Decizia nr. 1333/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) și

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, excepție ridicată de Lucian Ulise Bîrta în Dosarul nr. 2.976/112/2006 al Tribunalului Mureș - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.724D/2010.

La apelul nominal se prezintă personal partea Paul Dacian Ilovan și se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părții prezente, care arată că a fost arestat pentru presupuse fapte comise în anul 2001, iar acuzarea a fundamentat probatoriul printr-o declarație a unui singur martor. În plus, acel unic martor era un fost polițist. Totodată, mai arată că nu înțelege de ce împotriva sa au fost formate 3 dosare penale pentru aceeași faptă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.976/112/2006, Tribunalul Mureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 12 alin. (1) și

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, excepție ridicată de Lucian Ulise Bîrta într-o cauză în care se fac cercetări cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de textele legale criticate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi și ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare, deoarece printr-o formulare insuficient de detaliată și mult prea vagă lasă loc la interpretări, aducând atingere dreptului la o apărare corespunzătoare în raport cu cel care face acuzația.

Tribunalul Mureș - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (1) și

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, așa cum au fost modificate prin articolul unic pct. 3 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 19 iulie 2005, și prin

art. I pct. 10 din Legea nr. 230/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 6 decembrie 2010, care au următorul conținut:

- Art. 12 alin. (1): "Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi.";

- Art. 13 alin. (1): "(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale menționate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16 referitor la Egalitatea în drepturi și ale art. 24 referitor la Dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.545 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2011, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 , statuând că acestea definesc clar conținutul infracțiunii de trafic de persoane și modalitățile concrete de săvârșire a faptei, formularea fiind suficient detaliată, fără a lăsa loc la interpretări. De asemenea, dispozițiile legale criticate se aplică fără niciun fel de discriminare pe criterii aleatorii tuturor celor aflați în aceeași situație juridică și nu înlătură în niciun fel dreptul părților de a-și angaja un apărător pe parcursul întregului proces penal ori de a se apăra prin mijloace procedurale specifice împotriva oricărui act menit să le defavorizeze.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de aceste argumente, Curtea mai constată că noțiunile de "recrutare", "transportare", "transferare", "găzduire" sau "primire" nu lasă loc de arbitrariu. În condițiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată, cazată sau primită, prin mijloacele prevăzute de art. 12 din aceeași lege, cu scopul de a fi exploatată, nu se poate reține, așa cum fără temei se susține în motivarea excepției, că incriminarea unei asemenea fapte încalcă dispozițiile constituționale invocate.

În plus,

art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001

definește pe larg înțelesul expresiei de exploatare a unei persoane, și anume: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate, ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală ori prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, excepție ridicată de Lucian Ulise Bîrta în Dosarul nr. 2.976/112/2006 al Tribunalului Mureș - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.