatariulu universale sau acela alu une fracțiuni a succesiunei nu se poate pune în posesiunea legatului, fără a se face, după cererea lui, un inventariu alu bunuriloru ce compunu legatulu, de judecătoria în ocolulu carii s'a deschisu succesiunea.

Legatariulu cari va primi a intră în posesiunea bunuriloru fără inventariu, va fi obligatu a plati tote debitele succesiunei, chiar de ar fi mai mare de catu averea lăsată de testatore.

Articolul 898

Legatariulu unei fracțiuni din moștenire poate pretinde fructele din dioa cererii în judecata sau din dioa în cari i s'a oferitu de buna voia darea legatarului.

Articolul 899

Ori ce lagatu puru și simplu da legatariului, din dioa morții testatorelui, un dreptu asupra lucrului legatu, dreptu transmisibile ereditoriloru și representantiloru sei.

Cu tote acestea legatarulu singualre nu va pute intră în posesiunea lucrului legatu, nici a pretinde fructele sau interesele de catu din dioa în cari predarea legatului i s'a incuviintatu de buna voia.

Articolul 900

Interesele și fructele lucrului legatu devinu ale legatariului din momentulu morții testatorelui, și dacă densulu n'a facutu cerere înaintea justiției:

I. Cînd testatorele a declaratu esprese în testamentu ca voesce a se urma ast'felu;

II. Cînd s'a legatu dreptu alimente o retinda viageră sau o pensiune.

Articolul 901

Cheltuelile cererii pentru predare sînt în sarcina succesiunei fără ca cu acesta să se pota reduce reserva legale.

În casu cînd testatorele ar ordina alt'felu prin testamentu, se va urma după voința lui.

Articolul 902

Eredii testatorelui sau ori ce alta persona obligată a plati un legatu, sînt personale datori a'l achită, fie cari în proportiune cu partea ce ia din succesiune.

Sînt datorii ipotecarie pentru totu, pînă în concurinta valoruei imobileloru ce detinu.

Articolul 903

Lucrulu legatu se va preda cu accesoriele necesarie în starea în cari se găsea la mortea donatorelui.

Articolul 904

Cînd cel ce a dat legatu un imobile a maritu în urma acestu imobile prin alte acquisitiuni, aceste acquisitiuni, și de ar fi alture cu imobilele nu potu fi socotite ca parte a legatulu de nu se face o noua dispositiune pentru acesta.

Infrumusetarile și constructiunile noue, făcute asupra fondului legatu, făcut parte dintrinsulu.

Asemenea face parte din legatu adaosulu ce testatorele a facutu unui locu inchisu intindend îngrădirile sale.

Articolul 905

Dacă înaintea testamentului sau în urma lucrulu legatu, a fostu ipotecatu pentru datoria succesiunei, sau chiar pentru alta datoria, sau supusu dreptului de usufructu, acela ce este datoru a da legatulu,nu este tinutu a libera lucrulu de acesta sarcina, afară numai dacă testatorele l'a obligatu esprese la acesta.

Articolul 906

Cînd testatorele sciind, a datu legatu lucrulu acestuia, insarcinatu cu acelu legatu este dator a da sau lucrulu în natura, sau valoruea lui din epoca morții testatorelui.

Articolul 907

Cînd testatorele, nesciind, a legatu unu lucru streinu, legatulu este nulu.

Articolul 908

Cînd legatulu datu este unu lucrulu de nedeterminat, insarcinatulu cu legatulu nu este obligatu a da un lucru de cualitatea cea mai buna, nu poate oferi inssa nici lucrulu celu mai reu.

Articolul 909

Legatariulu singulariu nu este obligatu a plati datoriele succesiunei.

Articolul 910

Testatorele poate numi unulu sau mai mulți esecutori testamentari.

Articolul 911

Elu poate să le dea de dreptu, în posesiune, tota sau parte numai din averea sa mobile, pentru unu timpul cari nu va trece peste unu anu dela mortea sa.

Articolul 912

Eredele poate să'l scote din posesiune, oferindule sume indestulatore pentru plata legateloru de lucruri mobili, sau justificandu ca a platitu aceste legături.

Articolul 913

Acela ce nu se poate obliga nu poate fi nici esecutoriu testamentariu.

Articolul 914

Femeia maritata nu poate fi esecutoria testamentaria de catu cu consimtimentulu bărbatului.

Dacă ea este separată de bunuri, sau prin contractului de maritagiu, sau prin sentinta judecatoresca, va pute deveni esecutoria testamentaria, cu consimtimintul bărbatului sau cu autorizațiunea justițiunei în caz de refuz din parte'i.

Articolul 915

Minorele nu poate fi esecutoru testamentariu, chiar cu autorisatiunea tutorelui sau curatorelui seu.

Articolul 916

Esecutorii testamentari vor cere punerea pecetiloru dacă sînt și eredi minori, interdisi sau absinti.

Ei voru stărui a se face inventariulu bunuriloru succesiunei în presenta eredelui presumptivu, sau în lipsa'i după ce i s'a facutu chiamarile legiuite.

Ei vor cere vindecarea miscatoreloru în lipsa de suma undestulatore pentru plata legaturiloru.

Ei vor îngriji ca testamentele să se esecute, și casu de contestatiune asupre esecutiunei, ei potu sa intervină ca sa susțină validitatea loru.

Ei sînt datori după trecere de unu anu de la mortea testatorelui, a da socotela despre gestiunea loru.

Articolul 917

Dreptulu esecutorelui testamentariu nu trece la eredii sei.

Articolul 918

Dacă sînt mai mulți esecutori testamentari cari au primitu acesta sarcina, unulu singuru va pute lucra în lipsa'le.

Ei voru fi responsabili solidari de a da socotela de misctorele ce li s'au incredintatu, afară numai dacă testatorele a despartitu funcțiunile loru și dacă fie'cari din ei s'a marginitu în ceea ce i s'a incredintatu.

Articolul 919

Cheltuelele făcute de esecutorele testamentariu pentru punerea pecetiloru, pentru inventariu, pentru socoteli, și alte cheltuieli relative la funcțiunile sale sînt în sarcina succesiunei.

Articolul 920

Unu testamentu nu poate fi revocatu, în totu sau în parte, de catu sau prin unu actu legalisatu de tribunalulu competinte, cari actu va cuprinde mutarea voinței testatorelui, sau prin unu testamentu posteriore.

Articolul 921

Testamentulu posteriore nu revoca anume pe celu anteriore, nu desfiinteda din acesta de catu numai acele dispositiuni cari sînt necompatibili, sau contrarie cu acelea ale testamentului posteriore.

Articolul 922

Revocatiunea facuta prin testamentulu posteriore va ave tota validitatea ei, cu tote ca acestu actu a remasu fără efectu din causa necapacității eredelui sau a legatariului, sau din causa ca aceștia nu au voitu a primi ereditarea.

Articolul 923

Ori ce instreinare a obiectului legatului facuta, cu ori ce modu sau condițiune, revoca legatulu pentru totu ce s'a instreinatu, chiaru candu instreinarea va fi nulă, sau cînd obiectulu legatu va fi reintratu în starea testatorelui.

Articolul 924

Ori ce dispositiune testamentaria devine caducă, candu acela, în favorea cărui a fostu facuta, a muritu înaintea testatorelui.

Articolul 925

Ori ce dispositiune testamentaria facuta sub condițiune suspensivă, cade, candu eredele sau legatariulu a muritu înaintea indeplinirei condițiunei.

Articolul 926

Dispositiunea testamentaria facuta de la unu timpul înainte, nu opresce pe eredele numitu saupe legatariu de a ave unu dreptu dobinditu din momentulu morții testatorelui.

Articolul 927

Legatulu va fi caducu, dacă lucrulu legatu a peritu de totu în vieta testatorelui.

Articolul 928

Ori ce dispositiune testamentăria cade, cînd eredele numitu sau legatariulu nu va primi'o sau va fi necapabile a o primi.

Articolul 929

Candu din dispositiunile testamentarie, va resulta, ca cugetulu testatorelui a fostu de a da legatariloru dreptu în totalitatea obiectului legatu, ia totalitatea; iaru de primescu mai mulți legatari, legatulu se împarte între ei, fără a se scădea părțile legatariloru necapabili, sau ale acelorua cari n'au primitu legatulu, sau cari au muritu înaintea testatorelui.

Articolul 930

Acelesi cause cari, după art. 830, și după cele dinteiu doue dispositiuni ale art. 831 autorisa cererea de revocatiune a detinatoriloru între vii voru fi primite și la cererea revocatiunei dispositiuniloru testamentarie.

Articolul 931

Dacă cererea de revocatiune este intemeiata pe o injuria grava facuta memoriei testatorelui, acțiunea va trebui să fie intentată în cursu de unu anu din diua delictului.

Articolul 949

Poate contracta veri'ce persoane ce nu este declarata necapabilă de lege.

Articolul 950

Necapabili de a contracta sînt:

1) Minorii;

2) Interdisii;

3) Femeile maritate, în casurile determinate de lege;

4) În genere toți acei caroru legea le a proibitu ore'cari contracte.

Articolul 951

Minorele nu poate ataca ingajamentulu seu pentru causa de necapacitate, de catu în casu de lesiune.

Articolul 952

Persoanele capabili de a se obliga nu potu opune minorului, interdisului, femeii maritate, necapacitatea loru.

Articolul 953

Consimtimentulu nu este valabile, candu este datu prin erore, smulsu prin violinta, sau surprinsu prin dolu.

Articolul 954

Erorea nu produce nulitate de catu candu cade asupra substanței obiectului conventiunei.

Erorea nu produce nulitate, candu cade asupra persoanei cari s'a contractatu, afară numai candu consideratiunea persoanei este causa principale, pentru cari s'a facutu convențiunea.

Articolul 956

Este violinta totu d'auna candu, spre a face pe o persona a contracta i s'a insuflatu temerea, rationabile după dinsa, ca va fi espusa persona sau averea sa unui reu considerabile și presinte.

Se tine comptu în acesta materia de etate, de secsu și de condițiunea personeloru.

Articolul 957

Violinta este causa de nulitate a conventiunei și candu s'a esercitatu asupra soțului sau a sotiei, asupra descendintiloru și ascendintiloru.

Articolul 958

Simpla temere reverentiaru, fără violinta, nu poate anula convențiunea.

Articolul 959

Convențiunea nu poate fi atacată pentru causa de violinta, dac, după încetarea violintei, convențiunea s'a apobatu, espresu sau tacitu, sau dacă a trecutu timpulu de fiptu de lege pentru restricțiune.

Articolul 960

Dolulu este o causa de nulitate a conventiunei candu mijlocele viclene, intrebintate de una din părți sînt ast'felu, în catu este evidente ca, fără aceste machinatiuni, cea'lalta parte n'aru fi contractatu.

Dolulu nu se presume.

Articolul 961

Convențiunea facuta prin erore, violinta sau dolu, nu este nulă de dreptu, ci de locu numai acțiunii de nulitate.

Articolul 962

Obiectulu conventiuniloru este acela la cari părțile sau numai una din părți se obliga.

Articolul 963

Numai lucrurile ce sînt în comerciu potu fi obiectulu unui contractu.

Articolul 964

Obligațiunea trebuie să aibă de obiectul unu lucru determinatu, celu putinu în spetia sa.

Cuantitatea obiectului poate fi necerta, de este posibile determinarea sa.

Articolul 965

Lucrurile fiitore potu fi obiectulu obligatiunei.

Nu se poate face renuntiare la o succesiune ce nu este deschisă, nici se potu face învoiri asupra unei ast'felu de succesiuni, chiaru de s'aru da consimtimentulu acelui, a cărui succesiune este în cestiune.

