Decizia nr. 1606/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Acsinte Gaspar - președinte
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Dragoș Vlădulescu în Dosarul nr. 1.193/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 778D/2011.
La apelul nominal răspunde consilierul juridic Dumitru Adrian Eduard pentru Agenția Națională de Integritate, cu delegație depusă la dosar, lipsind autorul excepției de neconstituționalitate, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât Agenția Națională de Integritate nu soluționează litigii și nu pronunță hotărâri cu autoritate de lucru judecat, ci are doar activități administrative. Reprezentantul Agenției Naționale de Integritate depune note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece între data publicării
Deciziei Curții Constituționale nr. 415/2010
și data intrării în vigoare a
activitatea Agenției Naționale de Integritate a fost suspendată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 158 din 16 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.193/42/2009, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Dragoș Vlădulescu într-o cauză venită spre rejudecare și având ca obiect soluționarea cererii de anulare a actului de constatare nr. 303/II din 11 decembrie 2009, emis de către Agenția Națională de Integritate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul excepției susține, în esență, că prevederile
art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010
contravin dispozițiilor art. 1 alin. (4) și art. 116 alin. (2) din Constituție, deoarece Agenția Națională de Integritate, prin atribuțiile ce i-au fost conferite, a fost instituită - contrar normelor constituționale menționate - ca un organ administrativ cu veritabilă activitate jurisdicțională, subordonat Parlamentului. Pe de altă parte, inspectorii de integritate, deși sunt controlați politic prin intermediul Consiliului Național de Integritate, se supun
privind statutul funcționarilor publici și au atribuții specifice unui organism jurisdicțional. Aceștia pot solicita instituțiilor și autorităților publice date, informații și documente pe baza cărora se soluționează dosarele, pot dispune efectuarea de expertize în condiții asemănătoare modalității în care este administrată această probă în procedura penală, iar în cazul în care se efectuează o expertiză, pot alege un consilier.
Raportul de evaluare (fostul act de constatare) reprezintă un adevărat rechizitoriu, ceea ce contravine art. 1 alin. (4) din Constituție, text ce exclude posibilitatea înființării unor organisme hibride, care să îndeplinească simultan sarcini administrative și jurisdicționale și care să se situeze sub control parlamentar.
O altă dovadă a faptului că suntem în prezența unui organism jurisdicțional o reprezintă dispozițiile referitoare la modalitatea de repartizare a cauzelor, dar și anumite situații care apar în mod deosebit în activitatea de administrare a justiției, respectiv cauze de incompatibilitate, conflict de interese, formularea unor cereri de recuzare sau declarații de abținere a inspectorului de integritate. În același sens sunt și dispozițiile referitoare la principiile aplicabile activității și procedurii de verificare realizate în fața Agenției Naționale de Integritate (legalitate, celeritate, imparțialitate, dreptul la apărare etc.).
Astfel, activitățile de cercetare, de anchetă efectuate de către inspectorii de integritate - în cadrul cărora se administrează și se evaluează probe, se solicită orice informații necesare de la orice instituție, autoritate publică, persoană juridică de drept public sau privat și se efectuează expertize - sunt urmate de întocmirea unui raport de evaluare (fostul act de constatare), cu efecte juridice similare rechizitoriului, sub aspectul sesizării instanței de judecată. Astfel, prin raportul de evaluare, inspectorul de integritate analizează și decide - printr-un procedeu specific funcției de judecată - dacă există sau nu un caz de incompatibilitate și, mai mult, drept consecință a activității de cercetare, Agenția Națională de Integritate sesizează organul de urmărire penală, dacă se constată că există probe sau indicii temeinice pentru săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Aceste atribute sunt specifice unor organe judecătorești care se supun dispozițiilor prevăzute în capitolul VI - "Autoritatea judecătorească" din titlul III - "Autoritățile publice" al Constituției, or Agenția Națională de Integritate nu este un organ judecătoresc.
Maniera în care este reglementată la acest moment activitatea Agenției îi conferă posibilitatea să desfășoare activități cu caracter jurisdicțional, creându-se o confuzie între funcția de anchetă și cea de judecată, inspectorul de integritate - pe baza liberei sale aprecieri în administrarea probelor, printr-o procedură care nu respectă contradictorialitatea - decide că o persoană se află sau s-a aflat într-o stare de incompatibilitate și, prin urmare, dă un verdict, "spune dreptul" (iuris dictio), activitate permisă numai instanțelor de judecată.
De asemenea, inspectorul de integritate este funcționar public, iar nu magistrat.
