Decizia nr. 232/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dionisie-Gabor Szekely în Dosarul nr. 15.199/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 263D/2011.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât autorul acesteia solicită, în realitate, completarea dispozițiilor de lege criticate, în sensul reglementării posibilității ca instanța de judecată să pronunțe o soluție de achitare în cadrul procedurii prevăzute de art. 320^1 din Codul de procedură penală.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 15.199/271/2010, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Dionisie-Gabor Szekely cu ocazia soluționării unei cauze penale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în fața legii și a autorităților publice și dreptul la un proces echitabil, întrucât, în cadrul procedurii simplificate, instanța de judecată nu are posibilitatea de a pronunța achitarea. Astfel, față de inculpatul care recurge la procedura simplificată, instanța va da întotdeauna o soluție de condamnare, chiar dacă, după analizarea probelor administrate în faza de urmărire penală, ajunge la concluzia că fapta există, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. b^1). În schimb, în cazul inculpatului care nu recurge la această procedură, se poate pronunța o soluție de achitare, dacă instanța, analizând probele existente în faza de urmărire penală, ajunge la aceeași concluzie, și anume că fapta există, dar ea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Judecătoria Oradea - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Arată că, în măsura în care un inculpat consideră că soluția care se impune a fi pronunțată în cauză este achitarea pe motiv că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, acesta are posibilitatea să opteze pentru judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun, nefiind obligat să solicite aplicarea procedurii speciale prevăzute de art. 320^1 din Codul de procedură penală.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în
Decizia nr. 1.470/2011 , prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 320^1 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale "în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile". Menționează că Avocatul Poporului s-a pronunțat în sensul neconstituționalității prevederilor art. 320^1 din Codul de procedură penală.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală, introduse prin
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins: "În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în fața legii și a autorităților publice, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementării posibilității ca, în cadrul procedurii simplificate, instanța de judecată să pronunțe o soluție de achitare. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 320^1 alin. 6 și 7 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dionisie-Gabor Szekely în Dosarul nr. 15.199/271/2010 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.