Decizia nr. 29/2012

Articolul 26

alin. (2) din Legea nr. 33/1994 : "(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.";

-

Articolul 19

alin. (11) din Legea nr. 255/2010 : "(11) În cazul în care titularul sau unul dintre titularii dreptului real, aflați în concurs, nu este de acord cu despăgubirea stabilită, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor. Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate în acest sens, însoțită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii ori, după caz, de declarația autentică de acceptare a cuantumului despăgubirii prevăzute în hotărârea de stabilire a despăgubirii."

În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică.

Examinând excepția, Curtea constată următoarele:

I. Prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

reglementează criteriile pe care le au în vedere instanța de judecată, precum și comisia de experți constituită de aceasta în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor ce se cuvin proprietarului sau altor titulari de drepturi reale în caz de expropriere, și anume, aprecierea valorii de piață a imobilelor respective, precum și a prejudiciului cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptățite.

Potrivit art. 27 din acest act normativ, primind rezultatul expertizei, care stabilește cuantumul despăgubirii propuse, instanța îl va compara cu oferta expropriatorului și cu pretențiile părții și va hotărî asupra exproprierii și a cuantumului despăgubirii.

Așadar, contrar susținerilor autorului excepției, transferul dreptului de proprietate în patrimoniul expropriatorului operează ulterior stabilirii cuantumului despăgubirilor. În acest sens,

art. 28 din Legea nr. 33/1994

statuează în mod expres că momentul transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii este ulterior îndeplinirii obligațiilor impuse expropriatorului prin hotărârea judecătorească, iar, potrivit art. 31 din același act normativ, eliberarea titlului executoriu și punerea în posesie a acestuia vor putea fi făcute numai pe baza unei încheieri a instanței care constată îndeplinirea obligațiilor privind despăgubirea.

Prin urmare, Curtea constată că prevederile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 , analizate în coroborare cu celelalte reglementări ale actului normativ criticat, nu contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii în cazul exproprierii pentru o cauză de utilitate publică.

Totodată, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra prevederilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

prin raportare la aceleași dispoziții constituționale invocate și în prezenta cauză, și cu o motivare similară.

Astfel, prin

Decizia nr. 996 din 8 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 31 august 2010, ale cărei soluție și considerente sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea a statuat că textul de lege criticat și în prezenta cauză conține suficiente garanții menite să ocrotească și să garanteze dreptul de proprietate al titularilor supuși procedurii de expropriere.

II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010 , Curtea reține că actul normativ, în ansamblul său, instituie o procedură menită să asigure cadrul legal adecvat operațiunilor de expropriere și de stabilire a despăgubirilor, măsuri necesare realizării unor obiective de interes național, județean și local. În vederea realizării acestor obiective, după aprobarea indicatorilor tehnico-economici, expropriatorul are obligația consemnării despăgubirilor la dispoziția proprietarilor, iar în termen de 30 de zile de la data notificării listei imobilelor ce urmează a fi expropriate, aceștia au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri. Decizia de expropriere este emisă numai după realizarea acordului cu privire la cuantumul despăgubirii sau în termen de 5 zile de la expirarea termenului în care acordul ar fi trebuit realizat. Prin urmare, transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii, așa cum în mod expres reglementează art. 9 alin. (4) din actul normativ criticat, astfel încât este respectată cerința constituțională cu privire la caracterul prealabil al despăgubirii.

În cazul în care proprietarul sau titularul unui alt drept real nu este de acord cu despăgubirea stabilită și contestă caracterul just al acesteia, instanța de judecată, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (6) din Legea fundamentală, va stabili cuantumul despăgubirii. Această situație este avută în vedere de conținutul normativ al art. 19 alin. (11), criticat în prezenta cauză, care dispune că, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, suma reprezentând despăgubirea se consemnează pe numele titularului sau, după caz, al titularilor.

Prin urmare, Curtea constată că transferul dreptului de proprietate operează întotdeauna ulterior consemnării despăgubirii la dispoziția proprietarului sau a titularului altui drept real, în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (3) din Constituție. Contestarea deciziei de expropriere, sub aspectul caracterului just al despăgubirii, cu efectul consemnării acesteia pe numele expropriatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești nu echivalează cu nerespectarea caracterului prealabil al despăgubirii.

Despăgubirea, fiind astfel consemnată, este prealabilă măsurii de expropriere, iar în privința cuantumului despăgubirii, expropriatul are la dispoziție calea contestației în justiție.

Obligația pozitivă a legiuitorului, la nivel normativ, este aceea de a prevedea o procedură administrativă clară, precisă și neechivocă în privința stabilirii despăgubirilor, pentru a nu se ajunge la situația ca despăgubirea consemnată să fie derizorie. Or, Curtea constată că, în cauza de față, sumele aferente despăgubirii sunt stabilite în etapa I - Aprobarea indicatorilor tehnico-economici, cuprinsă în capitolul II, secțiunea 1 din

Legea nr. 255/2010 , unde, la art. 5 alin. (1) se arată expres că expropriatorul are obligația de a aproba indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local, caz în care va stabili sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit având în vedere expertizele realizate și actualizate de camerele notarilor publici și termenul în care acestea se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului la dispoziția proprietarilor de imobile.

Așadar, revine instanței judecătorești sarcina de a stabili dacă valoarea despăgubirii consemnate este una justă, prin raportare la dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 , aspect care, însă, nu pune în discuție caracterul prealabil al despăgubirii. Pretinsa încălcare a exigenței constituționale referitoare la caracterul prealabil al despăgubirii, în sensul că, dacă se contestă în justiție cuantumul despăgubirii, expropriatul nu poate dispune de suma consemnată, este consecința firească a opțiunii acestuia de a contesta decizia de expropriere.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, precum și ale

art. 19 alin. (11) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, excepție invocată de Societatea Comercială "Klevek Company" - S.R.L. din comuna Tunari în Dosarul nr. 7.625/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2012.