Decizia nr. 1244/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) și alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Enache Zarafu și Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 98D/2011 al Curții Constituționale.
La apelul nominal pentru autorii excepției Enache Zarafu și Tudora Zarafu răspunde doamna avocat Denisa Stanca, din cadrul Baroului București. Se constată lipsa celeilalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea excepției.
Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 31.592/3/2010, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (1) lit. a) și alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Enache Zarafu și Tudora Zarafu în soluționarea litigiului având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit
În motivarea excepției de neconstituționalitate, în susținerea neconstituționalității extrinseci a textelor criticate, autorul excepției susține că acestea încalcă prevederile constituționale ale art. 115 alin. (6) și arată că, întrucât până la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
nu au existat hotărâri judecătorești irevocabile în materie, aspect afirmat și în Nota de fundamentare a acestei ordonanțe de urgență, nu se justifică modificarea
pe calea ordonanței de urgență, neexistând, cu privire la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a condamnărilor cu caracter politic și a măsurile administrative asimilate acestora, o situație urgentă a cărei reglementare nu putea fi amânată.
Referitor la neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor criticate, se susține că acestea contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, retroactivând, deoarece în momentul introducerii cererilor de chemare în judecată s-a născut în patrimoniul titularilor un drept la despăgubiri ce nu pot fi plafonate prin intrarea ulterior în vigoare a unui alt act normativ.
Se arată, totodată, că textele criticate, prin plafonarea sumelor ce pot fi acordate ca despăgubiri, încalcă prevederile constituționale ale art. 16 și pe cele ale art. 1 și 4, precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creând discriminare între persoanele care au obținut hotărâri definitive și irevocabile având ca obiect acordarea unor despăgubiri conform
Legii nr. 221/2009 , care vor obține despăgubiri a căror valoare nu este plafonată, persoanele în favoarea cărora au fost pronunțate hotărâri în primă instanță având același obiect și persoanele care au introdus astfel de cereri sub imperiul legii vechi fără ca acestea să fi fost judecate până la intrarea în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , cărora le vor fi aplicate aceste plafonări. De asemenea, autorii susțin că dispozițiile criticate creează discriminare între ultimele două categorii enunțate și persoanele care introduc cereri de acordare a unor despăgubiri conform dreptului comun.
Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 21 din Constituție, autorii susțin că textele criticate limitează dreptul de liberă apreciere a instanțelor de judecată în privința cuantumului despăgubirilor acordate.
Fără a invoca normele constituționale referitoare la proprietate, autorul arată că soluțiile juridice criticate, analizate prin prisma prevederilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "nimeni nu poate fi lipsit de bunul său decât pentru o cauză de utilitate publică și cu o justă și prealabilă despăgubire", constituie o reală expropriere, fapt ce ar putea atrage numeroase noi cauze ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.
Astfel, instanța arată că, deși în acordarea despăgubirilor trebuie să se țină cont de limitele reglementate prin lege, textele criticate, sub aspectul plafonărilor instituite, creează discriminare între persoanele ale căror cauze au fost soluționate până la data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010
și persoanele ale căror cereri având același obiect, din cauze obiective independente de voința lor, nu au obținut astfel de hotărâri până la acea dată.
Se apreciază, de asemenea, că prin aplicarea dispozițiilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
acestei ultime categorii de persoane care au introdus cereri de chemare în judecată potrivit legii vechi, sunt încălcate și prevederile constituționale referitoare la neretroactivitatea legii.
Totodată, se arată că, întrucât în materia despăgubirilor morale nu există criterii limitative științifice precis determinate, instanțele sunt libere să aprecieze asupra cuantumului
despăgubirilor pe care le acordă în fiecare caz în parte, textele criticate încălcând prin plafonările stabilite această libertate de apreciere și, în acest fel, principiul liberului acces la justiție statuat la art. 21 din Constituție.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților reprezentate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate așa cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile
art. 5 alin. (1) lit. a) și alin. (1^1) din Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, așa cum au fost modificate prin
art. I și II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.
Din analiza considerentelor cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea constată că autorii excepției de neconstituționalitate critică, în realitate, dispozițiile art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010 , potrivit cărora:
" Art. I. Legea nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea;».";
- " Art. II. - Dispozițiile Legii nr. 221/2009
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate și completate prin prezenta ordonanță de urgență, se aplică proceselor și cererilor pentru a căror soluționare nu a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență."
În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind statul român, ale art. 4 - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivității legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiție, ale art. 115 alin. (6) privind emiterea ordonanțelor de urgență, precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea discriminării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin
Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituționale.
Potrivit dispozițiilor
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât cazul de inadmisibilitate a intervenit după data de 15 noiembrie 2010 excepția urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 și
art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010
pentru modificarea și completarea
privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Enache Zarafu și Tudora Zarafu în Dosarul nr. 31.592/3/2010 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.