Decizia nr. 1505/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Marcel Olimpiu Gheaja în Dosarul nr. 576/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.734D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 576/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale.

Excepția a fost ridicată de Marcel Olimpiu Gheaja într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni pentru dizolvarea unei societăți comerciale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, în lipsa reglementării unor motive bine întemeiate pentru promovarea unei acțiuni de dizolvare a societății comerciale, aceasta se transformă într-o acțiune de șantaj la îndemâna oricărui asociat împotriva majorității asociaților în scopul întreruperii mai multor parteneriate de afaceri, și deci a perturbării activității comerciale. Or, un atare comportament încalcă drepturile și libertățile fundamentale ale asociaților, respectiv dreptul de asociere și libertatea economică. Consideră că legiuitorul a omis să introducă în lege o dispoziție care să prevadă obligativitatea retragerii asociatului din societate și cesionarea părților sociale celorlalți asociați atunci când asociatul își manifestă opțiunea privind dizolvarea societății. Autorul apreciază că recunoașterea unei puteri de intervenție a minorității ține de necesitatea unui control și de amploarea intereselor ce trebuie garantate, însă aceste puteri trebuie să își găsească limitele în principiul guvernării prin voința majorității.

Tribunalul Comercial Mureș apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că în cazul societăților de persoane, dat fiind caracterul intuitu personae, dar și caracterul închis al transmiterii părților sociale, neînțelegerile grave dintre asociați pot avea ca efect blocarea activității societății comerciale. Or, pentru aceste situații, legiuitorul a dat posibilitatea statului, prin judecător, să intervină înainte ca aceste societăți să afecteze în mod iremediabil stabilitatea și siguranța circuitului comercial. Prin urmare, această intervenție a statului este menită tocmai să garanteze exercitarea dreptului la libertate economică într-un circuit comercial stabil și sigur.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare, texte de lege care au următorul conținut: "(1) Societatea se dizolvă prin: [...]

e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere și în art. 45 care consacră libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile

art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 , supuse unor critici similare, au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. Astfel, prin

Decizia nr. 896 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a constatat că obligația statului ca prin măsurile pe care le promovează să creeze un cadru legislativ care să permită operatorilor economici să își desfășoare activitatea economică în mod liber și neîngrădit nu poate fi absolutizată întrucât ar crea grave disfuncționalități la nivelul economiei statului și ar putea în final afecta stabilitatea economică a acestuia. Pentru a evita o asemenea situație și pentru a crea un climat de ordine și încredere la nivel economic, din punct de vedere constituțional, statul este îndrituit să adopte măsuri legislative eficiente și energice. Desigur, aceste măsuri în final nu trebuie să aibă ca rezultat tocmai negarea libertății comerțului, ci să se constituie într-un adevărat corolar al acestuia.

În aceste categorii de măsuri se încadrează și dispozițiile legale ce vizează dizolvarea societăților comerciale. Statul, reglementând asemenea măsuri, veghează la securitatea circuitului comercial și, pentru a asigura acel climat de ordine și încredere la nivel economic, a prevăzut eliminarea de pe piață a operatorilor economici care înregistrează grave disfuncționalități la nivel organizatoric și funcțional. Desigur, această măsură nu trebuie privită întotdeauna ca o sancțiune, dovadă că dizolvarea societății comerciale se poate face și ca urmare a realizării obiectului de activitate a acestuia, ceea ce este o consecință firească a epuizării scopului pentru care a fost creată societatea în cauză.

Dizolvarea pe fondul existenței unor neînțelegeri grave între asociați este o măsură extremă ce privește societatea comercială, însă statul a pus la dispoziția asociaților și măsuri alternative, precum retragerea asociatului sau excluderea acestuia. Disfuncționalitățile sociale care nu își pot găsi o rezolvare prin acordul de voință al asociaților pot avea efecte vătămătoare asupra mediului de afaceri în care își desfășoară activitatea societatea, în special asupra partenerilor comerciali, care vor fi afectați de lipsa de previzibilitate a politicii contractuale a societății în cauză. Astfel, Curtea constată că existența unor neînțelegeri grave între asociați constituie un temei justificat pentru a dizolva operatorul economic care nu mai prezintă încredere și stabilitate, dispozițiile

art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990

având ca scop asanarea circuitului comercial și crearea cadrului favorabil valorificării intereselor celorlalți operatori economici, cărora Constituția le oferă în egală măsură protecție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, argumentarea și soluția reținute în decizia amintită își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Marcel Olimpiu Gheaja în Dosarul nr. 576/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.