Decizia nr. 231/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Pîrvu în Dosarul nr. 1.674/57/2010 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 256D/2011.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 3 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.674/57/2010, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Mihaela Pîrvu cu ocazia soluționării plângerii împotriva unei soluții de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, întrucât este inadmisibil ca într-un stat de drept să se aștepte consumarea de acte abuzive, dată fiind reaua-credință explicită a agenților puterii executive, acte care să fie supuse controlului judiciar abia după ce fondul procesului ajunge în fața unei instanțe judecătorești necompetente teritorial. În acest sens arată că procurorul ierarhic superior nu a înțeles faptul că plângerea împotriva ordonanței de disjungere, respectiv împotriva ordonanței de reunire a cauzei disjunse viza numai aspectul disjungerii cu același prilej și a unor acte materiale comise de un alt inculpat. Consideră că astfel au fost încălcate dispozițiile din Codul de procedură penală referitoare la cazurile de indivizibilitate și la disjungere.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece apărarea drepturilor procesuale ale făptuitorului sau inculpatului este asigurată prin prevederile art. 278 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, iar limitarea plângerilor este justificată de necesitatea asigurării celerității urmăririi penale, cu atât mai mult cu cât actele de urmărire penală sunt supuse unui examen de legalitate și regularitate de către instanța de judecată.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere în acest sens la

Decizia Curții Constituționale nr. 62/2012 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, introduse prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins: "Plângerea formulată împotriva soluției de respingere dispuse de procurorul ierarhic superior este inadmisibilă."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul de drept și ale art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică, în realitate, modul de interpretare și de aplicare a legii de către procurorul de caz și cel ierarhic superior, invocând "reaua-credință explicită a agenților puterii executive". Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală fiind inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 alin. 2^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihaela Pîrvu în Dosarul nr. 1.674/57/2010 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012.