Decizia nr. 33/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) raportat la

art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Saralex Grup" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 23.052/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 119D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 15 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 23.052/211/2009, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15 alin. (1) raportat la

art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Saralex Grup" - S.R.L. din București cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2.478/2010 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de art. 15 alin. (1) raportat la

art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil al prezumtivului contravenient, întrucât lasă la latitudinea judecătorului creionarea post factum a normei juridice pe care ar fi trebuit să o respecte pentru a nu fi sancționat, în condițiile lipsei unor norme legale precise și cunoscute în prealabil. De asemenea, normele criticate sunt o înșiruire nesfârșită de noțiuni vagi, ce "lasă orice agent economic complet la discreția autorităților administrative care vor interpreta întotdeauna după bunul plac aceste noțiuni elastice".

Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este neîntemeiată, sens în care arată că reglementarea cuprinsă în titlul III al

Legii nr. 363/2007

este în acord cu reglementările comunitare, necontravenind dispozițiilor constituționale.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, fără ca prin aceasta să fie încălcate dispozițiile constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 15 alin. (1) raportat la

art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, astfel cum a fost modificată prin articolul unic al

Legii nr. 130/2010

pentru modificarea

art. 15 alin. (1) și (2) din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte de comercializare în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 2 iulie 2010.

Textele criticate au următorul cuprins:

- Art. 6 alin. (1) lit. a): "(1) O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

a) existența sau natura produsului;";

- Art. 15 alin. (1): "(1) Utilizarea de către comercianți a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei."

Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 - privind dreptul la un proces echitabil - și art. 7 - "Nicio pedeapsă fără lege" - din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile

cap. II din Legea nr. 363/2007

se referă la practicile comerciale incorecte, care sunt, în special, practicile comerciale înșelătoare și practicile comerciale agresive, iar art. 6, la care face trimitere autoarea excepției, este cuprins în această secțiune și reglementează practicile comerciale înșelătoare, pe care le definește, stabilind în ce constă și când o practică comercială este considerată înșelătoare. Curtea observă totodată că textul de lege considerat de autoarea excepției ca fiind neconstituțional, respectiv

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 , sancționează utilizarea de către comercianți a acestor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost ele definite la cap. II, respectiv prin art. 6 alin. (1) din lege, calificând această utilizare drept contravenție.

În ceea ce privește critica autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea nu poate reține că textul prin care se instituie o sancțiune (amenda variind într-un cuantum de la 5.000 lei la 50.000 lei) ar încălca art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât prin calificarea utilizării acestor practici drept contravenție și sancționarea acesteia cu amendă nu așează părțile (organ constatator - contravenient) pe poziții inegale, fiecare având posibilitatea să producă orice probă considerată pertinentă, și nu se impietează asupra termenului de soluționare a cauzei.

Din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate se desprinde mai degrabă concluzia că aceasta este nemulțumită de caracterul vag și imprecis al dispozițiilor cuprinse în

art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007

și care "lasă orice agent economic complet la discreția autorităților administrative care vor interpreta întotdeauna după bunul plac aceste noțiuni elastice".

Neconstituționalitatea prevederilor art. 15 alin. (1), prin raportare la prevederile art. 6 alin. (1) lit. a) din lege, este dedusă de autoarea excepției din faptul că acest text lasă la latitudinea judecătorului plângerii contravenționale creionarea post factum a normei juridice pe care ar fi trebuit să o respecte contravenientul pentru a nu fi sancționat drastic, în condițiile lipsei unor norme legale precise și cunoscute în prealabil.

Sub acest aspect, însă, Curtea nu poate reține încălcarea de către art. 15 alin. (1) din lege a art. 21 alin. (3) din Constituție doar pentru faptul că sancțiunea prevăzută de acest text s-ar baza, în opinia autoarei, pe un text imprecis. O eventuală neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) nu ar putea fi invocată decât cel mult sub aspectul cuantumului amenzii și nu pe aspectul modalităților sub care fapta considerată contravenție ar putea fi săvârșită.

Așadar, critica, potrivit căreia prevederile criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, nu subzistă; acestea nu conțin norme care să împiedice dreptul părților de a se adresa justiției și de a beneficia de un proces echitabil, părțile beneficiind de toate garanțiile procesuale, inclusiv de faptul că se poate formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, chiar dacă acesta se bucură de prezumția de legalitate.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 20 alin. (2) prin raportare la art. 6 paragraful 1 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, critica nu poate fi primită. O eventuală neconcordanță între norma de drept material care privește drepturile fundamentale ale omului și normele din pactele și tratatele la care România este parte nu poate fi sancționată decât de instanța de judecată, care va da prioritate acestora din urmă, dacă, desigur, conțin dispoziții mai favorabile.

De altfel, în sensul celor mai sus arătate, Curtea s-a mai pronunțat într-o cauză în care criticile de neconstituționalitate vizau aceleași aspecte ca și în cea de față, în acest sens fiind

Decizia nr. 998 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, prin care Curtea a constatat că prevederile

art. 15 alin. (1) din Legea nr. 363/2007

sunt constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (1) raportat la

art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Saralex Grup" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 23.052/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2012.