Decizia nr. 151/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Adrian Constantin Hanganu în Dosarul nr. 5.119/189/2010 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 545D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 și nr. 1.309D/2011 având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Teodor Stana și Alin Gheorghe Bălaj în dosarele nr. 412/210/2010 și nr. 12.389/55/2010 ale Tribunalului Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Costel Tudor Popescu în Dosarul nr. 5.062/280/2009 al Tribunalului Argeș - Secția civilă, Ghiocel Dobre și Florin Stănică în dosarele nr. 33.850/299/2010 și nr. 34.590/299/CV/2010 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Constantin Tănasie în Dosarul nr. 7.664/288/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, Gheorghe Vlăsceanu în Dosarul nr. 3.559/330/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă, Emil Mircea Iancu în Dosarul nr. 433/271/2010 al Tribunalului Bihor - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Ioan Mihai Ivan în Dosarul nr. 604/175/2010 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal, în dosarele nr. 985D/2011 și nr. 1.306D/2011, se prezintă autorii excepției, respectiv Ghiocel Dobre și Florin Stănică.

Se constată lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 și nr. 1.309D/2011 la Dosarul nr. 545D/2011.

Reprezentantul Ministerului Public și autorii prezenți sunt de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 și nr. 1.309D/2011 la Dosarul nr. 545D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul pe fondul excepției.

Autorul Ghiocel Dobre solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, depunând în acest sens concluzii scrise. Menționează, de asemenea, că în raportul întocmit de judecătorul-raportor s-a reținut în mod greșit opinia instanței care a sesizat Curtea, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În realitate, instanța a apreciat în sensul conformității textului de lege criticat cu prevederile art. 53 din Constituție și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Autorul Florin Stănică solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că în practica Curții Europene a Drepturilor Omului contravențiile sunt asimilate materiei penale, astfel încât părțile ar trebui să beneficieze de garanția dublului grad de jurisdicție, în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7. Cu privire la aplicabilitatea art. 2 paragraful 2 din același protocol apreciază că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este foarte săracă și consideră că aceasta nu este aplicabilă. De asemenea, susține că în toată legislația contravențională românească nu mai sunt prevăzute excepții de la principiul dublului grad de jurisdicție.

Autorul Ghiocel Dobre, având cuvântul în completare, arată că în prezent s-au pronunțat două hotărâri de către Judecătoria Sectorului 1, în una dintre cauze autorul excepției plătind expertiza tehnică în urma căreia rezultă nevinovăția sa. Instanțele de judecată au respins totuși, în mod neîntemeiat, cererile sale. Dacă cererile de recurs vor fi respinse ca inadmisibile, în temeiul textului de lege criticat, atunci aceste hotărâri vor produce efecte care îl vor prejudicia.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, constatând că în motivarea excepțiilor se pornește de la ideea că sancțiunea contravențională echivalează cu o "acuzație în materie penală", ceea ce ar impune un dublu grad de jurisdicție. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a calificat însă toate faptele contravenționale ca fiind acuzații în materie penală, un exemplu în acest sens constituindu-l Decizia de admisibilitate pronunțată la data de 18 noiembrie 2008, ca urmare a soluționării Cererii nr. 17.857/03 în Cauza Neață împotriva României. Pornind de la "criteriile Engel" în Hotărârea din 23 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Jussila împotriva Finlandei, s-a explicat mecanismul prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului aplică aceste criterii; or, în cauza de față, sancțiunea contravențională fiind una ușoară nu reprezintă o "acuzație în materie penală". Se invocă, de asemenea, considerentele de principiu care au stat la baza Deciziei Curții Constituționale nr. 1.315 din 4 octombrie 2011.

Având cuvântul în replică, Florin Stănică arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cele 3 condiții care trebuie îndeplinite pentru calificarea unei fapte ca fiind "acuzație în materie penală" nu trebuie îndeplinite cumulativ. Statele pot să dezincrimineze anumite sancțiuni contravenționale, dar aceasta nu împiedică Curtea Europeană a Drepturilor Omului să le considere "acuzații în materie penală".

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin deciziile nr. 575/R/2011 din 11 aprilie 2011, nr. 2.341 din 4 iulie 2011, nr. 1.656 din 23 mai 2011, nr. 616/R/2011 din 19 septembrie 2011, nr. 802/R/2011 din 27 septembrie 2011 și încheierile din 26 aprilie 2011, nr. 13 din 2 iunie 2011, din 19 septembrie 2011, 3 noiembrie 2011 și nr. 832/R/2011 din 20 octombrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 5.119/189/2010, nr. 412/210/2010, nr. 5.062/280/2009, nr. 33.850/299/2010, nr. 7.664/288/2010, nr. 3.559/330/2010, nr. 433/271/2010, nr. 12.389/55/2010, nr. 34.590/299/CV/2010 și nr. 604/175/2010, Tribunalul Vaslui - Secția civilă, Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Argeș - Secția civilă, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Ialomița - Secția civilă, Tribunalul Bihor - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Adrian Constantin Hanganu, Teodor Stana, Costel Tudor Popescu, Ghiocel Dobre, Constantin Tănasie, Gheorghe Vlăsceanu, Emil Mircea Iancu, Alin Gheorghe Bălaj, Florin Stănică și Ioan Mihai Ivan în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor sentințe civile prin care s-au respins plângerile împotriva unor procese-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții aplicate în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin următoarele:

1. Cu privire la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 și art. 21 alin. (3), a dispozițiilor art. 6 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 1 din Protocolul nr. 12, autorii excepției arată că

Legea nr. 202/2010

prin care a fost introdus textul de lege criticat nu cuprinde precizări referitoare la momentul de la care prevederile

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

se vor aplica. Astfel, prevederile legale criticate vor retroactiva, deoarece elimină calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate ca urmare a soluționării plângerilor împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții, plângeri formulate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 202/2010 . Totodată, în ipoteza existenței unor plângeri contravenționale introduse concomitent, pentru fapte ce constituie contravenții în sensul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , prevederile textului de lege criticat prin care este eliminată calea de atac a recursului se vor aplica diferențiat, în funcție de celeritatea cu care a fost pronunțată hotărârea instanței ce judecă fondul. În aceste condiții se instituie un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în aceeași ipoteză, fără ca discriminarea să aibă o justificare obiectivă și rezonabilă, fără a exista un scop legitim și fără respectarea raportului de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele folosite pentru realizarea acestuia.

2. În ceea ce privește încălcarea art. 21, 24, 129 și 148 din Constituție, art. 6, 13 și 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, autorii excepției arată, în esență, că dispozițiile

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătorești prin care se soluționează plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției, lipsind astfel părțile de posibilitatea de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunțată în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României, Hotărârea din 1 februarie 2005, pronunțată în Cauza Ziliberberg împotriva Moldovei, faptele ce constituie contravenții sunt calificate drept "acuzații în materie penală". Așa fiind, ca urmare a adoptării textului de lege criticat, persoanele ce săvârșesc contravențiile reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

nu beneficiază de garanțiile specifice procedurii penale, respectiv examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării pronunțate în primă instanță de judecătorie de către o jurisdicție superioară, așa cum prevede art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7. De asemenea, autorii mai arată că, potrivit art. 129 din Constituție, legiuitorul poate reglementa cu privire la regimul juridic al unei căi de atac, însă suprimarea existenței acesteia contravine textului constituțional invocat.

Tribunalul Vaslui - Secția civilă, Tribunalul Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Argeș - Secția civilă, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Ialomița - Secția civilă, Tribunalul Bihor - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esență, că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit soluționarea cu celeritate a cauzelor având ca obiect plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, de exemplu hotărârile din 21 februarie 1975 și 26 martie 1987, pronunțate în cauzele Golder împotriva Marii Britanii și Leander împotriva Suediei, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut și că, fiind vorba despre un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să îl definească, există posibilitatea limitării acestuia. Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, nu este obligatorie existența unei căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate în cauze ce privesc fapte calificate drept contravenții care au o importanță socială mai mică, atunci când la judecarea cauzei în primă instanță sunt respectate garanțiile unui proces echitabil. Se mai arată că sentințele definitive și irevocabile pot fi atacate în căile extraordinare de atac, cu respectarea condițiilor de admisibilitate reglementate pentru acestea.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, în punctele de vedere transmise în dosarele nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 și nr. 1.309D/2011, apreciază că textul de lege criticat este constituțional, arătând că eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată, în primă instanță, plângerea contravențională nu îngrădește accesul liber la justiție, care nu are semnificația, în toate cazurile, a accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. De asemenea, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața instanței naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.

Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedură, or, potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, stabilirea competenței instanțelor și a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri în formele și modalitățile prevăzute de lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile autorilor excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează prevederile

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin

art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, prevederi care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluționează plângerea este definitivă și irevocabilă".

Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și dispozițiilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7, art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12. Totodată, se consideră că se încalcă și prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și art. 8 privind dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor naționale din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că autorii excepției doresc modificarea și completarea textului de lege criticat în sensul introducerii căii de atac a recursului. Or, o atare chestiune ține de competența exclusivă a legiuitorului originar sau delegat, Curtea Constituțională, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , neavând competența de a modifica sau de a completa textul de lege supus controlului de constituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Adrian Constantin Hanganu în Dosarul nr. 5.119/189/2010 al Tribunalului Vaslui - Secția civilă, Teodor Stana și Alin Gheorghe Bălaj în dosarele nr. 412/210/2010 și nr. 12.389/55/2010 ale Tribunalului Arad - Secția contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Costel Tudor Popescu în Dosarul nr. 5.062/280/2009 al Tribunalului Argeș - Secția civilă, Ghiocel Dobre și Florin Stănică în dosarele nr. 33.850/299/2010 și nr. 34.590/299/CV/2010 ale Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, Constantin Tănasie în Dosarul nr. 7.664/288/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, Gheorghe Vlăsceanu în Dosarul nr. 3.559/330/2010 al Tribunalului Ialomița - Secția civilă, Emil Mircea Iancu în Dosarul nr. 433/271/2010 al Tribunalului Bihor - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Ioan Mihai Ivan în Dosarul nr. 604/175/2010 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 februarie 2012.