Articolul 966

Obligațiunea fără causa sau fondată pe o causa falsa, sau nelicita, nu poate ave nici unu efectu.

Articolul 967

Convențiunea este valabiel, cu tote ca causa nu este espresa.

Causa este presumpta pînă la dovada contraria.

Articolul 968

Causa este nelicita, candu este proibita de legi, candu este contraria bunuriloru moravuri și ordinei publice.

Articolul 969

Conventiunele legale făcute au putere de lege între părțile contractanți.

Ele se potu revoca prin consimtimentulu mutuale sau din cause autorisate de lege.

Articolul 970

Convențiunile trebuescu executate cu buna credința. Ele obliga nu numai la ceea ce este espresu într'însele, dar la tote urmările ce equita, obiceiulu sau legea da obligatiunei, după natura sa.

Articolul 971

În contractele ce au de obiectul translatiunea proprietății, sau unui altu dreptu reale, proprietatea sau dreptulu se transmite prin efectulu consimtimentului partiloru, și lucrulu remane în risico'pericolulu dobînditorului, chiaru candu nu i s'a facutu traditiunea locului.

Articolul 972

Dacă lucrulu, ce cineva s'a obligatu succesiuvu a da la doue persoane, este mobile, persona pusă în posesiune este fericita sa remane proprietare chiaru candu titlulu seu este cu data posteriore, numai posesiunea sa fia de buna credința.

Articolul 973

Convențiunile n'au efectu de catu între părțile contractanți.

Articolul 974

Creditorii potu esercita tote drepturile și acțiunile debitorelui loru, afară de acelea cari 'i sînt esclusivu personali.

Articolul 975

Ei potu asemenea, în numele loru personalu, sa atace actele viclene, făcute de debitore în prejudetiulu drepturiloru loru.

Articolul 976

Cu tote acestea sînt datori pentru drepturile enunciate la titlulu succesiunei, acela alu contracteloru de maritagiu și drepturiloru respective el sotiloru, să se conforme cu regulele cuprinse într'însele.

Articolul 977

Interpretatiunea contracteloru se face după intențiunea comuna a partiloru contractanți, iara nu după sensulu literale alu terminiloru.

Articolul 978

Candu o clausa e priimitore de doue înțelesuri, ea se interpreta în sensulu ce poate ave unu efectu, tiara nu în acela ce n'aru pute produce nici unulu.

Articolul 979

Terminii susceptibili de doue înțelesuri se interpreta în intelesulu ce se potrivesce mai multu cu natura contractului.

Articolul 980

Dispositiunile indoiose se interpreta după obiceiulu locului unde s'a incheiatu contractului.

Articolul 981

Clausele obișnuite într'unu contractu se sub înțelegu, de și nu sînt esprese într'insulu.

Articolul 982

Tote clausele conventiuniloru se interpreta unele prin altele, dându'se fie'carii intelesulu ce resulta din actulu intregu.

Articolul 983

Candu este indouiala, convențiunea se interpreta în favorea celui ce se obliga.

Articolul 984

Convențiunea nu cuprinde de catu lucrurile, asupra caroru se pare ca părțile 'și'au propusu a contracta ori catu de generali aru fi terminii cu cari s'a incheiatu.

Articolul 895

Candu într'unu contractu, s'a pusu anume unu casu pentru a se esplica obligațiunea, nu se poate susține ca printr' acesta s'a restrinsu întinderea ce ingajamentulu aru ave de dreptu în casurile neesprese.

Articolul 1004

Obligațiunea este condiționale candu perfectiunea ei depinde de unu evenimentu viitoru și necertu.

Articolul 1005

Condițiunea casuale este aceea ce depinde de asardu, și cari nu este nici în puterea creditorului nici într'aceea a debitorului.

Articolul 1006

Condițiunea potestativa este aceea cari face sa depindă perfectarea condițiunei de unu evenimentu, pe cari și una și alta din părțile contractasnti poate să'lu facă a se intempla, sau poate să 'lu împiedice.

Articolul 1007

Condițiunea mista este aceea cari depinde totu de o dată de voința unei din părțile contractanți și de aceea a unei alte persoane.

Articolul 1008

Condițiunea în posibile sau contraria buneloru moravuri, sau proibita de lege, este nulă, și desfiinteza convențiunea, ce depinde de densa.

Articolul 1009

Condițiunea de a nu face unu lucrulu imposibile nu face ca obligațiunea contractată sub acesta condițiune să fie nulă.

Articolul 1010

Obligațiunea este nulă candu s'a contractatu sub o condițiune potestativa, din partea acelui ce se obliga.

Articolul 1011

Împlinirea condițiunei trebuie să se facă astu'felu cumu au intelesu părțile sa fia facuta.

Articolul 1012

CAndu obligațiunea este contractată, sub condițiunea de unu evenimentu ore'cari se va intempla într'unu timpul ficsatu, condițiunea este considerată ca neîndeplinită dacă timpulu a espiratu fără ca evenimentulu să se intemple.

Candu timpulu nu este ficsatu, condițiunea nu este considerată ca caduta, de cadu candu este siguru ca evenimentulu nu se va mai intempla.

Articolul 1013

Candu obligațiunea este contractată sub condițiunea ca unu evenimentu n'are să se intemple, într'unu timpul defiptu, acesta condițiune este îndeplinită dacă timpulu a espiratu, fără ca evenimentulu nu se va mai intempla; dacă nu este timpul determinatu, condițiunea este îndeplinită numai candu va fi sicuru ca evenimentulu n'are să se mai intemple.

Articolul 1014

Condițiunea este reputata ca îndeplinită, candu debitorele obligatu sub acesta condițiune a impedicatu împlinire ei.

Articolul 1015

Condițiunea îndeplinită are efectu din diua în cari ingajamentulu s'a contractatu. Dacă creditorele a muritu înaintea îndeplinirii condițiunei, drepturile sale trecu erediloru sei.

Articolul 1016

Creditorele poate înaintea îndeplinirii condițiunii, sa esercite tote actele conservatorie dreptului seu.

Articolul 1017

Obligațiunea sub condițiune suspensivă este aceea cari depinde de unu evenimentu viitoru necerte. Obligațiunea condiționale nu se perfecta de catu după îndeplinirea evenimentului.

Articolul 1018

Candu obligațiunea este contractată sub o condițiune suspensivă, obiectulu conventiunei remane în risico'pericolulu debitorelui, cari s'a obligatu a ilu da, în casu de îndeplinire a condițiunei.

Dacă obiectulu a peritu în intregulu seu, fără greșeală debitorelui, obligațiunea este stinsă.

Dacă obiectulu s'a deterioratu, fără greșeală debitorelui, creditorele este obligatu a 'lu lua în starea în cari se găsește, fără scdere în pretiu.

Dacă obiectulu s'a deterioratu prin greșeală debitorelui, creditorele are dreptulu sau sa cera desființarea obligatiunei, sau sa ia lucrulu în starea în cari se găsește cu daune interese.

Articolul 1019

Condițiunea resolutoria este aceea cari supune desființarea obligatiunei la unu eveminentu viitoru și necertu.

Ea nu suspende esecutiunea obligatiunei, și numai obliga pe creditore a restitui aceea ce a priimitu în casu de îndeplinirea evenimentului prevedutu de condițiune.

Articolul 1020

Condițiunea resolutoria este sub'intelesa, totu d'auna în contractele sinalagmatice, în casu candu una din părți nu indeplinesce ingajamentulu seu.

Articolul 1021

Într'acestu casu, contractului nu este desfiintatu de dreptu. Partea în privinta carii ingajamentulu nu s'a esecutatu, are alegerea sau sa silesca pe cea lalta a esecuta convențiunea, candu este posibile, sau sa 'i cera desființarea cu daune interese. Desființarea trebuie să se cera înaintea justiției, cari, după circonstante, poate acorda unu terminu părții acționate.

Articolul 1022

Terminulu se deosibesce de condițiune, pentru ca elu nu suspende ingajamentulu, ci numai amana esecutiunea.

Articolul 1023

Aceea ce se datoresce cu terminu, nu se poate cere înaintea terminului, dar ceea ce se platesce înainte, nu se mai poate repeti.

Articolul 1024

Terminulu este presupusu, totu'd'auna, ce s'a stipulatu în favorea debitorelui, dacă nu resulta din stipulațiune sau din circonstante, ca este primitu și în favorulu creditorelui.

Articolul 1025

Debitorele nu mai poate reclama beneficiulu terminului, candu este dacutu în deconfitura, sau candu cu fapta sa, a micsoratu sicurantele, ce prin contractu dedese creditorelui seu.

Articolul 1026

Debitorele unei obligațiuni alternative este liberatu prin predarea unui din doue lucruri, ce era coprinse în obligațiune.

Articolul 1027

Alegerea o are debitorele, dacă nu s'a acordatu espresu creditorelui.

Articolul 1028

Debitorele se poate libera predandu sau pe unulu sau pe altulu din lucrurile promise; nu se poate însă sili pe ereditore a priimi parte dintr'unulu și parte dintr'altulu.

Articolul 1029

Obligațiunea este simpla de și contractată cu modu alternativu, dacă unulu din doue lucruri promise nu poate fi obiectulu obligatiunei.

Articolul 1030

Obligațiunea alternativa devine simpla, dacă unulu din lucrurile promise, pere sau nu mai poate fi predatu din ori'ce alta causa și chiaru candu aceste sau intamplatu din greșeală debitorelui. Pretulu acestui lucru nu poate fi oferitu în locu'i.

Dacă amendoue lucrurile au peritu, însă unulu dintr'însele prin greșeală debitorelui, elu va plati pretiulu celui cari a peritu în urma.

Articolul 1031

Candu, în casulu prevedutu de articolele precedenti, alegerea este, prin convențiune, lăsată creditorelui, și numai unulu din lucruri a peritu; dacă lucrulu a peritu din greșeală debitorelui, creditorele poate cere sau lucrulu remasu, sau pretulu acelui ce a remasu; dacă amendoue lucrurile au peritu din greșeală debitorelui, creditorele, după legerea sa, poate să cera pretiulu unui din ele; dacă însă numai unulu din ele a peritu prin greșeală debitorelui, creditorele nu poate cere de catu pretiulu acestui lucru.

Articolul 1032

Dacă amendoue lucrurile au peritu fără greșeală debitorelui, obligațiunea este stinsă.

Articolul 1033

Acelesi principie se aplică, candu obligațiunea alternativa cuprinde mai multu de doue lucruri.

Articolul 1034

Obligațiunea este solidaria între mai mulți creditori candu titlulu creanței da anume dreptulu fie'cărui din ei de a cere plata în totu a creanței, și candu plata facuta unui din creditori libera pe debitore.

Articolul 1035

Poate debitorele plati la ori cari din creditorii solidari pe catu timpul nu s'a facutu împotriva'i cerere de judecată din aprtea unui din creditori.

Cu tote acestea remisiunea facuta de unulu din creditorii solidari, nu libera pe debitore de catu pentru partea acelui creditore.

Articolul 1036

Actulu cari intrerumpe prescripțiunea în privinta unui din creditorii solidari, profita la toți creditorii.

Articolul 1037

Creditorele solidaru cari a priimitu tota datoria, este tinutu a împărți cu cei'lalti co'creditori, afară numai de va proba ca obligațiunea este contractată numai în interesulu seu.

Articolul 1038

Creditorele solidariu represinta pe cei'alți cocreditori, în ote actele cari potu ave de efectu conservarea obligatiunei.

Articolul 1039

Obligațiunea este solidariu din partea debitoriulu, candu toți s'au obligatu la acelasu lucru, ast'feliu da fie'cari poate fi constrinsu pentru totalitate, și ca plata facuta de unulu din edbitori libera și pe cei'alți către creditore.

