Decizia nr. 1530/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și 4 din Codul familiei, excepție ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/300/2007 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.025D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 526 din 4 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 9.723/300/2007, Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și 4 din Codul familiei, excepție ridicată de Vasilica Mihalache într-un proces de divorț fără copii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale deoarece, în ipoteza desfacerii căsătoriei la cererea unuia din soți fără a face dovada temeiniciei motivelor de divorț, statul, prin autoritatea judecătorească, încalcă dreptul celuilalt soț de a-i fi respectată viața familială și căsnicia. În acest fel, statul nu își respectă obligația de a sprijini dezvoltarea și consolidarea familiei.

Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția este admisibilă, întrucât textele de lege criticate au legătură cu soluționarea cauzei.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile art. 1 alin. 1 și 4 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956.

Ulterior sesizării Curții Constituționale,

Legea nr. 4/1953

privind Codul familiei a fost abrogată prin

art. 230 lit. m) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011.

Prevederile art. 1 alin. 1 și 4 din Codul familiei au fost preluate în parte de

art. 258 alin. (1) și (3) din Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, având următoarea redactare: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora, precum și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea și educarea copiilor lor. [...]

Statul este obligat să sprijine, prin măsuri economice și sociale, încheierea căsătoriei, precum și dezvoltarea și consolidarea familiei."

Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că pot fi supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.

Așadar, Curtea va supune controlului de constituționalitate prevederile art. 1 alin. 1 și 4 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având în vedere efectele acestora în cauza dedusă judecății, cu următoarea redactare: "În România statul ocrotește căsătoria și familia; el sprijină, prin măsuri economice și sociale, dezvoltarea și consolidarea familiei. [...]

În relațiile dintre soți, precum și în exercițiul drepturilor față de copii, bărbatul și femeia au drepturi egale."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 26 alin. (1) referitor la obligația autorităților publice de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată și art. 48 alin. (1) referitor la căsătoria liber consimțită între soți și egalitatea acestora. Este invocată, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 1 alin. 1 și 4 din Codul familiei conține dispoziții cu valoare de principiu, reglementând preocuparea statului de a ocroti căsătoria și familia și de a sprijini prin măsuri economice și sociale dezvoltarea și consolidarea acesteia. Instituția ocrotirii familiei este reglementată de altfel și în actele internaționale, precum Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 12) și Declarația Universală a Drepturilor Omului și Carta socială europeană, revizuită (art. 16). Toate aceste reglementări dau expresie consolidării familiei, nu desfacerii ei, așa cum susține autorul excepției.

Textele de lege criticate constituie de fapt o aplicare a dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia căsătoria se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. 1 și 4 din Codul familiei, excepție ridicată de Vasilica Mihalache în Dosarul nr. 9.723/399/2007 al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.