Activitățile de cercetare și de constatare în temeiul cărora se emite raportul de evaluare sau sunt sesizate organele de urmărire penală nu se pot încadra nici în modalitățile de exercitare a jurisdicțiilor speciale administrative, deoarece nu sunt facultative, așa cum prevede art. 21 alin. (4) din Constituție, ci obligatorii.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010 , susține că acestea contravin prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece Legea nr. 176/2010
a fost adoptată cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut la art. 147 alin. (1) din Constituție. Prin urmare, termenul în care dispozițiile constatate ca neconstituționale prin
Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010
ar fi trebuit să fie puse de acord cu Legea fundamentală - adică cel mai târziu la data de 20 iunie 2010 - nu a fost respectat,
fiind publicată la data de 2 septembrie 2010 și intrând în vigoare la data de 5 septembrie 2010. Ne aflăm astfel într-un caz de ultraactivitate a
Legii nr. 144/2007 , care începând cu data de 20 iunie 2010 ar fi trebuit să-și înceteze efectele, dar și de retroactivitate a
până la data de 20 iunie 2010.
Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât activitatea Agenției Naționale de Integritate nu este o activitate cu caracter jurisdicțional, atâta vreme cât nu pronunță hotărâri cu putere de lucru judecat, nu are competența de a soluționa în mod irevocabil litigii și nici de a sancționa încălcările legii, ci doar evaluează anumite situații în sensul de a aprecia dacă acestea intră sau nu în câmpul noțiunii de incompatibilitate sau conflict de interese.
De asemenea, prevederile
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
sunt constituționale, deoarece între data publicării
Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010
a Curții Constituționale și data intrării în vigoare a
activitatea Agenției Naționale de Integritate a fost suspendată, iar acest ultim act normativ conține dispoziții care reglementează situația probelor administrate și a actelor procesuale efectuate la instanțe și organele de urmărire penală înainte de data publicării deciziei Curții Constituționale, astfel că această decizie are putere numai pentru viitor, neinfluențând situația respectivelor acte.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
sunt constituționale, deoarece activitatea Agenției Naționale de Integritate nu este o activitate cu caracter jurisdicțional, atâta vreme cât nu pronunță hotărâri ce au putere de lucru judecat, nu are competența de a soluționa în mod irevocabil litigii și nici de a sancționa încălcările legii, ci doar evaluează anumite situații în sensul de a aprecia dacă acestea intră sau nu în câmpul noțiunii de incompatibilitate sau conflict de interese.
Cât privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) și art. 147 alin. (1) din Constituție, apreciază că aceasta nu poate fi reținută, deoarece între data publicării
Deciziei nr. 415 din 14 aprilie 2010
a Curții Constituționale și data intrării în vigoare a
activitatea Agenției Naționale de Integritate a fost suspendată, iar acest act normativ cuprinde dispoziții care reglementează situațiile tranzitorii, astfel încât
nu are nicio influență asupra acestora.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, dispoziții care au următorul conținut:
- Art. 1 alin. (3): "Activitatea de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute la alin. (1) și (2) se desfășoară în cadrul Agenției Naționale de Integritate, înființată prin
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, republicată, denumită în continuare Agenția. Pentru președintele și vicepreședintele Agenției, precum și pentru personalul acesteia, activitatea de evaluare a averii, a intereselor și a incompatibilităților se desfășoară în cadrul Consiliului Național de Integritate.";
- Art. 34 alin. (1)-(3): "(1) Verificările aflate în curs de desfășurare la Agenție la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă potrivit procedurii prevăzute de aceasta.
(2) Actele și lucrările efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile.
(3) Probele administrate și actele procesuale efectuate la instanțe și organe de urmărire penală înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi se mențin."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, ale art. 21 alin. (4) privind jurisdicțiile speciale administrative, ale art. 116 alin. (2) privind organele de specialitate, ale art. 126 alin. (1) privind realizarea justiției și ale art. 147 alin. (1) privind efectele deciziilor Curții Constituționale.
Examinând excepția de neconstituționalitate sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acesteia, Curtea reține următoarele:
La data de 11 decembrie 2009, Agenția Națională de Integritate a emis Actul de constatare nr. 303/II din 11 decembrie 2009 prin care a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat domnul Dragoș Vlădulescu în perioada 22 iunie 2004 - 1 septembrie 2009, deoarece a deținut simultan funcția de primar al comunei Dragomirești (fiind validat în această funcție la data de 22 iunie 2004) și funcția de administrator al Societății Comerciale Vladostar Prod - S.R.L. (fiind înscrisă în Registrul comerțului mențiunea de încetare din această funcție prin Încheierea nr. 6.091 din 1 septembrie 2009).