Articolul 1040

Debitorii solidari se potu obliga sub diferite modalități, adeca: unii pure, alții sub o condițiune și alții cu terminu.

Articolul 1041

Obligațiunea solidarie nu se presume, trebuie să fie stipulată esprese; acesta regula nu inceteza decît numai cînd obligațiunea solidară are locu de dreptu în virtutea legii.

Articolul 1042

Creditorele unei obligațiuni solidarie, se poate adresa la acela cere va voi dintre debitori, fără ca debitorele sa pota opune beneficiulu de divisiune.

Articolul 1043

Acțiunea intentată în contra unui din debitori nu propresce pe creditore de a esercita asemene acțiune și în contra celoru alți debitori.

Articolul 1044

Dacă lucrulu debitu a peritu din culpa unui seu mai multoru debitori solidari, cei'l'alți debitori nu remanu liberați de obligațiunea de a plati prețului lucrului, dar nu sînt respundetori de daune.

Debitorii carii au intardiatu de a plati, sînt în culpa.

Creditorele nu poate cere daune de catu numai în contra debitoriloru în culpa.

Articolul 1045

Acțiunea intentată în contra unui din debitori intrerumpe prescripțiunea în contra tutuloru debitoriloru.

Articolul 1046

Cererea de dobinda facuta în contra unui din debitorii solidari, face a curge dobenda în contra tutuloru debitoriloru.

Articolul 1047

Co'debitorele solidariu, în contra cărui creditorele a intentatu acțiune, poate opune tote esceptiunile cari'i sînt personali, precum și acelea cari sînt comune tutuloru debitoriloru.

Debitorele actionatnu poate opune acele esceptiuni cari sînt curatu personali ale vre'unui din ceilalți co'debitori.

Articolul 1048

Cînd unulu din debitori devine erede unicu alu creditorelui, sau cînd creditorele devine unicu crede alu unui din debitori, confusiunea nu stinge creanta de cat pentru partea debitorelui sau a creditorelui.

Articolul 1049

Creditorele cari consimte a se împărți datoria în privinta unuia din co'debitori, conserva acțiunea solidaria în contra celoru'l'alți debitori, dar cu scadementulu părții debitorelui, pe cari l'a liberatu de solidaritate.

Articolul 1050

Creditorele cari priimesce separat partea unui din debitori, fără ce în quitanta sa'și reserve solidaritatea sau drepturile sale în genere, nu renunța la solidaritate de cat în privinta acestui debitore.

Nu se înțelege ca creditorele a renuntiatu la solidaritate în favorea unui debitore, candu priimesce de la elu o sumă egale cu partea ce e datoru, dacă quitanta nu dice ca acea suma este priimmita pentru partea debitorelui.

Asemene din simpla cerere în judecata formată în contra unui din debitori pentru partea sa, dacă acesta n'a aderitu la cerere, sau dacă nu s'a datu la o sentinta de condemnatiune, nu se presume renuntiatiunea la solidaritate în favorea acelui debitore.

Articolul 1051

Creditorele, cari priimesce separatu și fără reserva solidarității porțiunea unui din co'debitori din venitulu renditei sau în dobindile unei datorii solidarie, nu perde solidaritatea de catu prin venitulu și dobinta trecută; iar nu și pentru cele fiitore nici pentru capitalu, afară dacă plata separată nu s'a urmatu în cursu de dece ani consecutivi.

Articolul 1052

Obligațiunea solidaria, în privinta creditorelui se împarte de dreptu între debitori; fie'cari din ei nu este datoru unulu către altulu de cat numai partea sa.

Articolul 1053

Co'debitorele solidariu cari a platitu debitulu în totalitate, nu poate repeti de la cei'lalti de catu numai de la fie'cari partea sa.

Dacă unulu dintre codebitori este nesolvabile, atunci perderea causata de nesolvabilitatea acestuia, se împarte cu analogia între cei'alți co'debitori solvabili, și între acela cari a facutu plata.

Articolul 1054

Candu creditorele a renuntiatu la solidaritate în favorea unui sau mai mulți debitori, dacă unulu sau mai mulți din cei'alți co'debitori devinu nesolvabili, partea acestora se va împărți cu analogia între toți cei'lalti co'debitori, coprindendu'se și acei cari au fostu descărcați de solidaritate.

Articolul 1055

Dacă datoria solidaria este facuta în interesulu unui din debitorii solidari, acesta în fat cu cei'lalti co'debitori, respunde pentru tota datoria căci în reportu cu elu ei nu sînt priviti de catu ca fidejusori.

Articolul 1056

Co'debitorele solidariu represinta pe cei alți co'debitori în tote actele, cari potu ave de efectu stingerea sau imputinarea obligațiunii.

Articolul 1057

Obligațiunea este nedivisibile candu obiectulu ei fără a fi denaturatu, nu se poate face în părți nici materiali nici intelectuali.

Articolul 1058

Obligațiunea este ince nedivisibila candu obiectulu este divisibile dar părțile contractanți l'au privitu sub unu reportu de nedivisibilitate.

Articolul 1059

Solidaritatea contractată, nu da unei obligațiuni caracteriulu de divisibilitate.

Articolul 1060

Obligațiunile priimitore de divisiune trebuie să se esecute între creditore și debitore ca cum ar fi nedivisibile.' Divisibilitatea nu se aplică de catu în privinta erediloru loru, cari nu potu cere creanta, sau cari nu sînt ținuți de a o plati de catu în proportiune cu părțile loru ereditarie.

Articolul 1061

Principiulu din art. precedinte nu se aplică în privinta erediloru debitorelui:

1) Candu debitulu are de obiectul unu corpore certu;

2) Candu unulu din eredi este insarcinatu singuru, prin titlu cu esecutarea obligațiunii;

3) Candu resulta sau din natura obligațiunii, sau din aceea a lucrului ce ea are de obiectul sau din scopulu ce părțile 'și au propusu prin contractu ca intențiunea loru a fostu ca debitulu sa nu se pota acqita în părți.

În celu inteiu casu, eredele, cari posede lucrulu debitu, poate fi actionatu pentru totalitate, remaindu'i recursu în contra celoru'l'alți eredi.

În celu d'al douilea casu, numai eredele insarcinatu cu plata debitului și în celu d'alu treilea casu, fia cari erede poate fi actionatu pentru totalitate, remiindu'i recursu în contra erediloru sei.

Articolul 1062

Fie'cari din cei cari au contractatu împreună unu debitu nedivisibile este obligatu pentru totalitate, cu tote ca obligațiunea nu este contractată solidarie.

Articolul 1063

Sînt obligați asemene în totu și eredii aceluia cari a contractatu obligațiune nedivisibile.

Articolul 1064

Fie cari din eredii creditorelui poate pretinde în totalitate esecutarea obligațiunii nedivisibilie.

Unu singuru erede nu poate face remisiunea totalității debitului, nu poate priimi pretulu în loculu lucrului.

Dacă unulu din eredi a remisu singuru debitulu dau a priimitu pretulu lucrului, coeredele seu nu poate pretinde lucrulu nedivisibile de catu cu scarerea părții eredelui cari a facutu remisiunea sau cari a priimitu pretulu.

Articolul 1065

Eredele debitorelui, fiind chiamatu în judecata pentru totalitatea obligațiunii, poate cere unu terminu ca sa pună în causa și pe coeredii sei, afară numai dacă debitulu va fi de natura a nu pute fi acqitatu de catu de eredele trasu în judicata, cari atunci poate să fia osanditu singuru, remaindu'i recursu în contra coerediloru sei.

Articolul 1066

Clausa penale este aceea, prin cari o persona, spre a da asicurare pentru esecutiunea unei obligațiuni, se lega a da unu lucru în casu de neesecutare din parte'i.

Articolul 1067

Nulitatea obligațiunii principali atrage pe aceea a clausei penali. Nulitatea clausei penali nu atrage după aceea a obligațiunii principali.

Articolul 1068

Creditorele are facultatea de a cere de la debitorele, cari n'a esecutatu la timpul, sau îndeplinirea clausei penali sau aceea a obligațiunii penali.

Articolul 1069

Clausa penale este o compensatiune a dauneloru interese, ce creditorele sufere din neesecutarea obligațiunii principali.

Nu poate dar creditorele cere de odată și penalitatea și obiectulu obligațiunii principali, afară dacă penalitatea nu s'a stipulatu pentru simpla intardiere a esecutarii.

Articolul 1070

Penalitatea poate fi imputinata de judecatoru, candu obligațiunea principale a fostu esecutata în parte.

Articolul 1071

Cînd obligațiunea principale contractată cu o clausa penală este nedivisibile, penalitatea este debita prin contraventiunea unui singuru din eredi, și se va pute cere sau în totalitate în contra acelui cari a comisu contraventiunea, sau de la fie cari erede în proportiune cu partea sa ereditaria, iaru ipotecarie pentru tote.

Acela din eredi cari a platitu, are recursu în contra eredelui din faptulu cărui s'a indeplinitu condițiunea penalității.

Articolul 1072

Candu obligațiunea principale, contractată cu o clause penale, este divisibile, nu remane supusu la penalitate de catu eredele acelui debitore, cari a calcatu legamentulu, și acesta numai pentru partea la cari este tinutu în obligațiunea principale, fără a ave creditorele vre o acțiune în contra acelorua cari au esecutatu obligațiunea principale.

Aceasta regula priimesce esceptiune în casulu cînd cugetulu partiloru a fostu ca plata obligațiunii principali sa nu pota fi facuta în părți, și unulu din coeredi a împiedicat esecutiunea obligațiunii pentru totalitate. În acestu casu creditorele poate cere dela acesta penalitatea intrega, iaru de la cei'lalti coeredi numai pentru partea loru ereditaria, remaindu recursulu ce au în contra eredelui cari a impedicatu esecutarea obligațiunii.

Articolul 1092

Ori'ce plata presupune o datoria; ceea ce s'a platitu fără sa fia debitu este supusu repetitiunii.

Repetițiunea nu este admisă în privinta obligatiunilolru naturali, cari au fostu aquitate de buna voia.

Articolul 1093

Obligațiunea poate fi aquitata de ori'ce persona interesată, precumu de unu coobligatu sau de unu fidejusore.

Obligațiunea poate fi aquitata chiaru de o persona neinteresata: acesta persona trebuie însă sa lucreze în numele și pentru aquitarea debitorelui, sau, de lucreza în numele ei propriu, sa nu se subroge în drepturile creditorelui.

Articolul 1094

Obligațiunea de a face nu se poate aquita de alta persona în contra voinței creditorelui, candu acesta are interesu ca debitorele chiar s'o îndeplinească.

Articolul 1095

Plata, ca sa fia valabile, trebuie facuta de proprietarulu capabile de a instraina lucrulu datu în plata.

Cu tote aceste plata unei sume inbani, sau altoru luri ce se consumu prin intrebuitare nu poate fi repetita contra creditorelui, cari la a consumptu de buna credința, de și plata s'a facutu de o persoană, ce nu erea proprietaru, sau cari nu era capabile de a instraina.

Articolul 1096

Plata trebuie să se facă ereditorelui sau împuternicitului seu sau aceluia ce este autorisatu de justiția sau de lege a priimi pentru dinsulu.

Plata data acelui ce n'are împuternicire de a priimi pentru creditore, este valabile dacă acestu din urma o ratifica sau profita de dinsa.

Articolul 1097

Plata facuta cu buna credința acelui ce are creanta în posesiunea sa, este valabile chiar dacă i urma posesorele aru fi evinsu.

Articolul 1098

Dacă creditorele este necapabile de a priimi, plata ce i se face nu este valabile, afară numai dacă debitorele proba ca lucrulu platitu a profitatu creditorele.

