Decizia nr. 1308/2011

Articolul 32

lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 : "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă:

f) art. 70 alin. (1) lit. g), art. 71 alin. (1) lit. e) și

art. 74 lit. d) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000, cu modificările și completările ulterioare.";

-

Articolul 70

alin. (1) lit. g) din Legea nr. 69/2000 : "(1) Ministerul Tineretului și Sportului își asigură sursele pentru finanțarea activităților sportive din: [...]

g) 5% din totalul încasărilor rămase după deducerea taxei de licență datorate, conform legislației în vigoare, de organizatorii de pronosticuri și pariuri sportive autorizați, în condițiile legii, de Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, pentru jocurile de pronosticuri și pariuri sportive bazate pe utilizarea de competiții de gen pentru ramura respectivă, organizate în campionatele naționale din alte țări, de federațiile și organismele sportive internaționale, precum și în «Cupa României», potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 49 alin. (5) referitor la protecția copiilor și a tinerilor, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 73 alin. (3) lit. f) referitor la categoriile de legi, art. 61 referitor la rolul și structura Parlamentului și art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 , Curtea constată că acestea au fost abrogate prin

art. 32 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009 .

În continuare, Curtea reține că prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Totodată, Curtea reține că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile

art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000

își produc în continuare efectele juridice. Astfel, aceste dispoziții de lege constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul sumei datorate de organizatorii de pronosticuri și pariuri sportive autorizați, în condițiile legii, inclusiv de autorul excepției, sume folosite de către Ministerul Tineretului și Sportului pentru finanțarea activităților sportive. În acest caz, Curtea are competența de a controla constituționalitatea dispozițiilor legale ale

art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 , chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la data redactării prezentului raport.

În ceea ce privește critica autorului excepției, Curtea constată că principiul egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, are în vedere dreptul cetățenilor - deci al persoanelor fizice - de a fi egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Prin

Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996, Curtea Constituțională a reținut că "Principiul egalității cetățenilor se aplică și persoanelor juridice, în măsura în care prin intermediul acestora cetățenii își exercită un drept constituțional". Or, dispozițiile

art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000

nu se referă la exercitarea unui astfel de drept, ci au în vedere stabilirea unui procent din totalul încasărilor rămase după deducerea taxei de licență, sumă datorată de toți organizatorii de pronosticuri și pariuri sportive autorizați, în condițiile legii, inclusiv de autorul excepției. Prin urmare, prevederile art. 16 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză.

De asemenea, nu poate fi reținută nici critica potrivit căreia textul criticat contravine prevederilor art. 44 din Constituție. Astfel, Curtea constată că dispozițiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite și taxe. Din aceste prevederi constituționale rezultă că stabilirea prin lege a obligației de plată a anumitor impozite sau taxe, ca și a eventualelor scutiri de la plata acestora, ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu condiția ca aceste reglementări să se aplice în mod uniform pentru situații egale. Or, textul de lege criticat instituie o taxă care reprezintă sarcina fiscală a organizatorilor de pronosticuri și pariuri sportive autorizați, în condițiile legii. Această taxă se datorează de persoanele juridice care au calitatea mai sus menționată, fără a afecta existența dreptului de proprietate și nici protecția acestuia.

II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, se constată că prin

Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, Curtea a statuat că această ordonanță de urgență a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - ținând seama că actele normative care reglementau activitatea de jocuri de noroc, având o vechime mare, nu mai corespundeau realităților economice, tehnice și mai ales conceptuale din domeniul jocurilor de noroc, iar aplicarea acestora în practică a demonstrat existența necesității modificării și perfecționării acestor reglementări, pentru a răspunde cât mai bine cerințelor pieței specifice. Totodată, avându-se în vedere măsurile privind asigurarea surselor de finanțare a dezvoltării economice și faptul că taxa de autorizare percepută organizatorilor de jocuri de noroc era neschimbată din anul 2000, Guvernul a considerat că se impunea modificarea nivelului de taxare a operatorilor economici din domeniul jocurilor de noroc.

Prin urmare, Curtea a constatat, pe de o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituțional de "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența sa, iar, pe de altă parte, că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanței de urgență criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 32 lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2009

privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc și

art. 70 alin. (1) lit. g) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 , excepție ridicată de Ministerul Tineretului și Sportului și de Societatea Comercială "Wettpunkt International" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 7.802/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VI-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2011.