Decizia nr. 39/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 277/2009

privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 10.917/107/2010 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 320D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 102/F/2011 din 11 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.917/107/2010, Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. II din Legea nr. 277/2009

privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel într-o cauză având ca obiect o cerere privind deschiderea procedurii de insolvență.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât majorarea taxei de timbru s-a făcut doar pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenței, nu și pentru alte acțiuni comerciale, ceea ce duce la o descurajare a contestării măsurilor luate de lichidatorii judiciari. Totodată, arată că existența unei valori disproporționate a taxei judiciare de timbru împiedică și restrânge accesul liber la justiție, afectează dreptul de proprietate, creând și o discriminare între cele două categorii de reclamanți, respectiv din dosarele de drept comun și cei din dosarele de insolvență.

Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ opinează în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale, întrucât accesul liber la justiție nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. II din Legea nr. 277/2009

privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 173/2008 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și pentru modificarea lit. c) a

art. 6 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 14 iulie 2009.

Potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta.

Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 6 alin. (1) lit. c): "În materie comercială, se taxează următoarele cereri:

[...]

"c) acțiuni, cereri și contestații introduse în temeiul

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, și al

Ordonanței Guvernului nr. 10/2004

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului instituțiilor de credit, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 278/2004

- 120 lei."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (4) referitor la valorile supreme și la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 69 privind mandatul reprezentativ și art. 126 alin. (1) care prevede că "Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege." De asemenea, este invocat art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că legiuitorul se bucură, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituție, de atributul exclusiv de a stabili cuantumul taxelor judiciare de timbru. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 109 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011,

Decizia nr. 1.072 din 16 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010,

Decizia nr. 494 din 6 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 mai 2008, sau

Decizia nr. 845 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 18 ianuarie 2007.

Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții.

În atare situație, Curtea a constatat că nu există o încălcare a prevederilor constituționale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiție și art. 44 privind dreptul de proprietate privată și nici ale dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată și argumentele pe care aceasta s-a întemeiat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În ceea ce privește pretinsa discriminare între cele două categorii de reclamanți, respectiv cei din dosarele de drept comun și cei din dosarele de insolvență, Curtea constată că, astfel cum a reținut constant în jurisprudența sa, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată, or, în cauză, reclamantul nu se află în aceeași situație juridică cu cei care au litigii ce urmează regulile de drept comun.

Întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituționale care consacră drepturi sau libertăți fundamentale, Curtea reține că prevederile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) și (4), art. 69 și art. 126 alin. (1), Curtea reține că, pe de o parte, autorul nu motivează pretinsa contrarietate a textelor criticate cu acestea, iar, pe de altă parte, acestea nu au incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Gheorghe Vasile Cornel în Dosarul nr. 10.917/107/2010 al Tribunalului Alba - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2012.