Articolul 1099

Plata facuta de debitore creditorelui seu, în urma unui sequestru sau opositiuni, nu este valabile în privinta creditoriloru sequestrati și oponenți; aceștia potu, în virtutea dreptului loru, sa'lu silesca a plati din nuou; debitorele însă în acestu casu, are recursu în contra creditorelui.

Articolul 1100

Creditorele nu poate fi silitu a priimi altu lucru de catu ce i se datoresce, chiar candu valoruea lucrului oferitu aru fi egale sau mai mare.

Articolul 1101

Debitorele nu poate sili pe creditore a priimi parte din datoria, fie datoria divisibile chiaru.

Cu tote aceste, judecătorii potu, în consideratiunea positiunii debitorelui sa acorde mici termine pentru plata și sa opresca esecutiunea urmaririloru lasandu lucrurile în starea în cari se gasescu.

Judecătorii însă nu voru usa de acesta facultate de catu cu mare reserva.

Articolul 1102

Debitorele unui corpore certu și determinatu este liberatu prin trădarea lucrului în starea în cari se găsea la predare, dacă deteriorările ulteriori nu sînt ocasionate prin faptulu sau gresela sa, nici prin aceea a personeloru pentru cari este responsabile sau dacă înaintea acestoru deteriorări n'a fostu în intardiare.

Articolul 1103

Dacă datoria este unu lucru determinatu numai prin spetia sa, debitorele, ca să se libereze, nu este datoru a'lu da de cea mai buna spetia, nici însă de cea mai rea.

Articolul 1104

Plata trebuie a se face în loculu aretatu în convențiune.

Dacă loculu nu este aretatu, plata, în privinta lucruriloru certe și determinate, se va face în loculu în cari se găsea obiectulu obligațiunii, în timpulu contractării.

În ori'ce altu casu, plata se face la domiciliulu debitorelui.

Articolul 1105

Cheltuelele pentru efectuarea plății sînt în sarcina debitorelui.

Articolul 1106

Subrogratiunea în drepturile creditorelui, facuta în folosulu unei a treia persoane ce'i platesce, este sau convenționale sau legale.

Articolul 1107

Acesta subrogratiune este convenționale:

1'iu. Candu creditorele, priimindu plata sa de la o alta persona, da acestei persoane drepturile, acțiunile, privilegiele sau ipotecile sale, în contra debitorelui; acesta subrogatiune trebuie să fie espresa și facutu totu într'unu timpul cu plata;

2'lea. Cînd debitorele se imprumuta cu o sumă spre a 'și plati datoria și subroga pe imprumutatoru în drepturile creditorelui. Ca sa fia valabile aceste subrogatiuni, trebuie să se facă actul de imprumutare și quitanta înaintea tribunalului, să se declare în actulu de imprumutare ca suma s'a luatu pentru a face plata, și în quitanta să fie declaratu ca plata s'a facutu cu banii dati pentru acesta de noulu creditore. Acesta subrogatiuni se opera fără concursulu voinței creditorelui.

Articolul 1108

Subrogatiunea se face de dreptu:

1'iu. În folosulu aceluia cari, fiindu elu însuși creditore platesce altui creditore ce are preferinta;

2'lea. În folosulu aceluia cari, dobîndindu unu imobile, platesce creditoriloru caroru acestu immobile era ipotecatu;

3'lea. În folosulu acelui cari, fiindu obligatu cu alții sau pentru alții la plata datoriei, are interesu de a o desface.

4'lea. În folosulu eredelui beneficiariu, cari a platitu din starea sa datoriele succesiunii.

Articolul 1109

Subrogatiunea stabilită, prin articolii precedenti, se opera atatu în contra fidejusorelui, catu și în contra debitorelui. Ea nu poate desfiinta dreptulu creditorelui, candu plata i s'a facutu numai pentru parte din datoria; în acestu casu elu poate esercita, pentru ce are a mai lua, acesesi drepturi, ce esercita și subrogatului, pentru plata plătită celui cui a facutu o plata parțiale.

Articolul 1110

Debitorele, avendu mai multe datorii, alu cărora obiectul este de aceeași spetia, are dreptulu a declara, candu platesce cari este datoria ce voesce a desface.

Articolul 1111

Debitorele unei datorii pentru cari se platesce dobenda, sau o rendită, nu poate, fără consimtimentului creditorewlui, sa impute plata ce face pe capitalul cu preferinta asupra renditei sau a dobindei. Plata parțiale, facuta pe capitalu și dobenda, se imputa mai inteiu asupra dobindei.

Articolul 1112

Candu debitorele unoru deosebite datorii a priimitu o quitanta prin cari creditorele imputa aceea ce a luatu spatiale asupra unei din aceste datorii, debitorele nu mai poate cere ca imputatiunea să se facă asupra altei datorii, afară numai dacă creditorele l'a amagitu, sau l'a surprinsu.

Articolul 1113

Candu în quitanta nu se dice nimicu despre imputatiune, plata trebuie să se impute asupra acelei din datorii ajunse la terminu pe cari debitorele în acelu timpul, avea mai mare interesu de a o desface. În casu de o datoria ajunsă la terminu și alta neajunsă de și acesta din urma ar mai puțin onerosa, imputatiunea se face asupra celei ajunse la terminu.

Da ca datoriile sînt de egale natura, imputatiunea se face asupra celei vechi; dacă datoriile sînt în tote egali, imputatiunea se face proporționale asupra totura.

Articolul 1114

andu creditorele unei sume de bani refusa de a priimi plata, debitorele poate să'i facă oferte reali, și refusandu creditorele de a priimi, sa consemne suma.

Ofertele reali urmate de consemnatiune, liberează pe debitore; ele în privinta'i tinu locu plata, de sînt valabile făcute, și suma consemnată, cu acestu modu, este o risico'pericolulu creditorelui.

Articolul 1115

Pentru ca ofertele sa fia valabili trebuie:

1) Sa fia făcute creditorelui, ce are capacitate de a priimi, cau acelui ce are dreptu de a priimi pentru densulu;

2) Sa fia făcute de o persona capabile de a plati;

3) Sa fia făcute pentru tota suma esigibile, pentru rendite și dobendi datorite, pentru cheltuieli liquidate și pentru o sumă ore cari în privinta cheltueliloru neliquidate, suma asupra căreia se poate reveni, după liquidarea acestor cheltuieli;

4) Terminulu sa fia implinitu, dacă a fostu stipulatu în favorea creditorelui;

5) Condițiunea sub cari datoria s'a contractatu să se fi indeplinitu;

6) Ofertele sa fia făcute în loculu ce s'a otaritu pentru plata, și dacă loculu pentru plata nu s'a determinatu prin o convențiune speciale, să fie făcute sau creditorelui în persona, sau la domiciliulu seu, sau la domiciliulu alesu pentru esecutiunea convențiuni;

7) Ofertele sa fia făcute prin unu oficiaru publicu, ce era competinte pentru astu'felu de acte;

8) Procesulu verbale incheiatu de oficiarulu publicu sa indice numerulu și cualitatea moneteloru oferite, să facă mențiune de respunsulu creditorelui, și sa arete dacă creditorele a subscrisu, a refusatu, sau a declaratu că nu poate subsccrie.

Articolul 1116

Nu este necesariu pentru validitatea consemnațiuni ca ea sa fia fostu autorisata de judecatoriu; e destulu:

1) Sa fia fostu preceduta de o somațiune significata creditorelui, în cari să se arete diua, ora și loculu unde suma oferită are sa fia depusa;

2) Ca debitorele să depună suma oferită în casa de deposite și consemnațiuni, cu dobenda ei pînă în diua depunerii;

3) să se facă procesu'verbale de oficiarulu publicu despre natura moneteloru oferite, despre refusulu creditorelui e a le priimi, sau despre nevenirea sa, și în fine despre depunere;

4) În casu de nevenirea creditorelui sa i se semnifice procesului verbale alu depunerii cu somațiune de a veni sa'și ia suma depusa.

Articolul 1117

Cheltuelile oferteloru reali și ale consemnatiunii sînt în sarcina creditorelui, de sînt făcute valabile.

Articolul 1118

Pe catu timpul consemnatiunea nu s'a priimitu de creditore, debitorele poate să ia înapoi suma depusa, și într'acestu casu codebitorii, sau fidejusorii sei nu sînt liberați.

Articolul 1119

Candu debitorele a dobenditu o oterire ce are puterea lucrului judecatu, prin cari ofertele sau consemnatiunea s'au declaratu bune și valabili, elu nu mai poate, chiaru cu consimtimentulu creditorelui, sa'și retragă suma depusa în prejudiciulu codebitoriloru sau fidejusoriloru sei.

Articolul 1120

Creditorele, cari a consimtitu ca debitorele sa'și retragă consemnatiunea, după ce acesta s'a declaratu valabile printr'o otarire ce dobendise puterea lucrului judecatu, perde dreptulu de privilegie sau ipotece ce avea pentru plata creantii sale.

Articolul 1121

Dacă lucrulu debitu este unu corpu certu cari trebuie a se trada în loculu unde se găsește, debitorele este obligatu a soma pe creditore sa'lu ia, printr'unu actu ce i se va notifica sau în persona sau la domiciliulu seu, sau la domiciliulu alesu pentru esecutarea conventiunii. După acesta somațiune, dacă creditorele nu'și ia lucrulu și debitorele are trebuinta de loculu unde este pusu acestu din urma poate lua permisiunea justiției ca sa'lu depună în altă parte.

Articolul 1122

Cesiunea bunuriloru este abandonarea stării sale întregi, facuta de debitore, ce nu poate plati creditorelui sau creditoriloru sei.

Articolul 1123

Cesiunea bunuriloru e voluntaria sau judiciaria.

Articolul 1124

Cesiunea bunuriloru voluntaria este aceea ce se accepta de creditori de buna voie, și cari n'are altu efectu de catu acela ce resulta chiar din stipulatiunile conventiunii inchiaiate între ei și debitore.

Articolul 1125

Cesiunea bunuriloru este unu beneficiu pe cari legea 'lu acorda debitorelui nefericitu și de buna credința, cărui, ca sa'și pota redobindi libertatea i se permite sa dea creditoriloru sei înaintea justiției tote bunuriloru sale, și chiaru în casu de stipulațiune contraria.

Articolul 1126

Cesiunea judiciară nu transmite creditoriloru proprietate; ea le da numai dreptulu de a face să se venda lucrurile în folosulu loru, și de a le lua venitulu pînă la vendare.

Articolul 1127

Creditorii nu potu refusa cesiunea judiciară, de catu în casurile esceptate de lege. Ea descarca pe debitore de constringerea corporale; nu'lu liberează însă de catu pînă în concurinta bunuriloru lăsate în dispositiunea creditoriloru. Candu bunurile nu sînt indestulatore, elu este obligatu, de va dobîndi altele sale lase pe acestea în dispositiunea creditoriloru pînă la plata datoriei întregi.

Articolul 1128

Novatiunea se opera în trei feluri:

1) Candu debitorele contracta în privinta creditorelui seu o datoria noua ce se substitue celei vechi carea este stinsă;

2) Candu, unu nou debitore este substituitu celui vechiu carele este descarcatu de creditore.

3) Candu, prin efectulu unui nou ingajamentu, unu nou creditore este substituitu celui vechiu către cari debitorele este descărcat.

Articolul 1129

Novatiunea nu se opera de catu între persoane capabili de a contracta.

Articolul 1130

Novatiunea nu se presume. Voința de a o face trebuie să resulte evidente din actu.

Articolul 1131

Novatiunea, prin substituirea unui nou debitore, poate să se opere fără concursulu primului debitore.

