Decizia nr. 205/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, excepție ridicată de Gabriela Subțirică în Dosarul nr. 2.679/98/2011 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.380D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, astfel cum s-a mai pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 994 din 6 noiembrie 2007 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.679/98/2011, Tribunalul Ialomița - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, excepție de neconstituționalitate ridicată de Gabriela Subțirică într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că, prin dispunerea suspendării sale din funcție ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale formulate împotriva sa, se creează o situație discriminatorie față de alte persoane împotriva cărora s-a declanșat, de asemenea, acțiunea penală, dar față de care nu operează suspendarea din funcție, că este încălcată prezumția de nevinovăție, de vreme ce nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de condamnare și că este încălcat, totodată, dreptul la muncă și la protecția socială a muncii, deoarece, în perioada suspendării, este lipsită de veniturile pe care le realiza prin exercitarea funcției pentru care avea pregătirea necesară. Mai arată că punerea în mișcare a acțiunii penale poate fi făcută în mod discreționar, la aprecierea anchetatorului, considerând că acest moment nu poate marca începutul sine die al suspendării din funcție și că este în imposibilitate să realizeze venituri o perioadă foarte îndelungată de timp, fiind suspendată din funcție până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești.

Tribunalul Ialomița - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că suspendarea este o obligație legală a președintelui curții de apel și nu doar o facultate prevăzută de legea specială, dar totodată este și o măsură de protecție a angajatului, care poate fi repus în funcția anterioară deciziei, în condițiile în care va fi respinsă acțiunea penală pusă în mișcare împotriva contestatoarei.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004

sunt constituționale. Măsura dispusă de acestea se aplică în egală măsură tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, deci în acord cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Mai mult, aceeași măsură este aplicabilă și judecătorilor și procurorilor, fiind prevăzută de

art. 62 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004

privind statutul judecătorilor și procurorilor. Nici critica de neconstituționalitate față de normele art. 23 alin. (11) și ale art. 41 alin. (1) din Constituție nu poate fi reținută. Dobândirea calității procesuale de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei și nu răstoarnă prezumția de nevinovăție, partea având posibilitatea să își exercite neîngrădit dreptul la apărare și să solicite administrarea de probe pe parcursul desfășurării procesului. Pe de altă parte, temeiul suspendării din funcție nu este de natură penală, acesta rezidând în protejarea autorității publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor unor fapte penale săvârșite de către angajat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate și completate prin dispozițiile

art. I pct. 29 din Legea nr. 17/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 19 ianuarie 2006, precum și prin

art. V pct. 1 din Legea nr. 156/2011

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 75/2000

privind autorizarea experților criminaliști care pot fi recomandați de părți să participe la efectuarea expertizelor criminalistice, precum și a

Legii nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 22 iulie 2011. Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este suspendat din funcție în următoarele cazuri:

a) când a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin ordonanță sau rechizitoriu."

Textele constituționale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1), potrivit căruia "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 23 alin. (11), potrivit căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată" și ale art. 41 alin. (1), care prevăd că "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă."

Din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională constată că prevederile

art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice au mai fost examinate de Curtea Constituțională. Prin

Decizia nr. 994 din 6 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 17 decembrie 2007, instanța de contencios constituțional a constatat că măsura suspendării din funcție a unei persoane ce face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, în cazul în care împotriva acesteia a fost pusă în mișcare acțiunea penală, prin ordonanță sau rechizitoriu, are ca finalitate protejarea autorității publice față de pericolul continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor unei fapte penale săvârșite de către personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Așadar, temeiul suspendării din funcție a persoanelor care ocupă astfel de funcții nu este de natură penală. Or, prevederile art. 23 alin. (11) din Constituție privesc libertatea individuală a persoanei și instituie prezumția de nevinovăție exclusiv pentru răspunderea penală, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Totodată, Curtea a reținut că, potrivit

art. 49 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 , în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal față de persoana în cauză, suspendarea din funcție încetează, iar aceasta este repusă în situația anterioară, i se plătesc drepturile bănești de care a fost lipsită pe perioada suspendării din funcție și i se recunoaște vechimea în muncă și în specialitate pentru această perioadă.

Curtea constată că cele reținute prin decizia la care s-a făcut referire își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, de vreme ce nu au fost relevate elemente noi, care să conducă la reconsiderarea jurisprudenței constituționale în materie.

Totodată, având în vedere și considerentele deciziei mai sus indicate, Curtea constată că nu se poate reține nici încălcarea principiului egalității și al nediscriminării, consacrat de art. 16 din Constituție. Acest principiu impune aplicarea unui tratament juridic identic unor situații identice, dar și, per a contrario, tratament juridic diferit unor situații ce se deosebesc în mod obiectiv și rezonabil. Or, aceeași măsură a suspendării din funcție privește, în egală măsură, orice persoană care face parte din aceeași categorie profesională a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și care se află în ipoteza normei criticate. Pe de altă parte, această categorie profesională, prin specificul activității desfășurate și statutul angajaților, se diferențiază în mod obiectiv de alte categorii profesionale, astfel că măsura legală de suspendare din funcție odată cu punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva angajatului este rezonabilă și justificată, exigențele principiului egalității și al nediscriminării fiind pe deplin respectate.

În ceea ce privește susținerile de neconstituționalitate referitoare la încălcarea dreptului la muncă, astfel cum este prevăzut de art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea reține că nu sunt întemeiate. Reglementarea măsurii de suspendare din funcție a unei persoane ce face parte din categoria personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pentru perioada dintre declanșarea acțiunii penale prin ordonanță sau rechizitoriu și până la scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, achitarea sau încetarea procesului penal față de persoana în cauză, nu este de natură a afecta exercitarea neîngrădită a dreptului la muncă. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este, potrivit normei constituționale invocate, liberă, însă este de netăgăduit că orice persoană trebuie să respecte, în calitatea sa de angajat, normele legale ce reglementează statutul profesiei alese și desfășurarea respectivei activități, iar încălcarea acestor norme nu poate justifica invocarea garanției constituționale referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, excepție ridicată de Gabriela Subțirică în Dosarul nr. 2.679/98/2011 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.