Împotriva acestui act de constatare, domnul Dragoș Vlădulescu a formulat contestație la Curtea de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor
art. 48 alin. (2) din Legea nr. 144/2007
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, potrivit cărora, "În termen de 15 zile de la data comunicării actului de constatare a conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate, persoana verificată poate face contestație la curtea de apel, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție locuiește (...)", dispoziții în vigoare la acel moment. Motivele principale ale contestației vizau nulitatea absolută a actului de constatare, deoarece acesta nu ar fi cuprins elementele obligatorii prevăzute de
art. 9 alin. (3) din Legea nr. 144/2007 .
Prin Sentința nr. 37 din 15 februarie 2010, Curtea de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de contestatorul Dragoș Vădulescu și a anulat Actul de constatare nr. 303/II din 11 decembrie 2009, emis de Agenția Națională de Integritate, deoarece acesta nu cuprindea obiecțiile și explicațiile oferite de contestator.
Agenția Națională de Integritate a formulat recurs împotriva sentinței sus-menționate, iar prin Decizia nr. 4.803 din 5 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Ploiești, considerând că soluția primei instanțe este excesiv de formalistă, bazându-se pe o interpretare rigidă și trunchiată a dispozițiilor legale aplicabile.
În cadrul rejudecării după casare, la termenul din 4 aprilie 2011, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Anterior invocării excepției de neconstituționalitate, a fost adoptată
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010.
a fost adoptată ca urmare a
Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 14 lit. c), d), e) și f) și ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților" ( art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 , s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor cap. I "Dispoziții generale" ( art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 , în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților și s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 11 lit. e), f) și g), art. 12 alin. (2) și ale
art. 42 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 144/2007 , în măsura în care prevăd transmiterea declarațiilor de avere și de interese Agenției Naționale de Integritate și publicarea lor pe pagina de internet a acesteia și a instituției.
Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.
Analizând condiția de admisibilitate prevăzută la
art. 29 alin. (1) teza finală din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță [...] care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea observă că, deși întregul litigiu în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate se judecă, potrivit regulii tempus regit actum, în baza
Legii nr. 144/2007 , actul de constatare a cărei anulare s-a cerut fiind emis în anul 2009, înainte deci de publicarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010
și de adoptarea
Legii nr. 176/2010 , se constată că prezenta excepție de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece dispozițiile de lege criticate care formează obiectul excepției se referă la situația actelor și lucrărilor efectuate în cadrul Agenției Naționale de Integritate, rămase definitive până la publicarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010
în Monitorul Oficial al României.
Analizând excepția de neconstituționalitate sub aspectul constituționalității dispozițiilor art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
raportate la prevederile constituționale invocate, Curtea constată următoarele:
Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 116 alin. (2) din Constituție, în sensul că Agenția Națională de Integritate, prin atribuțiile ce i-au fost conferite, a fost instituită - contrar normelor constituționale menționate - ca un organ administrativ cu veritabilă activitate jurisdicțională, subordonat Parlamentului, Curtea reține că, potrivit
Legii nr. 176/2010 , Agenția desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin
referitoare la dispozițiile
În ceea ce privește dispozițiile
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
și susținerea potrivit cărora acestea contravin prevederilor
art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece Legea nr. 176/2010
a fost adoptată cu depășirea termenului de 45 de zile prevăzut la art. 147 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că dispozițiile constatate ca neconstituționale prin
Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010
ar fi trebuit să fie puse de acord cu Legea fundamentală până la data de 20 iunie 2010.
În condițiile în care Parlamentul nu a respectat acest termen,
fiind publicată la data de 2 septembrie 2010 și intrând în vigoare la data de 5 septembrie 2010, se aplică prevederile constituționale ale art. 147 alin. (1), potrivit cărora "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare [...] constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul [...] nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției."
Prin urmare, la data de 20 iunie 2010, dispozițiile neconstituționale din
și-au încetat efectele juridice, nemaiputându-se aplică, iar dispozițiile criticate din
nu retroactivează, ele aplicându-se doar începând cu data de 5 septembrie 2010, data intrării în vigoare a
Dispozițiile de lege criticate nu fac decât să reglementeze - pe cale legală - efectele
referitoare la actele efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea
Deciziei Curții Constituționale nr. 415/2010
în Monitorul Oficial al României, acte care rămân valabile, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) teza finală din Constituție, "De la data publicării, deciziile [...] au putere numai pentru viitor."
Având în vederea toate aceste argumente, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) și
art. 34 alin. (1)-(3) din Legea nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea
privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Dragoș Vlădulescu în Dosarul nr. 1.193/42/2009 al Curții de Apel Ploiești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 decembrie 2011.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.