Articolul 1132

Delegațiunea, prin cari unu debitore da creditorelui unu altu debitore ce se obliga către densulu, nu oferă novatiune, dacă creditorele n'a declaratu esprese, ca descarca pe debitorele ce a facutu delegațiunea.

Articolul 1133

Creditorele, ce a descarcatu pe debitorele de cari s'a facutu delegațiunea, n'are recursu în contra acestui debitore, dacă debitorele delegatului devine nesolvabile, fără de casulu candu prin actu de reserva esprese acestu dreptu, sau candu delegatulu este declaratu falitu sau cadutu în deconfitura, în momentulu delegatiunii.

Articolul 1134

Privilegele și ipotecele creanței celei vechi nu le are și creanta ce'i este substituită, afară de casulu candu creditorele le are reservatu esprese.

Articolul 1135

Candu novatiunea se opera prin substituirea unui nou debitore privilegiele și ipotecele, primitive ale creanței nu potu trece asupra bunuriloru noului debitore.

Articolul 1136

Candu novatiunea se opera între creditore și unulu din debitorii solidari, privilegiele și ipotecele vechei cresnte nu se potu reserva de catu asupra bunuriloru acelui cari contracta noua datoria.

Articolul 1137

Codebitorii sînt liberați prin novatiunea facuta între creditore și unulu din debitorii solidari.

Nocvatiunea facuta în privinta debitorelui principale liberează cautiunile.

Articolul 1138

Remiterea voluntara a titlului originale facuta de creditore debitorelui, da proba liberațiunii.

Remiterea voluntaria a copiei legalisate a titlului fără a se presupune remiterea datoriei sau plata pînă la proba contrarie.

Articolul 1139

Remiterea lucrului datu ca sicoranta nu este de ajunsu ca să facă a se presupune remiterea datoriei.

Articolul 1140

Remiterea titlului originale sau a copiei legalisate a titlului facuta unui din debitori, are același efectu în folosulu codebitoriloru.

Articolul 1141

Remiterea sau descărcarea esprese facuta în folosulu unui din codebitori solidari, liberează pe toți cei'alți, afară numai dacă creditorele și a reservatu anume drepturile sale în contra acestoru din urma.

În casulu din urma creditorele nu poate cere plata datoriei de catu scadendu partea acelui cărui a facutu remitere.

Articolul 1142

Remiterea sau descărcarea esprese facuta debitorelui principale libera cauțiune.

Aceea acordată cauțiunii nu libera pe debitorele principale.

Aceea acordată unei din cauțiuni, nu libera în totulu, pe cele'alte.

Aceea acordată unei cauțiuni date în urma prin actu separatu nu libera în nimicu pe cele'alte.

Aceea ce creditorele a priimitu de la o cauțiune pentru a o descarca din chezasia sa, trebuie să se impute asupra datoriei, și sa descarce pe debitorele principale și pe cele'alte cauțiuni.

Articolul 1143

Candu doue persoane sînt datore una altei, se opereze între dinsele o compensatiune cari stinge amendoue în felulu și în casurile esprese mai josu.

Articolul 1144

Compensatiunea se opera de dreptu, în puterea legii și chiar candu debitorii n'aru sci nimicu despre acesta: cele doue datorii se stingu reciproce în momentulu candu ele se gasescu esistendu de odată și pînă la concurenta catitatiloru loru respective.

Articolul 1145

Compensatiunea n'are locu de catu între doue datorii cari d'o potriva au de obiectul o sumă de bani, o cuantitate ore'cari de lucruri fungibili de aceeași sprecia și cari sînt d'o potriva liciide și esigibili.

Prestațiunile în fructe alu caroru pretiu este regulatu prin mercuriali, se compensa cu sumele licite și esigibili.

Articolul 1146

Terminulu de gratia nu împiedica compensatiunea.

Articolul 1147

Compensatiunea se opera, ori cari ar fi causele unei sau celei alte datorii, afară de casurile:

1) Unei cereri restitutiunea unui lucru ce pe nedreptu s'a luatu de la proprietaru.

2) Unei cereri pentru restitutiune unui depositu neregulatu;

3) Unei datorii declarate nesesisabile.

Articolul 1148

Compensatiunea se opera în privinta cauțiunii, pentru ceea ce creditorele datoresce debitorelui principale.

Compensatiunea n'are locu, în privinta debitorelui principale, pentru ceea ce creditorele datoresce cauțiunii.

Articolul 1149

Debitorele cari a acceptatu puru și simplu ca unu creditore să facă cesiunea drepturiloru sale unei alte persoane, nu mai poate invoca în contra cesionarului compensatiunea cari ar fi avutu locu în privinta cedentelui înaintea acceptatiunii.

Candu cesiunea s'a notificatu debitorelui, dar nu s'a acceptatu de dinsulu, nu se împiedica de catu compensatiunea posteriore acestei notificatiuni.

Articolul 1150

Candu cele doue datorii nu sînt platnice într'acelasu locu, nu se poate opera compensatiunea, de catu platindu cheltuelile remiterii.

Articolul 1151

Candu sînt mai multe datorii compensabili, datorite de aceeași persona, se urmeza, pentru compensatiune, regulele stabilite pentru imputatiune la art. 1113.

Articolul 1152

Compensatiunea n'are locu în prejuditiulu drepturiloru dobendite de alte persoane. ' Astu'felu celu ce, fiindu debitore, a devenitu creditore în urma sequestrului ce i s'a facutu de o alta persona, nu poate invoca compensatiunea, în prejuditiulu sequestratelui.

Articolul 1153

Acelu ce a platitu o datoria stinsă, de dreptu, prin compensatiune, nu mai poate repetindu plata creanței pentru cari n'a invocatu compensatiunea sa pretindă, în prejuditiulu altoru persoane, privelegiele sau ipotecile acestei creanțe, afară numai dacă este o causa evidente, ce l'a facutu sa nu cunosca creanta cari terbuia sa compense datoria sa.

Articolul 1154

Camndu calități necompatibili se intilnescu pe capulu aceleiași persoane se face o confusiune, cari stinge amendoue drepturile, activu și pasivu.

Articolul 1155

Confusiunea, ce se opera prun concursulu calitatiloru de creditore și debitore principale, libera cautiunile;

Aceea, ce se opera prin concursulu calitatiloru de creditore sau debitore și cauțiune nu aduce stingerea obligațiunii principali; aceea ce se opera prin concursulu calitatiloru de creditore și debitore, nu profita codebitoriloru sei solidari de actu pentru porțiunea datorită de dinsulu.

Articolul 1156

Candu obiectulu obligatiunei este unu corpu certu și determinatu, de pere, de se scote din comerciu, sau se perde astu'felu în catu absolutu sa nu se scia de esistenta lui, obligațiunea este strinsa; dacă lucrulu a peritu sau s'a perdutu, fără greșeală debitorelui și înainte de a fi pusu în intardiare.

Chiaru candu debitorele este pusu în intardiare, dacă nu a luatu asupra'și casurile fortuite, obligațiunea se stinge în casulu candu lucrulu ar fi peritu și la creditore dacă i s'aru fi datu.

Debitorele este tinutu de a proba casurile fortuite ce alega. ' Ori în ce chipu ar peri sau s'ar perde lucrulu furatu, perderea sa nu libera pe celu ce l'a sustrasu de a face restitutiunea prețului.

Obligațiunea se stinge tot'd'auna candu printr'unu evenimentu ore'cari ce nu se poate imputa debitorelui, se face imposibile îndeplinirea acestei obligațiuni.

Articolul 1157

Minorele ne emancipatu poate esercita acțiunea în rescisiune pentru simpla lesiune în contra ori'carei convențiuni; minorele emancipatu, în contra ori'carii convențiuni ar trece peste capacitatea sa ce este determinata de titlulu minorității, tutelei și emancipatiunii.

Articolul 1158

Candu lesiunea resulta dintr'unu evenimentu casuale și neasceptatu, minorele n'are acțiunea de rescisiune.

Articolul 1159

Minorele ce face o simpla declarațiune ca este majore, are acțiunea în rescisiune.

Articolul 1160

Minorele comertiante, banchiaru sau artisanu n'are acțiunea în rescisiune contra ingajamenteloru ce a luatu pentru comertiulu sau artea sa.

Articolul 1161

Minorele n'are acțiunea în rescisiune contra conventiuniloru făcute în contractului de căsătoria, dacă acesta s'a facutu cu consimtimentulu și asistența acelorua, alu caroru consimtimentu este cerutu pentru validitatea căsătoriei sale.

Articolul 1162

Minorele n'are acțiunea în rescisiune contra obligatiuniloru ce resulta din delictele sau quasidelictele sale.

Articolul 1163

Minorele nu mai poate esercita acțiunea în rescisiune în contra ingajamentului facutu în minoritate, dacă l'a ratificatu, după ce a devenitu majore, și acesta și în casulu candu ingajamentulu este nulu în forma sa și în acela candu produce numai lesiune.

Articolul 1164

Candu minorii interdisii, sau femeile maritate sînt admiși în acesta cualitate, a esercita, acțiune de rescisiune în contra ingajamenteloru loru, ei nu intorcu aceea ce au priimitu, în urmarea acestoru ingajamente, în timpulu minorității, interdictiunii, sau maritagiului, de catu se proba ca au profitatu de aceea ce li s'a datu.

Articolul 1165

Majorele nu poate, pentru lesiune sa esercite acțiunea în rescisiune.

Articolul 1166

Candu formalitățile cerute în privinta minorilloru sau interdisiloru, atatu pentru instreinarea immobileloru, catu și pentru impartela unei succesiuni, s'au indeplinitu, ei sînt relativu la aceste acte considerați sa cumu le are fi facutu în majoritate sau înaintea interdictiunei.

Articolul 1167

În lipsa unui actu de confirmatiune sau de ratificatiune, este destulu ca obligațiunea să se esecute voluntariu, după epoca în cari obligațiunea putea fi valabile, confirmată sau ratificată.

Confirmatiunea, ratificatiunea sau esecutiunea voluntaria în forma și în epoca determinata de lege, tine locu de renuntiare în privinta mijloceloru și esceptiuiniloru ce pute fi opuse acestui actu, fără a se vetema drepturile personeloru a treia.

Confirmatiunea sau ratificatiunea sau esecutiunea voluntaria a unei donatiuni, făcute de către eredi sau representantii donatorelui, după mortea sa, tine locu de renuntiare atatu în privinta vitiuriloru de forma, catu și în privinta ori'carii alte esceptiuni.

Articolul 1168

Donatorele nu poate repara, prin nici unu actu confirmativu, vitiurile unei donatiuni între vii; nulă în privinta formei, ea trebuie să se refacă cu formele legiuite.

Articolul 1171

Actulu autenticu este acela ce s'a facutu cu solemnitățile cerute de lege, de unu functionaru publicu, cari are dreptu de a funcționa în loculu unde actu s'a facutu.

Articolul 1172

Actulu cari nu poate fi autenticu din causa de necompetintii sau a necapacității funcționarului sau din lipsa de forme, este valabile ca scriptura sub semnatura privată, dacă s'a iscalitu din părțile contractanți.

Articolul 1173

Actulu autenticu are deplina credința în privirea ori carii persoane despre dispositiunile și convențiunile ce constata.

Esecutarea actului autenticu cari este investitu cu formula esecutoria, va fi suspensa prin punerea în acusatiune, candu se intenta o acțiune criminale în contra pretinsului autoru alu actului. Iar candu în cursulu unei instanțe civili actulu se ataca de falsu, tribunalele potu după împrejurări a suspende provisoriu esecutarea actului.

Articolul 1174

Actulu celu autenticu, sau celu sub semnatura privată are totu efectulu între părți despre drepturile și obligațiunile ce constata, precumu și despre aceea ca este mentionatu în actu, peste obiectulu principale alu conventiunii, cînd menționarea are unu reportu ore'cari cu acestu obiectul.

