Decizia nr. 166/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Ștefan Ladislau Pillich în Dosarul nr. 7.951/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.258D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.951/117/2010, Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Ștefan Ladislau Pillich într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de recalculare a unei pensii de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că diminuarea substanțială a cuantumului pensiilor de serviciu, ca efect al recalculării acestora, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului constituțional la pensie. Se mai arată că

Legea nr. 119/2010

nu consfințește caracterul temporar al restrângerii exercițiului dreptului la pensie, ci stabilește în mod explicit o pierdere cu caracter permanent a pensiei de serviciu. Invocând cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson contra Islandei, Moskal contra Poloniei și Banfield contra Regatului Unit, precizează că pierderea ireversibilă a pensiei de serviciu echivalează cu o expropriere ce nu satisface exigențele prevăzute de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea de Apel Cluj - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că transformarea pensiei de serviciu în pensie contributivă nu îl privează pe autorul excepției de dreptul constituțional la pensie.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit căruia: "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:

(...)

f) pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor;".

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) teza întâi referitor la dreptul cetățenilor la pensie și în art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Sunt invocate și prevederile art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, referitoare la recunoașterea și garantarea dreptului la muncă, și ale art. 1 - Protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu o motivare similară celei din prezenta cauză și, de asemenea, față de aceleași dispoziții constituționale invocate.

Astfel, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că pensia de serviciu are o componentă contributivă și una necontributivă, aceasta din urmă supusă practic condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care Constituția le precizează în mod expres. În aceste condiții, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

În legătură cu invocarea prevederilor art. 53 din Constituție, s-a mai reținut, în decizia menționată, că aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială.

Pentru aceleași considerente, în prezenta cauză nu se poate reține încălcarea prevederilor referitoare la dreptul la muncă cuprinse în art. 6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, referitoare la recunoașterea și garantarea dreptului la muncă.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.285 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 23 noiembrie 2011, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și, în special, ale art. 1 lit. f) și art. 3 din lege, Curtea a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume hotărârile din 8 decembrie 2009 și din 31 mai 2011, pronunțate în cauzele Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, respectiv Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 55. Instanța de contencios european al drepturilor omului a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la o pensie într-un anumit cuantum (a se vedea, în același sens, și hotărârile din 12 octombrie 2004 și 28 septembrie 2004, pronunțate în cauzele Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, paragraful 39, respectiv Kopecky împotriva Slovaciei, paragraful 35). Reducerea sau încetarea plății unui anumit cuantum al beneficiului acordat poate constitui o intervenție în privința bunului ce trebuie justificată (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 58). S-a arătat că sistemul de securitate socială este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61), aspect esențial pe care Curtea de la Strasbourg l-a luat în seamă atunci când a analizat dacă restrângerea adusă implica o sarcină individuală excesivă. Curtea a mai arătat că statele au o marjă largă de apreciere atunci când reglementează sistemul de pensii (paragraful 63) și că scăderea cuantumului pensiei cu aproape 50% nu este de natură să știrbească esența dreptului la pensie, reclamantul fiind obligat să suporte o scădere rezonabilă și proporțională (paragrafele 62 și 63). Nu în ultimul rând, din paragraful 63 al hotărârii reiese că o reducere a cuantumului pensiei în vederea egalizării unor stări de fapt existente este de dorit, respectiv acordarea unui cuantum al pensiei în funcție de contribuțiile depuse, și nu în funcție de cuantumul concret al salariului (sistem contributiv versus sistem retributiv); în aceste condiții, pierderea parțială a unei părți din pensie nu este o sarcină individuală excesivă (paragraful 63).

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate, Curtea mai constată că, în prezenta cauză, invocarea încălcării principiului constituțional al obligativității respectării Constituției, a supremației sale și a legilor este neîntemeiată, având în vedere că prevederile legale criticate sunt conforme dispozițiilor constituționale indicate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 lit. f) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Ștefan Ladislau Pillich în Dosarul nr. 7.951/117/2010 al Curții de Apel Cluj - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2012.