Decizia nr. 1446/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010

privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) și alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) și (3), art. 91, art. 92 și art. 95 din aceeași ordonanță de urgență, în special, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București în Dosarul nr. 7.088/202/2010 al Judecătoriei Călărași și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.705D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.088/202/2010, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010

privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) și alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) și (3), art. 91, art. 92 și art. 95 din aceeași ordonanță de urgență, în special.

Excepția a fost ridicată de petenta Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională în contradictoriu cu Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor - C.J.P.C.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010

sunt neconstituționale deoarece se aplică și contractelor garantate cu ipotecă, precum și contractelor de credit în derulare, impunând eliminarea unor costuri din contracte de credit în derulare. Astfel, consideră că dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) și alin. (2), art. 91, art. 92 și art. 95 din această ordonanță de urgență contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) și art. 115 alin. (4), întrucât "noua lege nu poate desființa modalitatea în care legea anterioară a reglementat contractele de credit, această modalitate fiind supusă regulii tempus regit actum". Dispozițiile

art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010

înfrâng prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), art. 115 alin. (4) și art. 135 alin. (2) lit. a), "în măsura în care limitează comisioanele ce pot fi percepute de către instituțiile de credit" și "în măsura în care, coroborate cu dispozițiile art. 95 din ordonanța de urgență, impun instituțiilor de credit să elimine din toate contractele de credit aflate în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență a tuturor acelor comisioane care nu se regăsesc ca și denumire în enumerarea limitativă prevăzută de art. 36, cu diminuarea corespunzătoare a veniturilor instituțiilor de credit aferente acestor comisioane". În fine, dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) și (3) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010

sunt neconstituționale în raport cu prevederile constituționale ale art. 126 alin. (6) și art. 21, "în măsura în care impun instituțiilor de credit să restituie împrumutaților sumele încasate fără temei legal și, respectiv, să repare deficiențele constatate prin proces-verbal".

Judecătoria Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010

privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul său, și dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) și alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) și (3), art. 91, art. 92 și art. 95 din aceeași ordonanță de urgență, în special, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 288/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 30 decembrie 2010.

Prevederile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 115 alin. (4) referitor la adoptarea ordonanțelor de urgență, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice și art. 135 alin. (2) lit. a) privind obligațiile statului în economie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, referitor la înfrângerea art. 115 alin. (4) din Constituție prin adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 , că, așa cum rezultă din nota de fundamentare ce însoțește această ordonanță de urgență, existența situației extraordinare și a urgenței de care textul constituțional menționat condiționează adoptarea acesteia este justificată prin necesitatea transpunerii și implementării în legislația națională a Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului, care trebuia realizată până la data de 11 iunie 2010.

Totodată, această intervenție legislativă a fost necesară pentru a permite creditorilor să îndeplinească obligațiile prevăzute în actul normativ european, astfel încât să fie atins obiectivul de creare a pieței interne comunitare, care impune asigurarea unui cadru de reglementare unitar la nivelul Uniunii Europene.

De asemenea, în lipsa unei reglementari imediate a contractelor de credit pentru consumatori, aceștia nu ar putea beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european, ceea ce ar crea o denaturare a concurenței.

În legătură cu susținerea privind înfrângerea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, se reține că, în concepția Curții Constituționale, concretizată, de exemplu, prin

Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare. Rezultă că retroactivitatea legii privește modificarea unei situații pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situații juridice pentru viitor.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2010

respectă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, producând efecte pentru viitor de la data intrării în vigoare, creditorilor nefiindu-le impuse obligații de recalculare transparentă a dobânzilor și de eliminare a comisioanelor percepute în trecut, contractul de credit fiind un contract cu executare succesivă.

În continuare, faptul că dispozițiile de lege criticate transpun în dreptul intern o reglementare secundară a Uniunii Europene, și anume o directivă, act obligatoriu care stabilește în sarcina statelor membre destinatare o obligație de rezultat, înlătură susținerea autorului excepției potrivit căreia acestea sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Cât privește celelalte aspecte invocate de autorul excepției în motivarea acesteia, Curtea constată că acesta nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci, în realitate, vizează aspecte ce țin de modificarea dispozițiilor de lege criticate. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010

privind contractele de credit pentru consumatori, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 13 alin. (2), art. 14 alin. (1) lit. t) și alin. (2), art. 36, art. 88 alin. (1) lit. b) și d), alin. (2) și (3), art. 91, art. 92 și art. 95 din aceeași ordonanță de urgență, în special, excepție ridicată de Societatea Comercială "Volksbank România" - S.A. din București în Dosarul nr. 7.088/202/2010 al Judecătoriei Călărași.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 noiembrie 2011.