Dacă mentionarile cari au obiectul unu faptu cu totulu streinu de acela alu conventiunii, nu potu servi de catu numai la unu inceputu de dovada.

Articolul 1175

Actulu secretu, cari modifica unu actu publicu, nu poate ave putere de catu între părțile contractanți și succesorii loru universali; unu asemenea actu nupote ave nici unu efectu în contra altoru persoane.

Articolul 1176

Actulu sub'semnatura privată, recunoscutu de acela cărui se opune, sau privitu după lege, ca recunoscutu, are acelasu efectu ca actulu autenticu între acei cari l'au subscrisu și între cei cari represinta drepturile loru.

Articolul 1177

Acela, cărui se opune unu actu, sub'ssemnatura privată, este datoru a 'lu recunosce sau a tagadui curatu scriptura sau sub'semmnatura sa.

Moscenitorii sei, ce represinta drepturile aceluia alu căruia se pretinde ca aru fi actulu, potu declara că nu cunoscu scripura sau sub'semnatura autorului loru.

Articolul 1178

Candu cine'va nu recunosce sciptura și sub'semnatura sa, sau candu succesorii sei declara că nu le cunoscu, atunci justiția ordonă verificarea actului.

Articolul 1179

Actele sub semnatura privată, cari cuprindu convențiuni sinalagmatice, nu sînt valabili dacă nu s'au facutu în atâtea esemnlare originali câte sînt părți cu interesu contrariu. Este de ajunsu unu singuru esemplaru originale pentru tote persoanele cari au acelasu interesu.

Fie'cari esemplaru trebuie să facă mențiune de numerulu originaleloru ce s'au facutu.

Cu tote acestea lipsa de mențiune ca originalele s'au facutu în numeru indouitu, intreitu s.c.l., nu poate fi opusă de acela cari a esecutatu din parte'i convențiunea constatată prin actu.

Articolul 1180

Actulu sub semnatura privată, prin cari se obliga către alta a 'i plati o sumă de bani sau o catime ore'cari, trebuie să fia scrisă în intregulu lui de acela cari l'a subscrisu, sau celu putinu acesta înainte de a subsemna sa adauge la finele actului cuvintele "bunu și aprobatu", aretandu totu d'auna în litere suma sau câtimea lucruriloru și apoi sa iscalesca.

Nu sînt supuși la acesta regula comertiantii, industrialii, plugarii, viarii, slugile și omenii cari muncescu cu diua.

Articolul 1181

Candu suma aretata în actu este deosebită de aceea ce este aretata în bonu, obligațiunea se presume ca este pentru suma cea mai mica, chiaru candu actulu precumu și bunulu sînt scrise în intregu de mana acelui cari s'a obligatu, afară numai de nu se va proba în cari parte este greșeală.

Articolul 1182

Data scripturei privată nu face credința în contra personeloru a treia interesate, de catu din dioa în cari s'a infatisatu la o dregatoria publică, din dioa în cari s'a inscrisu într'unu registru publicu, din dioa morții acelui sau unui din acei cari l'au subscrisu sau din dioa în cari va fi fostu trecutu fia și în prescurtare în acte făcute de oficiarii publici, precumu procese verbali pentru punerea peceții sau pentru facere de inventarie.

Articolul 1183

Registrele comerciantiloru nu făcut credința despre venderile ce cuprindu în contra personeloru necomercianți. ' Dar judecătorului poate da juramentu la una sau la alta din părți.

Articolul 1184

Registrele comerciantiloru se credu în contra loru, dar celu cari voesce a profita de ele nu poate despărți cuprinderea loru, lasandu aceea ce poate a'i fi contrariu.

Articolul 1185

Registrele, cărțile sau chartiele domestice, nu făcut credința în favorea acelui, cari le a scrisu, dar au putere în contra lui:

1) Candu cuprindu curatu priimirea unei plati;

2) Candu cuprindu mențiunea espresa ca nota sau scrierea din ele s'a facutu ca sa țină locu de titlu în favorea creditorelui.

Articolul 1186

Ori'ce anotatiune facuta pe creditore în josulu, pe marginea, sau pe dosulu unui titlu de creanta este creduta, cu tote că nu este subsemnata nici datată de elu, candu tinde a proba liberatiunea debitorelui.

Aceeași putere doveditore are și scriptura facuta de creditore pe dosulu, marginea sau în josulu duplicatului unui actu sau quitante, dar numai candu duplicatulu va fi în manele debitorelui.

Articolul 1187

Rebogele, candu crestaturele după amendoue bocatile sînt egali și corelative, sînt unu mijlocu de probare între persoanele cari au obiceiu a se servi cu unu asemenea mijlocu de probațiune.

Articolul 1188

Candu originalulu esiste, copia legalisata nu poate face credința de catu despre ceea ce se coprinde în originale, înfățișarea cărui se poate cere totu'd'auna.

Candu originalulu nu esiste, copiele legalisate de oficiarii publici competinti se credu, după distincțiunile urmatore:

1) Copiele scose din ordinea magistratului, părțile fiindu fața sau chiamate, cu formele legali, precumu și copiele scose, fără interventiunea magistratului, dar de fața cu părțile cari au asistatu de buna voia loru, au aceeași credința ca și titlurile originali.

2) Copiele cari se voru fi datu de oficiarii publici competinti, fără interventiunea magistratului sau consimtimentului partiloru, făcut aseminea credința după trei'deci ani, socotiți din dioa în cari sa'u datu aceste copii. Candu asemenea copii voru fi date de mai putinu de trei'deci ani nu făcut de catu unu inceputu de dovada.

3) Copiele legalisate de unu oficiaru publicu ne'competinte, nu potu face de catu unu simplu inceputu de dovada.

4) Copiele copieloru nu au nici o putere probatoria.

Articolul 1189

Actulu de recunoscerea unei datorii constatate prin unu titlu precedente, nu face proba despre datoria și nu dispensa pe creditore de a presenta titlulu originale de catu în urmatorele casuri:

1) Candu actulu de recunoscere cuprinde causa și obiectulu datoriei precum și data titlului primordiale, sau.

2) Candu actulu recognitivu avendu o dată de trei'deci ani este adjutatu de posesiune, și de unulu sau mai multe acte de recunoscere conforme cu dinsulu.

Actulu recognitivu, în cele doue casuri menționate, nu poate ave nici unu efectu despre ceea ce cuprinde mai multu de catu titlulu primordiale,sau despre ceea ce nu este în asemenare cu acestu titlu.

Articolul 1190

Actulu de confirmatiunea sau ratificatiunea unei obligațiuni, în contra carii legea admite acțiunea în nulitate, nu este valabile de catu atunci candu face mențiune de motivulu acțiunii în nulitate, precum și despre intențiunea de a repara vitiulu pe cari se întemeia acea acțiune.

Articolul 1191

Dovada despre unu lucru ore cari de o sumă sau de o valorue mai mare una suta cinci'deci lei, chiaru pentru depositu voluntariu, nu se poate face de catu sau prin unu actu autenticu, sau prin unu actu sub semnatura privată.

Nu se va primi nici o dată o dovadă prin mărturii, în contra, sau peste ceea ce cuprinde actulu, nici despre ceea ce s'aru pretinde ca s'ar fi disu înaintea, la timpulu, sau în urma confectiunii actului, cu tote ca ar fi cestiune de o sumă sau valorue mai mica de una suta cinci'deci lei.

Articolul 1192

Articilulu precedinte se aplică și în casulu candu capitalulu unita cu dobinda cuvenită trece peste suma de una suta cinci'deci lei.

Articolul 1193

Celu cari a formatu cerere în judicata pentru o sumă mai mare de una suta cinci'deci lei, chiaru de va voi a'și restringe cererea la una suta cinci'deci lei, nu va fi primitu a infatisa dovada prin mărturii.

Articolul 1194

Dovada prin mărturii nu se poate admite nici în casulu cererea în judecata este pentru o sumă mai mica de una suta cinci'deci lei, dar cari este unu restu din o creanta ami mare, neconstatata prin inscrisu.

Articolul 1195

Candu în aceeași instanța o parte face mai multe cereri, pentru cari nu are unscrisuri, dacă tote aceste cereri, unindu'se, trecu pestesuma de una suta cinci'deci lei, dovada prin marturi nu poate fi admisă, chiaru candu creditorele aru pretinde ca caest creanțe provinu din anumite cause și nu s'au nascutu în diferite epoce, afară numai dacă creditorele a dobenditu aceste drepturi de la alte persoane, prin succesiune, donatiune sau cu unu modu ore'cari.

Articolul 1196

Tote cererile sub ori'ce titlu cari nu sînt justificate prin inscrisu, se voru face prin aceeași petitiune. Ori'ce alte pretențiuni posteriore neprobate prin inscrisu și cari se putea face la darea petitiunei nu voru mai fi priimite.

Articolul 1197

Regulele mai susu prescrise nu se aplică în casulu candu esiste unu inceputu de dovada scrisă.

Se numesce inceputu de dovada ori' ce scriptura a acelui în contra cărui s'a formatu petitiunea,sau acelui ce elu represinta, și cari scritpura face a fi de credutu faptulu pretinsu.

Articolul 1198

Acele regule nu se aplică însă totu d'auna candu creditorului nu'i a fostu cu putinta a'și procura o dovadă scrisă despre obligațiunea ce pretinde sau a conserva dovada luată, precum:

1) La obligațiunile cari se nascu din quasi'contracte și din delicte sau quasi'delicte;

2) La depositulu necesariu, în casu de incendiu, ruina, tumultu sau naufragiu, și la depositele ce făcut călătorii în ospătăria unde tragu; despre tote acestea judecătorului va ave în vedere calitatea personeloru și circumstantiele faptului;

3) La obligațiunile contractante în casu de accidente neprevedute, candu nu este cu putinta partiloru de a face inscrisu;

4) Candu creditorulu a perdutu titlulu ce'i servea de dovada scrisă, din o causa de forta majore neprevedute.

Articolul 1199

Presumtiunile sînt consecințele, ce legea sau magistratulu trage din unu faptulu cunoscutu la unu faptu necunoscutu.

Articolul 1200

Sînt presumtiuni legali acelea cari sînt determinate speciale prin lege, precumu:

1) Actele ce legea le declara nule pentru ca le privesce făcute în fraudea dispositiuniloru sale;

2) În casurile candu legea declara ca dobindirea, sau liberatiunea unui debitoru resulta din ore'cari împrejurări determinate;

3) Puterea doveditore ce legea da marturisirii, sau juramentului ce face o parte;

4) Puterea ce legea acorda autorității lucrului judecatu.

Articolul 1201

Este lucru judecatu atunci candu a doua cerere de judecată are același obiectul, este intemeiata pe aceeasu causa și este între aceleași părți, facuta de ele și în contra loru în aceeași cualitate.

Articolul 1202

Presumtia legale dispensa de ori'ce dovada pe acela în favoarea cărui este facuta.

Nici o dovadă nu este primită împotriva presuntiunii legali, candu legea, în puterea unei asemenea presumtiuni, anula unu actu ore'cari, sau nu da dreptu de a se reclama în judecata, afară numai de casurile, cînd legea a permisu dovada contraria și afară de aceea ce se va dice în privinta juramentului și marturisirii ce aru face o parte în judecata.

Articolul 1203

Presumtiunile cari nu sînt stabilite de lege, sînt lăsate la luminile și intelepciunea magistratului; magistratulu nu trebuie să se pronunțe de catu întemeindu'se pe presumtiuni, cari se aibă o greutate și puterea de a nasce probabilitate;presumtiunile nu sînt permise magistratului de catu numai în casurile candu este permisă și dovada prin marturi, afară numai dacă unu actu nu este atacatu ca s'a facutu prin fraude, dolu sau violentia.

