Decizia nr. 1195/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, excepție ridicată de Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București, prin primarul sectorului 1 București, în Dosarul nr. 36.038/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.824D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.105 din 21 septembrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 36.038/3/2010, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare.

Excepția a fost invocată de Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al sectorului 1 București, prin primarul sectorului 1 București, într-o cauză având ca obiect o cerere de anulare a uni act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că actul normativ criticat afectează regimul autorităților administrației publice locale și al autonomiei locale, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 120 - 122 din Constituție. De asemenea, prin impunerea la nivelul administrației publice centrale a unui număr maxim de posturi, considerat în mod artificial și fără o fundamentare concretă și logică ca fiind necesar și suficient îndeplinirii tuturor atribuțiilor legale ale autorităților administrației publice locale, se încalcă prevederile art. 121 din Legea fundamentală referitor la autoritățile comunale și orășenești. Or, această autonomie presupune inclusiv alegerea modalităților prin care se implementează autonomia locală în interesul comunităților locale.

Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu își exprimă opinia cu privire la excepția invocată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/7.719/E.B., înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 16.778 din 25 noiembrie 2010, și apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența instanței de contencios constituțional.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din data de 2 iulie 2010.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 115 alin. (6) - Delegarea legislativă, art. 120 - Principii de bază, art. 121 - Autorități comunale și orășenești, art. 122 - Consiliul județean, art. 137 - Sistemul financiar și art. 148 alin. (2) - Integrarea în Uniunea Europeană.

Ulterior sesizării Curții,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010

a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 13/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din data de 14 martie 2011.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 , prin

Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010. Cu acel prilej, Curtea a reținut că natura autorităților administrației publice locale (consiliile locale, primarii și consiliile județene) de instituții fundamentale ale statului este deopotrivă subliniată de statutul constituțional al acestora, consacrat de art. 120 - 122, ca și de faptul că organizarea și funcționarea sa, adică regimul său juridic, se reglementează, potrivit art. 73 alin. (3) lit. o) din Constituție, prin lege organică. Din analiza întregului conținut al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 , Curtea nu reține că acest act normativ aduce vreo modificare

Legii administrației publice locale nr. 215/2001 , neafectând în niciun sens, fie el pozitiv sau negativ, regimul autorităților publice locale, reprezentate de consilii locale, primari sau consilii județene. Modificările operate se limitează la modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și la stabilirea unor măsuri financiare de natură a spori disciplina financiară, predictibilitatea și transparența execuției bugetare la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale, cu impact direct asupra arieratelor înregistrate ca urmare a managementului financiar imprudent și a cheltuielilor bugetare la nivelul unităților/subdiviziunilor administrativ-teritoriale.

Prin urmare, Curtea a constatat că reglementarea criticată îndeplinește exigențele prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție referitoare la interdicția legiferării în domeniul regimului instituțiilor fundamentale ale statului prin ordonanță de urgență.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 120 - 122 din Constituție, Curtea a apreciat că, astfel cum reiese și din preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010 , la adoptarea actului au fost avute în vedere necesitatea eficientizării activității instituțiilor publice locale și a îmbunătățirii actului managerial în condițiile reducerii cheltuielilor bugetare locale, precum și necesitatea adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare și de întărire a disciplinei financiare, astfel încât să se reducă deficitele dintre veniturile și angajamentele legale de cheltuieli publice locale.

Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 154 din 30 martie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale "nu presupune totală independență și competența exclusivă a autorităților publice din unitățile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul țării și dispozițiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naționale". De asemenea, prin

Decizia nr. 136 din 3 mai 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reținut că dispozițiile art. 120 - 122 din Constituție "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale, iar nu la existența unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu". Așa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligația autorităților administrației publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul țării, recunoscând existența unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicție cu interesele naționale, în acest sens sunt dispozițiile art. 121 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Consiliile locale și primarii funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolvă treburile publice din comune și din orașe", precum și prevederile constituționale ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuințarea și controlul resurselor financiare ale autorităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor publice, precum și prevederile art. 138 alin. (4) din Constituție, care stabilesc că "Bugetele locale se elaborează, se aprobă și se execută în condițiile legii".

Or, în cazul de față, în considerarea rațiunii sociale majore pe care actul normativ se întemeiază, Curtea a reținut că reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic necesar protejării intereselor naționale în activitatea economică și financiară, în concordanță cu exigența prevăzută de art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție.

Pe cale de consecință, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2010

respectă exigențele constituționale consacrate de prevederile art. 120 - 122 referitoare la principiul autonomiei locale.

Considerentele reținute în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 273/2006

privind finanțele publice locale, precum și pentru stabilirea unor măsuri financiare, excepție ridicată de Primăria Sectorului 1 București și Consiliul Local al Sectorului 1 București, prin primarul sectorului 1 București, în Dosarul nr. 36.038/3/2010 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.