Decizia nr. 172/1998
privind excepția de neconstituționalitate a art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Are ca temei 3
- Decretul nr. 328/1966 29 aprilie 1966 (prevederi anume) privind circulația pe drumurile publice
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ridicată de Streche Ionel în Dosarul nr. 539/1998 al Curții de Apel Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 1998 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 10 decembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Curtea de Apel Galați, prin Încheierea din 22 iunie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 539/1998, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ridicată de Streche Ionel, trimis în judecata pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală", fapta prevăzută și pedepsita de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice, republicat.
În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal contravin art. 38 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit", iar "Alegerea profesiei și alegerea locului de muncă sunt libere".
Exprimandu-și opinia în sensul că excepția invocată este neîntemeiată, textul art. 71 din Codul penal fiind constituțional, instanța de judecată arata ca "recurentul confunda, în chiar motivarea excepției de neconstituționalitate, pedeapsa accesorie cu pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care este guvernata de alte principii enumerate la art. 65 din Codul penal". Astfel, "spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi care consta în interzicerea unuia sau mai multor drepturi, și doar, în cazuri excepționale, a tuturor drepturilor enumerate la art. 64 din Codul penal, pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiții". Decurgând, potrivit art. 71 din Codul penal, din pedeapsa privativă de libertate, pedeapsa accesorie este obligatorie și întotdeauna alăturată pedepsei principale.
În speta, art. 42 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 328/1966 impune anularea permisului de conducere atunci când titularul acestuia a fost condamnat pentru infracțiunea de conducere în stare de ebrietate.
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și al Guvernului.
În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitatea a art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal este neîntemeiat, deoarece, pe de o parte, "nu se poate susține ca aplicarea pedepsei complementare prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal este de natura sa infranga libertatea în alegerea profesiei și a locului de muncă", iar, pe de altă parte, conform art. 49 alin. (1) din Constituție, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns prin lege, în scopul apărării ordinii publice.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:
În temeiul art 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepția de neconstituționalitate poate viza numai acele dispoziții legale de care depinde judecarea cauzei. Rezultă ca excepția ar fi putut viza art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, în temeiul căruia autorul excepției a fost trimis în judecata, și/sau art. 71 din Codul penal.
Curtea Constituțională constata însă ca dispozițiile art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, a căror neconstituționalitate se invoca, nu sunt pertinente în cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1, 2, 3, 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, ridicată de Streche Ionel în Dosarul nr. 539/1998 al Curții de Apel Galați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.