Decizia nr. 160/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) și

art. 80 pct. 1 din Legea nr. 650/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "3P Construct" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 10.926/325/2010 al Judecătoriei Timișoara. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 318D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.926/325/2010, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) și

art. 80 pct. 1 din Legea nr. 650/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "3P Construct" - S.R.L. din Timișoara într-o cauză având ca obiect plângere contravențională.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată că dispozițiile art. 4 lit. p) sunt neconstituționale în măsura în care se poate considera ca zonă destinată folosinței publice un spațiu proprietate privată pentru care, în conformitate cu prevederile art. 6 din lege, este necesar obținerea unui acord din partea autorităților administrației publice locale. Obligația obținerii unui acord din partea autorităților administrației publice locale pentru a putea desfășura activitatea de comerț încalcă dreptul la muncă și dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt contrare exigențelor impuse de textele constituționale invocate și dispozițiile

art. 80 pct. 1 din Legea nr. 650/2002 , care dau dreptul organelor administrației publice locale de a sancționa faptele contravenționale și de a dispune suspendarea activității comerciale.

Judecătoria Timișoara apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că dispozițiile legale criticate definesc comerțul în zone publice, stabilesc condițiile desfășurării acestuia și unele contravenții, fără să instituie o restrângere a exercițiului dreptului la muncă. În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile legale contravin prevederilor art. 44 din Constituție, se arată că aplicarea și executarea unei sancțiuni pecuniare, precum și măsura confiscării unor bunuri sau valori, deși determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu constituie totuși o încălcare a dispozițiilor constituționale privind ocrotirea proprietății private. De asemenea, stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerțului și respectarea principiilor liberei concurențe.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate și din analiza prevederilor criticate, rezultă că autoarea excepției de neconstituționalitate critică prevederile art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) și

art. 80 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 650/2002 . După aprobarea ordonanței, aceasta a fost republicată, dându-se textelor o nouă numerotare, art. 80 devenind art. 73. Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) și

art. 73 pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007. Ordonanța a fost aprobată prin

Legea nr. 650/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002.

Textele criticate au următorul conținut:

- Art. 4 lit. p): "În înțelesul prezentei ordonanțe, următorii termeni se definesc astfel: [...]

p) comerț în zone publice - activitatea de comercializare a produselor și serviciilor, desfășurată permanent sau sezonier în piețe, târguri, oboare, pasaje publice, porturi, aeroporturi, gări, autogări, drumuri publice și străzi sau orice zonă de altă natură destinată folosinței publice.";

- Art. 6 alin. (2): "Exercitarea activității de comercializare în zone publice este supusă acordului autorităților administrațiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului București, după caz, cu respectarea regulamentelor proprii ale acestora și a planurilor de urbanism.";

- Art. 73 pct. 1: "Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează:

1. desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (1), cu suspendarea activității comerciale până la data autorizării și cu amendă:

a) de la 200 lei la 500 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mică;

b) de la 500 lei la 1.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață medie;

c) de la 1.000 lei la 2.000 lei pentru structurile de vânzare cu suprafață mare;

d) de la 100 lei la 200 lei pentru comercianții ambulanți;

e) de la 500 lei la 1.000 lei pentru comercianții care practică vânzări în afara spațiilor comerciale și pentru cei care practică vânzări directe;".

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 41 alin. (1) teza întâi referitor la munca și protecția socială a muncii, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p), Curtea constată că acestea nu fac decât să definească noțiunea de "comerț în zone publice", fără a se putea susține că acest text contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției de neconstituționalitate.

În continuare, Curtea constată că, în ceea ce privește necesitatea obținerii acordului autorităților administrațiilor publice locale, inclusiv ale sectoarelor municipiului București, după caz, în vederea exercitării activității de comercializare în zone publice, prin

Decizia nr. 821 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, a statuat că dispozițiile

art. 6 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , care prevăd această condiție, sunt constituționale.

Totodată, Curtea a statuat că principiul egalității "nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite" ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, prin ipoteză, condițiile de exercitare a activităților comerciale variază de la o zonă la alta, în funcție de o multitudine de factori diverși ca, de pildă, factori geografici, sociali sau economici. De altfel, în art. 7 din ordonanță sunt enumerate cazurile în care acordul cerut de textul criticat nu se eliberează. Este vorba despre situațiile în care, prin exercitarea activității de comercializare în zone publice, se contravine planului general de dezvoltare urbană și criteriilor generale privind determinarea zonelor și locurilor de vânzare din localități, despre cazurile în care se aduc prejudicii spațiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu, precum și de situațiile în care exercițiul comercial se face în spații improvizate. În plus, Curtea a observat că eliberarea acordului la care se referă art. 6 alin. (2) din ordonanță se circumscrie principiului constituțional al autonomiei locale.

În ceea ce privește critica potrivit căreia sunt contrare exigențelor impuse de textele constituționale invocate și dispozițiile care dau dreptul organelor administrației publice locale de a sancționa faptele contravenționale și de a dispune suspendarea activității comerciale, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată. Astfel, Curtea a statuat că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia cu amendă reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanța criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerțului și respectarea principiilor liberei concurențe.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine o reconsiderare a acestei jurisprudențe, atât considerentele acelei decizii, cât și soluția pronunțată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 lit. p), art. 6 alin. (2) și

art. 73 pct. 1 din Legea nr. 650/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Comercială "3P Construct" - S.R.L. din Timișoara în Dosarul nr. 10.926/325/2010 al Judecătoriei Timișoara.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2012.