Protocolul din 18 februarie 1972

Articolul 1

Actele eliberate de organele de asigurări sociale ale unei părți contractante, în cadrul competentei lor, care sînt prevăzute cu semnatura și sigiliul oficial, nu au nevoie de nici o alta certificare pentru a fi folosite în fața tribunalelor, autorităților administrative sau a instituțiilor de asigurări sociale ale celeilalte părți contractante.

Articolul 2

Prevederile Convenției din 17 noiembrie 1965 dintre Republica Socialistă România și Republica Austria cu privire la asistența juridică în materia dreptului civil și de familie și la valabilitatea și transmiterea actelor își găsesc aplicarea corespunzătoare și asupra cererilor de asistența juridică făcute de instituțiile celor două părți contractante, competente să soluționeze cereri de asigurări sociale. Cheltuielile ocazionate de soluționarea unor asemenea cereri de asistența juridică vor fi recuperate.

Articolul 3

Instituțiile centrale competente ale celor două părți contractante își vor transmite, la cerere, pentru uz oficial, acte și informații în domeniul asigurărilor sociale, fără plata taxelor și a cheltuielilor.

Articolul 4

1. Prezentul protocol adițional va fi supus ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare se va efectua la București, cît mai curînd posibil.

2. Prezentul protocol adițional intră în vigoare în a saizecea zi după schimbul instrumentelor de ratificare.

3. Prezentul protocol adițional se încheia pe timp nedeterminat. Fiecare parte contractantă îl poate denunta printr-o notificare scrisă, adresată celuilalt stat contractant. Denunțarea își va produce efectele după un an de la data notificării ei.

Încheiat la Viena la 18 februarie 1972, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba germană, ambele texte avînd aceeași valabilitate.

Drept care plenipotențiarii celor două părți contractante au semnat prezentul protocol adițional și au aplicat sigiliile lor.