Decizia nr. 112/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2011

privind prorogarea unor termene, excepție ridicată de Ene Nicanor George în Dosarul nr. 8.918/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.369D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, de exemplu,

Decizia nr. 574 din 15 mai 2008 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8.918/2/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție de neconstituționalitate ridicată de Ene Nicanor George într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate sunt neconstituționale deoarece îl privează de dreptul de a i se elibera stenograme ale ședinței de judecată.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

sunt constituționale. Acestea nu contravin sub niciun aspect principiului neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și nici principiului constituțional care consacră unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției. Totodată, textul de lege criticat este în deplin acord cu prevederile art. 127 din Constituție, potrivit cărora "Ședințele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege." Se mai arată că rațiunea adoptării dispozițiilor de lege examinate este determinată de necesitatea diminuării dezechilibrelor existente și menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, prin reducerea cheltuielilor bugetare, fapt ce conduce la imposibilitatea finalizării procedurilor de achiziționare a echipamentului audiovideo necesar înregistrării ședințelor de judecată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din motivarea excepției formulate și din încheierea instanței de judecată, îl constituie prevederile " art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Dispozițiile

art. III din titlul XVI "Modificarea și completarea Legii nr. 304/2004

privind organizarea judiciară" aveau la momentul adoptării lor următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi privind înregistrarea ședințelor de judecată, precum și cele privind numirea la birourile de informare și relații publice a absolvenților unei facultăți de jurnalistică sau a specialiștilor în comunicare, se aplică de la 1 iulie 2006."

Termenul menționat în

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

a fost succesiv prorogat prin diverse ordonanțe de urgență ale Guvernului, iar, în prezent, acesta este prorogat prin

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2011

privind prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 28 decembrie 2011, având următorul conținut:

"Termenul prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, de la care se aplică dispozițiile

art. 13 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată, se prorogă până la data de 1 iulie 2012."

Curtea Constituțională constată că dispozițiile de lege menționate, deși se referă la termenul prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 , având, din această perspectivă, caracterul unei norme de trimitere, au totuși un conținut normativ de sine stătător, astfel că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, prevederile

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2011

privind prorogarea unor termene.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 124 - Înfăptuirea justiției, art. 125 - Statutul judecătorilor, art. 126 - Instanțele judecătorești și art. 131 - Rolul Ministerului Public.

Din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională constată că a mai analizat constituționalitatea dispozițiilor de lege prin care a fost prorogat termenul prevăzut la

art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, referitor la aplicarea dispozițiilor

art. 13 din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, cu privire la înregistrarea prin mijloace audiovideo a ședințelor de judecată, prin raportare la critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză. Exemplu în acest sens sunt

Decizia nr. 574 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008,

Decizia nr. 492 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010 sau

Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011. Respingând excepția, Curtea a reținut, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.259 din 8 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 17 noiembrie 2009, că dispozițiile de lege criticate prorogă unele termene în vederea unei bune administrări a justiției ca serviciu public, ținând seama de gravele consecințe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenței suportului tehnic necesar și care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanțelor de judecată.

Întrucât, față de cele analizate de instanța de contencios constituțional în jurisprudența la care s-a făcut referire, autorul prezentei excepții nu a relevat elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acesteia, Curtea constată că cele reținute în deciziile amintite își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 120/2011

privind prorogarea unor termene, excepție ridicată de Ene Nicanor George în Dosarul nr. 8.918/2/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2012.