Decizia nr. 249/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74^1 din Codul penal și ale art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silviu Luparu în Dosarul nr. 13.431/121/2010 al Tribunalului Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.067D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât, pe de o parte, prin

Decizia nr. 573/2011 , Curtea a constatat că dispozițiile art. 74^1 din Codul penal sunt neconstituționale, iar, pe de altă parte, prevederile art. 320^1 din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzei, aceasta având ca obiect o contestație la executare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 13.431/121/2010, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74^1 din Codul penal și ale art. 320^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Silviu Luparu cu ocazia soluționării unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că prevederile art. 74^1 din Codul penal și ale art. 320^1 din Codul de procedură penală încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, întrucât nu sunt aplicabile și în situația condamnatului care, pe de o parte, a recunoscut și regretat faptele, iar, pe de altă parte, a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciului.

Tribunalul Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate sunt clar aplicabile doar în cauzele în care nu s-a judecat definitiv fondul.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în

Decizia Curții Constituționale nr. 1.470/2011 , în sensul că dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale. De asemenea, arată că prevederile art. 74^1 din Codul penal au fost constatate ca fiind neconstituționale prin

Decizia nr. 573/2011 , motiv pentru care excepția este inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 74^1 din Codul penal și ale

art. 320^1 din Codul de procedură penală, texte introduse prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Prin

Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 74^1 din Codul penal sunt neconstituționale. În ceea ce privește dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală, ulterior sesizării Curții, alin. 4 și 8 ale acestui text de lege au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2011

pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011, cu păstrarea însă a soluției legislative atacate. Astfel, art. 320^1 din Codul de procedură penală are următorul cuprins: "Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.

La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.

Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrare în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.

În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.

Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul aplicării legii penale mai favorabile.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 , a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 74^1 din Codul penal sunt neconstituționale. Pe cale de consecință, ținând seama de prevederile

art. 29 alin. (3) și (5) din Legea nr. 47/1992 , precum și de împrejurarea că sesizarea Curții cu prezenta excepție este ulterioară pronunțării deciziei de admitere mai sus menționate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74^1 din Codul penal este inadmisibilă.

Referitor la prevederile art. 320^1 din Codul de procedură penală, acestea nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect contestații la executare, deoarece judecata în cazul recunoașterii vinovăției poate interveni numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Or, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei". Prin urmare, în temeiul

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 74^1 din Codul penal și ale art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Silviu Luparu în Dosarul nr. 13.431/121/2010 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012.