Decizia nr. 154/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 119/2010 30 iunie 2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Florin Velicu în Dosarul nr. 45.599/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.135D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.136D/2011, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de Florentina Lucaciu în Dosarul nr. 50.435/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.136D/2011 la Dosarul nr. 1.135D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 1.285/2011
și nr. 1.587/2011.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 15 și 22 septembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 45.599/3/2010 și nr. 50.435/3/2010, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florin Velicu și de Florentina Lucaciu în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la decizii de pensionare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile
contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 65 alin. (2), conform căruia "Camerele își desfășoară lucrările în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor, pentru: [...] j) stabilirea statutului deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora [...]", și art. 73 alin. (3) lit. c), potrivit căruia "Prin lege organică se reglementează: [...] c) statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora [...]".
În Dosarul nr. 1.135D/2011, autorul excepției de neconstituționalitate arată, în esență, că, întrucât prin
Decizia Curții Constituționale nr. 873/2010
s-au declarat neconstituționale dispozițiile
referitoare la magistrați, "s-a operat o profundă discriminare", deoarece aceleași argumente erau valabile și în ceea ce privește pensia acordată prin Statutul deputaților și al senatorilor. Or, restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu.
Totodată, arată că modificarea statutului deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi se reglementează printr-o procedură specială și extraordinară a Parlamentului, iar adoptarea
nu a respectat această procedură constituțională. De asemenea, potrivit art. 73 alin. (3) din Constituție, statutul deputaților și al senatorilor se reglementează prin lege organică. Pe de-o parte, Guvernul nu avea drept de inițiativă legislativă, iar, pe de altă parte, era necesară întrunirea votului majorității deputaților și senatorilor aleși, adică cel puțin 236 voturi. Or,
pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea la 7 iunie 2010 a fost promovată prin respingerea moțiunii de cenzură, care nu a întrunit majoritatea cerută de Constituție (228 de voturi față de 236 necesare). Prin urmare, voturile împotriva moțiunii și deci pentru proiectul de lege au fost 197, legea fiind adoptată fără majoritatea cerută de Constituție pentru a putea modifica o lege organică.
De asemenea, susține că
încalcă principiul neretroactivității legii. În acest sens, invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 120/2007
și nr. 46/2002, potrivit cărora pensiile speciale sunt pensii ocupaționale, care nu pot fi recalculate în baza unor legi noi, întrucât legea s-ar aplica retroactiv.
În final, susține că
încalcă și principiul neatingerii drepturilor câștigate, principiu recunoscut în sistemul nostru constituțional începând cu Constituția din 1923 care l-a proclamat în mod expres. Astfel, pensia este un drept dobândit la momentul deciziei de pensionare, iar încălcarea acestui drept reprezintă o încălcare a principiului stabilității și predictibilității. Prestația la care se obligă statul se execută fracționat, în fiecare lună, pentru simplul argument că nu se poate cunoaște durata vieții pensionarului. Aceste prestații nu sunt diferite, nu au un scop diferit, astfel încât să poată fi separate. Deoarece dreptul la asigurări sociale se naște în momentul deciziei de pensionare, statul nu poate interveni în a diminua prestațiile sale de la un anumit moment, întrucât aceasta echivalează cu diminuarea dreptului însuși și prejudicierea dreptului de proprietate.
În Dosarul nr. 1.136D/2011, autorul excepției de neconstituționalitate arată, în esență, că dreptul la pensie este o creanță împotriva statului, asumată de acesta prin actele normative emise și prin deciziile de acordare a pensiei de serviciu. Atât titlul creanței, respectiv categoria de pensie, cât mai ales cuantumul său țin de esența creanței, orice atingere adusă acestora fiind de natură să încalce principiul constituțional al garantării creanțelor asupra statului. Or, prin înlăturarea pensiei de serviciu se revine la inechitățile pe care legislația ultimilor ani a încercat să le repare.
Susține că
este retroactivă, întrucât obligația asumată de către stat cu privire la pensia de serviciu este unică, executarea acesteia fiind periodică. Așadar, prin schimbarea categoriei pensiei și micșorarea cuantumului acesteia, este afectată obligația unică asumată de către stat.