Articolul 1204

Se poate opune unei părți mărturisirea ce a facutu sau înaintea începerii judecatei sau în cursulu judecatei.

Articolul 1205

Mărturisirea estra'judiciară cerbale nu poate servi de dovada candu obiectulu contestatiunei nu poate fi doveditu prin marturi.

Articolul 1206

Mărturisirea judiciară se poate face înaintea judecătorului de însuși partea prigonitoria, sau de unu imputernicitu speciale alu ei spre a face mărturisire.

O asemenea mărturisire face deplina dovada în contra acelui, cari a marturisitu, nu sa poate despărți în contra'i și nu poate fi revocată de elu, afară numai de va proba ca a făcut'o din erore de faptu.

Articolul 1207

Juramentulu judiciaru este de doue spetii:

1) Acela ce o parte prigonitore da celei'l'alte; acestu juramentu se numesce decisoriu.

2) Acela cari judecătorului, de la sine, da la una sau cea'alta din părțile prigonitore.

Articolul 1208

Juramentulu decisoriu poate fi datu în ori'ce felu de contestatiune.

Articolul 1209

Juramentulu nu poate fi datu de catu asupra unei fapte personali a celui, cărui se propune a jura.

Articolul 1210

Acestu juramentu poate fi datu în totu cursulu procesului cu tote că nu esiste nici unu inceputu de dovada despre cererea sau esceptiunea asupra carii se propune jurarea.

Articolul 1211

Acela, cărui se da juramentulu, dacă nu'lu primesce sau nu'lu referesce adversarului seu, ori adversarulu, cari refusa juramentulu ce'i s'a referitu, voru cade în pretentiunea, sau în propunerile loru, de aperare.

Articolul 1212

Acela, cărui se da juramentulu, nu poate a'lu referi candu obiectulu juramentului este unu faptu personale alu lui, nu și alu celei'alte părți.

Articolul 1213

Candu o parte a juratu, cea'alta nu mai este primită a proba falsitatea juramentului.

Articolul 1214

Partea cari a datu sau cari a referitu juramentulu nu mai poate a'lu retrage, dacă adversarulu a declaratu ca este gata a jura.

Articolul 1215

Juramentulu facutu sau refusatu nu da o dovadă de catu în favoarea sau în contra acelui cari l'a datu, sau în favorea ori în contra ereditoru sei so aceloru cari 'lu infatiseda.

Articolul 1216

Juramentulu datu debitorelui de unulu din creditorii solidari și facutu, nu libera pe debitore de catu pentru partea acelui creditore.

Articolul 1217

Juramentulu datu de debitore unui din creditorii solidari și refusatu de acesta, libera pe debitore numai pentru partea creditorelui cari a refusatu a jura.

Articolul 1218

Juramentulu datu de unulu din creditorii solidari și refufatu de debitore, sau juramentulu facutu de creditore, după propunerea debitorelui, profita la toți debitorii solidari. Juramentulu datu debitorelui principale și facutu de elu, libera și pe fidejusore (chezasu). Juramentulu datu fide'jusorelui și facutu profita debitorelui principale.

În aceste din urma doue casuri, juramentulu co'debitorelui solidaru sau alu fide'jusorelui, nu profita celoru alți debitori sau debitorelui principale, de catu atunci, cînd juramentulu a fostu datu asupra ființei datoriei, iar nu asupra esistentei solidarității sau a cauțiunei.

Articolul 1219

Judecătorului poate da juramentu la una sau la alta din părțile prigonitore. Acestu juramentu se da, sau spre a se completa consciinta magistratului, în decisiunea causei, sau spre a se pute determina suma condemnatiunei.

Articolul 1220

Judecătorului nu poate da din oficiu juramentu, sau asupra cererii sau asupra esceptiunei opuse, de catu sub urmatorele doue condițiuni:

1) Ca cererea sau esceptiunea sa nu fia pe deplinu justificată;

2) Ca cererea sau esceptiunea sa nu fia cu totulu lipsită de probe.

Afară de aceste doue casuri, judecătorului nu poate de catu sau a adjudeca a sau a respinge curatu cererea sau esceptiunea.

Articolul 1221

Juramentulu datu din oficiu unei din părți, nu poate fi referitu de acesta parte celei'alte.

Articolul 1222

Juramentulu asupra valoruei obiectului reclamantu nu poate fi datu de judecătorului reclamantelui de catu atunci, candu constatarea acelei valorui va fi imposibile de a se face cu altu mijlocu; chiaru în acestu casu, judecătorului este datoru a determina suma pînă la cari reclamantele va fi credutu pe juramentulu seu.

Articolul 1235

Constitutiunea de dota coprinde tota averea presinte și viitoria a femeii, seu numai tota averea presinte ori viitoria, sau numai o parte din averea presinte ori viitoria, sau chiaru numai unu obiectul individuale.

Constitutiunea, facuta în tremini generali, de tota averea femeii, nu coprinde averea sa viitoria.

Articolul 1236

Dotea nu poate fi constituită nici adaugita în timpulu căsătoriei.

Articolul 1237

Dacă tatalu și mama constituescu împreună o dote, fără a distinge fia'cărui, dotea se considera constituită în porțiuni egali.

Dacă dotea este constituită numai de tata pentru partea sa și a mamei, acesta, chiaru presinte de ar fi fostu în afacerea contractului și chiaru de l'ar fi subscrisu, nu va fi de locu indatorata, și dotea va remane intrega în sarcina tatălui.

Articolul 1238

De și fiia dotată de tatalu sau de mama sa aru ave averea sa propria de cari se bucura, dotea se va lua în averea constituitoriloru, dacă nu este stipulațiune contraria.

Articolul 1239

Candu celu remasu în vieta dintre soți constitue o dote din bunuri paterne și materne fără a specifică porțiunea fia'căruia, dotea se va lua mai anteiu din partea ce are viitorulu sotiu în averea defunctului și, la neajungere, din averea sotiului constituitoru.

Articolul 1240

Cei ce constituescu o dote sînt datori sa respunda de evicțiunea și de vitiele obiecteloru constituite după regulele stabilite la titlulu pentru vendare.

Articolul 1241

Dotea cari consiste în capitalu produce de dreptu dobînda, din dioa căsătoriei, în contra celoru ce au promis'o, chiaru de ar fi unu terminu pentru plata, dacă nu este stipulațiune contraria.

Articolul 1242

Numai barbatulu are administrațiunea averii dotali în timpulu căsătoriei.

Elu singuru are dreptu de a urmări pe debitorii și pe deținătorii averii dotali, de a lua fructele și dobandile și de a primi capitalurile.

Cu tote acestea, se poate stipula în contractului de căsătoria, ca femeia va primi ea însă'și pe fie'cari anu și sub quitantele ei singure, o parte din veniturile sale pentru întreținerea și trebuințele sale personali.

Articolul 1243

Barbatulu este supusu, în privinta averii dotali la tote obligațiunile unui usufructuariu.

Elu este respundetoru de tote prescripțiunile questigate asupra averii dotali, precumu și de stricăciunile intemplate în aceeași avere din a sa negligenta.

Articolul 1244

Barbatulu nu este datoru sa dea cauțiune pentru primirea dotii miscatore a femeii, dacă mu s'a supusu la acesta îndatorire prin contractului de căsătoria.

Articolul 1245

Dacă dotea sau o parte din dote consiste în obiecte miscatore, prețuite prin contractului de căsătorie, barbatulu se face propietarulu aceloru obiecte, remaindu debitoru de pretulu loru afară dacă s'a cuprinsu în contractului căsătoriei declarațiunea ca prețuirea nu face vendare.

Articolul 1246

Prețuirea nemiscatoreloru, facuta prin contractului de căsătoria, nu stramuta proprietatea loru la barbatu, dacă nu este declarațiune espresa de acesta.

Articolul 1247

Nemiscatorulu, questigatu în timpulu căsătoriei prin bani dotali, nu devine dotale dacă nu s'a stipulatu în contractului de căsătoria asemenea întrebuințare a baniloru dotali.

De asemenea, nu devine dotale immobilulu ce s'aru da spre plata dotii cari a fostu constituită în bani.

Articolul 1248

Nici barbatulu, nici femeia, nici amendoui împreună nu potu, în timpulu căsătoriei, a instreina, nici a ipoteca immobilulu dotale, afară de casurile prevedute la art. 1249, 1250, 1252, 1253, 1254.

Articolul 1249

Dotea mobiliară cari, după distinctiunea art. 1245 și 1246, este propritatea a femeii, nu poate fi alienata de acesta de catu cu autorisatiunea bărbatului, sau, în casu de refusu din partea acestui, cu permisiunea judecații.

Articolul 1250

Femeia poate, observându formalitățile prescrise prin art. precedinte, sa dea immobilulu seu dotale:

1) Pentru capatuirea copiiloru sei dintr'o căsătoria anterioare;

2) Pentru capatuirea copiiloru comuni amboru sotiloru.

Articolul 1251

Candu femeia instraineza o avere dotale cu permisiunea justiției, în casu de refusu de autorisare din partea bărbatului, acesta conserva de dreptu folosință lucrului instrainatu.

Articolul 1252

Immobilulu dotale poate fi instrainatu, candu înstrăinarea sa este permisă prin contractului de căsătoria.

Articolul 1253

Immobilulu dotale poate asemene, consimtindu femeia, a se instraina cu permisiunea justiției și după formele vendariloru publice:

1) Spre a scote de la inchisore pe barbatu sau pe femeia;

2) Spre a procura alimente familiei în casurile prevedute prin art. 185, 187 și 188 de la titlulu despre căsătoria;

3) Spre a plati datoriele femeii sau ale celoru ce nu constituitu dotea, candu acele datorii au data anteriore căsătoriei;

4) Spre a face reparațiuni mari neaperate pentru conservarea immobililoru dotali;

5) În finr, candu acelu immobile se stapinesce în indivisiune cu alții și este recunoscutu că nu se poate împărți.

În casu candu licitațiunea pentru causa aici espresa aru fi provocată de o a treia persona, în puterea art. 728 și 1388, consimtimentulu femeii pentru înstrăinarea immobilelui dotale nu este neaparatu.

În tote casurile ceea ce prisosesce din pretulu venderii peste trerbuintele recunoscute va remane dotale și se va întrebuința spre cumpărare de altu immobile, de se poate.

Articolul 1254

Immobilulu dotale poate fi scambatu, cu consimtimentulu femeii , pe altu immobile de valorue celu putinu de patru cincimi din valoruea sa, justificandu'se de utilitatea scambului, dodindindu'se autorisatiunea justiției, și după o prețuire prin esperti numiți din oficiu de tribunalu.

În acestu casu, immobilulu primitu în scambu va fi dotale; adausulu în bani ce s'aru pute lua pe lîngă immobilulu primitu, va fi asemenea dotale; și se va întrebuința spre cumpărare de immobili, de se poate.

Articolul 1255

Dacă, afară de casurile esceptionali mai sus aretate, femeia sau amendoui sotii împreună instraineza immobilulu dotale, femeia sau moștenitorii sei poate face a se revoca instreinarea, în cursu de dece ani după desfacerea căsătoriei.

Femeia va ave același dreptu în cursu de dece ani după separatiunea patrimonieloru. Barbatulu va pute și elu însuși să facă a se revoca alienatiunea în timpulu căsătoriei, remaindu cu tote acestea supusu la daune'interese către cumparatoru, dacă nu va fi declaratu în contractu ca immobilulu vendutu este dotale.

