Decizia nr. 92/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. w) și ale anexei nr. I lit. B. din

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tania Olteanu în Dosarul nr. 1.132/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 481D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că drepturile salariale neîncasate pe perioada suspendării raportului de serviciu vor fi plătite în cazul în care persoana trimisă în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni va fi achitată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.132/90/2011, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. w) și ale anexei nr. I lit. B. din

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tania Olteanu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ prin care a fost dispusă măsura încetării acordării salariului pe perioada suspendării raportului de serviciu ca urmare a faptului că aceasta a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de natura celor prevăzute la

art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât abrogă

Legea-cadru nr. 330/2009 , fără să mai prevadă acordarea unei indemnizații echivalente cu indemnizația de încadrare în funcția publică pe perioada suspendării raportului de serviciu. În absența unei atari indemnizații, este încălcat dreptul funcționarului public la ocrotirea sănătății, dreptul la un salariu minim și dreptul la un nivel de trai decent.

Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale contestate sunt constituționale și că, de fapt, criticile de neconstituționalitate formulate au în vedere o omisiune legislativă, iar Curtea Constituțională nu are competența de a modifica sau completa prevederile legale supuse controlului de constituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 39 lit. w) și ale anexei nr. I lit. B din

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. În realitate, Curtea constată că obiectul excepției se referă la prevederile art. 39 lit. w) și ale anexei nr. I "Familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație»" cap. I lit. B. "Reglementări specifice funcționarilor publici" din

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Textul de lege criticat punctual are următorul cuprins:

"La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]

w)

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 41 alin. (2) cu privire la instituirea unui salariu minim brut pe țară și art. 47 privind nivelul de trai.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică doar în mod formal art. 39 lit. w) și anexa nr. I "Familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație»" cap. I lit. B. "Reglementări specifice funcționarilor publici" din

Legea-cadru nr. 284/2010 , fără a fi nemulțumit de ceea ce aceste texte prevăd, ci de ceea ce nu prevăd. O atare situație echivalează cu contestarea constituționalității unei eventuale omisiuni legislative, omisiune care, în cauza de față, nu are relevanță constituțională - dreptul salarial eliminat prin noua reglementare nefiind de esența dreptului la muncă sau de salariu, privit ca un corolar al dreptului la muncă, ci fiind mai degrabă o opțiune a legiuitorului. Mai mult, chiar dacă autorul excepției nu beneficiază de o indemnizație echivalentă cu indemnizația de încadrare în funcția publică pe perioada suspendării raportului de serviciu, potrivit

art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , dacă instanța judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Așadar, Curtea reține că politica legiuitorului în domeniul salarial nu poate fi cenzurată de instanța constituțională sub aspectul reînvierii unor forme de drepturi salariale ce nu au relevanță constituțională, deci care nu țin indisolubil de dreptul la muncă sau la salariu. Acest lucru ar transforma Curtea Constituțională într-un legiuitor pozitiv, iar prin decizia sa ar completa drepturile salariale deja existente, contrar dispozițiilor

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

(ad similis, a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1.605 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011, sau

Decizia nr. 232 din 15 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 lit. w) și ale anexei nr. I "Familia ocupațională de funcții bugetare «Administrație»" cap. I lit. B. "Reglementări specifice funcționarilor publici" din

Legea-cadru nr. 284/2010

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tania Olteanu în Dosarul nr. 1.132/90/2011 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.