În final, invocă
deciziile Curții Constituționale nr. 120/2007
și nr. 874/2010, prin care Curtea Constituțională a hotărât în sensul imposibilității scăderii cuantumului pensiei.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.
Autorii excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 65 alin. (2), conform căruia "Camerele își desfășoară lucrările în ședințe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorității deputaților și senatorilor, pentru: [...] j) stabilirea statutului deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora [...]", și art. 73 alin. (3) lit. c), potrivit căruia "Prin lege organică se reglementează: [...] c) statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora [...]".
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii excepției de neconstituționalitate formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă privind
Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, prin raportare la aceleași prevederi constituționale ca și cele invocate în cauza de față, prin
Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011. Cu acel prilej, Curtea a observat că autorul excepției pornește de la o ipoteză greșită, în sensul că în domeniul rezervat legilor organice se poate reglementa numai în condițiile art. 75 și art. 76 din Constituție. Or, chiar Constituția, la art. 114, oferă Guvernului competența de a-și angaja răspunderea în fața Parlamentului asupra unui proiect de lege cu consecința adoptării legii respective dacă nu a fost depusă o moțiune de cenzură sau dacă aceasta nu a fost votată în condițiile art. 113 din Constituție. Acest proiect de lege poate viza domenii care fac atât obiectul legii ordinare, cât și obiectul legii organice, domeniile excluse fiind, spre exemplu, legile constituționale sau legile pentru adoptarea cărora Constituția prevede o anume procedură (a se vedea art. 138 din Constituție). Astfel, Curtea a reținut că, indiferent de materia în care intervine, cea a legii ordinare sau organice, un proiect de lege poate fi adoptat atât pe calea prevăzută de art. 75 și 76, cât și pe cea reglementată de art. 114 din Constituție.
Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.481 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 17 ianuarie 2012, constatând că dispozițiile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie și art. 44 privind dreptul de proprietate. În acest sens, Curtea a reținut că prin
Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, s-a constatat, în esență, că "pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială". Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, "ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială "nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. [...] Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita".
Totodată, Curtea a statuat că "partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de «bun», ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii".
Referitor la critica privind instituirea unui tratament juridic diferențiat aplicabil parlamentarilor pensionari în raport cu magistrații care continuă să beneficieze de pensie de serviciu, ceea ce conduce, în opinia autorului excepției de neconstituționalitate Florin Velicu la încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea în drepturi, Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 1.359 din 13 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011. Cu acel prilej, Curtea a reținut că cele două categorii socioprofesionale comparate se află în situații obiectiv diferite. Astfel, existența unor interdicții sau incompatibilități asemănătoare nu este de natură să pună un semn de egalitate între activitatea și statutul magistraților și cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exercițiul profesiei sale, dedicată înfăptuirii justiției, este ținut de o serie de obligații care asigură imparțialitatea actului de justiție, ca o trăsătură definitorie a acestuia, interdicții care se extind pe întreaga carieră în justiție, parlamentarul, chemat să reprezinte poporul în cadrul autorității legiuitoare, este ținut, numai pe perioada exercitării mandatului, de anumite interdicții care urmăresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influența unor interese personale. În acest din urmă caz însă nu se poate vorbi de o imparțialitate absolută, așa cum se cere în justiție, amprenta politică fiind de esența opțiunii votului parlamentar. De altfel, chiar dispozițiile constituționale fac deosebiri între statutul magistraților și cel al parlamentarilor. Astfel, dacă art. 125 alin. (3) din Constituție prevede că "funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior", potrivit art. 71 alin. (2) din același act normativ fundamental, "calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice de autoritate, cu excepția celei de membru al Guvernului".
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
În final, Curtea constată că dispozițiile de lege nu contravin nici prevederilor art. 53 din Constituție, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Florin Velicu și de Florentina Lucaciu în dosarele nr. 45.599/3/2010 și nr. 50.435/3/2010 ale Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.