Articolul 1256

Dacă dotea este în pericolu de a se perde și desordinea dare'averiloru bărbatului este ajunsă la asa gradu în catu este indoiosu ca averea sa aru pute fi indestula pentru veri'ce acțiune ce femeia aru pute să aibă la timpulu cuvenitu, în contra averii bărbatului, ea va pute urmări separarea patrimonieloru.

Articolul 1257

Numai femeia poate se cera separatiunea patrimonieloru. Creditorii personali ai femeii nu o potu cere de catu cu consimtimentulu seu.

Cu tote acesstea, în casu de falimentu sau de nesolvabilitate a bărbatului, creditorii femeii potu esercita drepturile acesteia pînă la suma la cari se ridica creanțele loru.

Articolul 1258

Separatiunea patrimonieloru nu se poate face de catu prin judecata; veri'ce separatiune de patrimonie între barbatu se femeia, facuta de buna voia în timpulu căsătoriei este nulă.

Articolul 1259

Cererea pentru separatiunea patrimonieloru nu se va socoti formată de catu după ce o va fi autorisatu președintele tribunalului.

Atatu acea cerere, candu ar fi autorisata catu și otarirea ce ar interveni voru trebui sa fia publicate, după formele și la epocele prescrise în codicele de procedura, sub pedepsa de nulitate, ce va pute fi opusă atît de creditorii bărbatului, catu și de însuși barbatulu.

Articolul 1260

Confesiunea bărbatului nu va pute face proba, chiar dacă nu s'ar afla creditori.

Articolul 1261

Creditorii bărbatului potu interveni în instamnta spre a contesta cererea pentru separarea patrimonieloru.

Articolul 1262

Separatiunea patrimonieloru de și pronuntiata de judecată, va fi nulă, dacă, în cursu de o luna de la pronunțarea otarirei și în urma publicariloru de cari se face mențiune la art. 1259, nu se va fi inceputu esecutarea otarirei.

Acea esecutare se va face prin plata reale, a drepturiloru femeii, pe mesura averii bărbatului, constatată prin actu autenticu, sau prin urmăriri începute și neîntrerupte.

Articolul 1263

Otarirea cari a pronuntatu separarea patrimonieloru are efectu din dioa candu s'a formatu cererea, fără inse ca acela să se intinda la actele de administrațiune ale bărbatului, făcute în urma cererii și mai înainte de otarire.

Articolul 1264

Creditorii bărbatului potu ataca separatiunea de patrimoniu, pronunțată și chiar esecutata cu fraude în contra drepturiloru loru.

Articolul 1265

Femeia cari a questigatu separatiunea de patrimonie, dobandesce libera administrațiune a avutului seu. Ea poate dispune de averea sa mobile și chiar a o instreina; dar nu poate instreina immobilulu fără consimtimentulu bărbatului seu, sau, la casu de refusu, fără autorisatiunea judecații.

Articolul 1266

După separatiunea patrimonieloru, femeia este datore să contribuie, după puterea mijloceloru sale și ale bărbatului, la sarcinele casei și la crescerea copiiloru comuni. Ea este datore se intempine aceste sarcine în totu numai cu al seu, dacă bărbatului nu 'i a mai remasu nimicu.

Articolul 1267

În casu de separatiune de patrimonie barbatulu nu este respundetoru pentru intrebunitarea ce ar pute face femeia cu pretulu immobillului seu instreinatu prin autorisatiunea judecatei, afară numai dacă a luatu parte la contractu, sau dacă este probatu ca pretulu a fostu primitu de dinsulu, sau s'a intrebuintatu în folosulu seu.

Articolul 1268

Inchiriarea sau arendarea ce face barbatulu de averile dotali ale femeii pe mai multu de cinci ani, nu sînt obligatorie, în casu de separatiune de patrimonie sau de desfacerea căsătoriei, pentru femeia sau pentru moștenitorii sei, de catu pînă la împlinirea de cinci ani de la inceputulu loru, sau pînă la împlinirea veri cărui periodu cincinale urmatoru în cari se afla părțile, la epoca separațiunii de patrimonie sau a desfacerii căsătoriei.

Articolul 1269

Reînnoirea de arendare sau de inchiriare a averiloru dotali, facuta de barbatu înaintea espirarii contractului cu mai multu de doui ani pentru bunurile rurali și cu mai multu de unu anu pentru case, remane fără efectu pentru femeia sau moștenitorii sei, dacă, în momentulu separațiunii de patrimonie sau al desfacerii căsătoriei, încă n'a inceputu a se pune în lucrare.

Articolul 1270

Separatiunea de patrimonie între barbatu și femeia poate inceta și regimele creatu prin contractului de căsătoria poate fi restabilitu cu consimtimentulu amboru partiloru.

Acesta restabilire nu se poate face de catu prin tribunalu, după formele prescrise în codicele de procedura.

În acestu casu tote sînt puse în starea de mai înainte, ca și cum n'ar fi fostu separatiune, fără însă a se atinge întru nimicu efectulu aceloru făcute de femeia, în urmarea art. 1265, 1266 și 1267.

Veri ce convențiune, prin cari sotii aru modifica regimele creatu prin contractului loru de căsătoria este nulă.

Articolul 1271

Obligațiunea de a restitui dotea ia nascere sau prin desfacerea căsătoriei, sau prin separatiunea de patrimonie, sau prin absinta unui dintre soți.

Articolul 1272

Dacă dotea consiste în immobili, sau în mobili, cari după cele legiuite în art. 1245 și 1246, au fostu remase în proprietatea femeii, barbatulu sau moștenitorii sei potu fi constrinsi a o restitui îndată ce obligațiunea de restituire a luatu nascere.

Articolul 1273

Dacă dotea consiste în bani sau în alte immobili cari au fostu trecutu în proprietatea bărbatului, conformu art. 1245 și 1246, obligațiunea de restituire are terminu de unu anu din momentulu de candu a luatu nascere.

Acea obligațiune, în casu de separatiune din patrimonie, va trebui sa fia plătită sau asicurata îndată fără nici o distinctiune.

Articolul 1274

Dacă mobilile, a cărora proprietate a remasu a femeii, au peritu prin usu și fără culpa bărbatului, acesta nu va fi datoru sa intorca de catu pa cele remase și în starea în cari se voru afla.

Cu tote acestea femeea va ave facultate, în ceea ce privesce rufele, vestimentele și alte obiecte de întrebuințarea sa personale, sa ia pe cele ce servescu la uzul seu actual fără a distinge dacă chiar acelea au fost constituite ca dote sau dacă a u fostu făcute în timpulu căsătoriei.

Asemenea și în casulu candu acelea au fostu constituite estimate, femeea va ave facultatea a lua în natura lucrurile cari servescu la usulu seu actuale, sau a cere estimatiunea celoru constituite ca dote, remaindu să se prinda acea suma în restulu dotii de restituitu.

Articolul 1275

Dacă dotea cuprinde obligațiuni sau constitutiuni de rendită cari au peritu, în totu sau în parte, fără negligenta bărbatului, acesta nu va fi respundetoru, ci se va libera reconstituindu contractele.

Articolul 1276

Dacă dotea coprinde unu usufructu, barbatulu sau moștenitorii sei voru fi obligați sa restitue numaidreptulu de usufructu, nu și fructele din timpulu căsătoriei.

Articolul 1277

Dacă căsătoria a tinutu dece ani de la împlinirea terminiloru puse pentru plata dotii, femeia sau moștenitorii sei o voru pute repeti de la barbatu, la epoca restituțiunii, fără sa fia datori a proba ca elu a primit'o. Barbatulu nu se va pute apera de îndatorirea de a o restitui, de catu dacă va proba ca a facutu cuvenitele diliginte spre a'și o provoca și ca acelea ce au remasu fără efectu.

Articolul 1278

Dobindele și fructele dotii sînt de dreptu datorite de barbatu sau de moștenitorii sei, din dioa evenimentului cari a datu nascere la obligațiunea restituțiunii.

Articolul 1279

Dacă căsătoria seesface prin mortea bărbatului, femeia are alegerea de a cere, pentru cursulu anului de doliu, sau dobinde sau fructele dotii sale, sau alimente din succesiunea bărbatului seu.

În tote casurile, abitatiunea în cursulu acelui anu și veșmintele de doliu trebuescu a se procura femeii din succesiunea bărbatului sau.

Articolul 1280

Candu sarcinele căsătoriei inceteza pentru barbatu, fructele immobililoru dotali se impartu între barbatu și femeia sau între moștenitorii loru, în proporțiunea timpului catu a duratu bucurarea bărbatului de dote în cursulu celui după urma anu.

Anul începe din dioa candu s'a celebratu căsătoria.

Articolul 1281

Femeia are ipoteca legale, supusă cu tote acestea la inscriptiune, asupra immobilelorubarbatului seu, pentru dotea cea alienabile. În nici unu casu femeia nu va pute renunța la acesta ipoteca, sub pedepsa de nulitate.

Articolul 1282

Dacă, în momentulu candu tatalu sau mama a constituitu fiicei sale o dote, barbatulu era deja nesolvabile și nu avea nici arte, nici profesiune, fiica dotată nu va fi datore sa reporteze la succesiunea tata'seu sau mamei sale de catu acțiunea ce are sau ar putea ave în contra bărbatului pentru restitutiunea dotii.

Dacă barbatulu a devenitu nesolvabile în timpulu căsătoriei, sau dacă avea o arte sau o profesiune cari 'i tinea locu de avere, perderea dotii cade numai asupra femeii.

Articolul 1283

Tota averea femeii cari nu este dotale este paraferna sau averea estradotale.

Articolul 1284

Dacă tota averea femeii este parafernale și dacă, în contractului de căsătoria, nu este convențiune cari sa determine porțiunea contributiva a femeii la sarcinele căsătoriei, femeia va contribui cu a treia parte din veniturile sale.

Articolul 1285

Femeia are administrarea și folosință averei sale parafernali. Ea nu poate aliena acea avere, nici a sta în judecata pentru dinsa, de catu cu autorisatiunea bărbatului, sau la casu de refusu din partea acestui, cu permisiunea judecatei.

Articolul 1286

Dacă femeia da bărbatului seu procurațiune ca sa admistre averea parafernale, barbatulu va ave către femeia sa tote obligațiunile unui mandatartiu.

Dispositiuni particolare

Articolul 1287

Supuindu'se regimului dotale, sotii potu cu tote acestea sa stipuleze o societate de aquisitiuni, ale carii efecte sînt cele urmatore.

Articolul 1288

Sotii cari stipulează, în contractului loru, de căsătoria, o societate de aquisitiuni, pestreza fie'cari pe sema sa, datoriele sale actuali și viitore și mobilile respective presinti și viitore.

Articolul 1289

Dacă mobilile, esistenti la epoca căsătoriei, sau cari au cadutu unui dintre soți mai în urma, n'au fostu constatate prin inventariu regulatu, ele voru fi socotite ca aquisitiuni.

Articolul 1290

Tote câte sotii voru questiga prin industria loru, sau amendoui împreună sau fie'cari în parte; tote fructele și veniturile averii dotali și ale celei parafernali cari se voru economisi, voru forma fondulu comune alu acestei societăți.

Articolul 1291

La încetarea sarciniloru căsătoriei, fondulu comune de cari se face mențiune în articlulu precedinte, se va împărți pe jumetate între soți sau între moștenitorii loru, după regulele și urmările stabilite pentru împărțirea succesiuniloru.

Articolul 1292

Impartiala nu se va face de catu după restitutiunea dotii și după ce amendoui sotii voru lua din fondulu comune sumele ce'și datorescu reciprocu.

Articolul 1293

În cassu candu amendoui sotii voru ave, pentru drepturi ale loru personali, a prelua valorui din fondulu comune, femeia sau moștenitorii sei voru trece înaintea bărbatului.