Decizia nr. 148/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 101 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Corina Elena Nichita în Dosarul nr. 16416.2/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 319D/2011.

La apelul nominal se prezintă Gheorghe Nichita, soțul autoarei excepției de neconstituționalitate, mandatar cu studii juridice superioare, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul mandatarului prezent, care susține neconstituționalitatea dispozițiilor criticate, întrucât judecătorul-sindic nu are dreptul să verifice legalitatea planului de reorganizare, împrejurare ce afectează interesul legitim al părților. Lipsa unui control de legalitate asupra fondului cauzei, iar nu doar asupra îndeplinirii unor condiții formale, permite existența unui plan de reorganizare - act de management care cuprinde măsuri contrare legii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, judecătorul-sindic neputând interveni asupra opțiunilor manageriale sau asupra oportunității anumitor măsuri adoptate prin hotărârea adunării generale a creditorilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 16416.2/3/2009, Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 101 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost ridicată de Corina Elena Nichita într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei sentințe comerciale prin care s-a confirmat planul de reorganizare propus de administratorul judiciar al debitorului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul apreciază că, potrivit prevederilor

art. 101 din Legea nr. 85/2006 , pentru confirmarea unui plan de reorganizare de către judecătorul-sindic, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții de ordin formal. Or, dispozițiile criticate nu conferă judecătorului competența de a cenzura și, eventual, înlătura sau înlocui unele măsuri ale planului de reorganizare, chiar și atunci când încalcă prevederi legale. Această limitare severă și nerezonabilă a competenței sale în raport cu scopul legitim al bunei administrări a justiției sau cel al securității juridice este contrară prevederilor art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevederi care consacră dreptul persoanei la un proces echitabil, înțeles ca un drept concret și efectiv de a contesta în justiție orice act care aduce atingere drepturilor sale.

Curtea de Apel București - Secția a V-a comercială nu își exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, ci se limitează la a arăta care este rolul judecătorului-sindic cu privire la confirmarea planului de reorganizare a debitorului și la a aprecia îndrituirea autoarei excepției, care are calitatea de creditoare, de a formula critici cu privire la măsurile conținute de acest plan, respectiv obligația instanței de a se pronunța asupra criticilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 101 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, prevederi care au următorul conținut: "(1) Judecătorul- sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvență să își exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

A. cel puțin jumătate plus una dintre categoriile de creanțe menționate în programul de plăți, dintre cele menționate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiția ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;

B. În cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanțelor a acceptat planul;

C. fiecare categorie defavorizată de creanțe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect și echitabil prin plan;

D. vor fi considerate creanțe nedefavorizate și vor fi considerate că au acceptat planul creanțele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;

E. planul respectă prevederile art. 95.

(2) Tratament corect și echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) niciuna dintre categoriile care resping planul și nicio creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului;

b) nicio categorie sau nicio creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;

c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.

(3) Doar un singur plan de reorganizare va fi confirmat.

(4) Confirmarea unui plan de reorganizare împiedică propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.

(5) Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condițiilor de vot și de confirmare prevăzute de prezenta lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acționarilor/asociaților."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul intern și dreptul internațional, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și în art. 21 privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt considerate a fi nesocotite și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor de lege criticate, în scopul administrării eficiente a procedurii reglementate de

Legea nr. 85/2006 , planul de reorganizare este confirmat de judecătorul-sindic după depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Înainte de confirmarea lui, judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvență să își exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului. În vederea confirmării planului de reorganizare, judecătorul-sindic analizează întrunirea cumulativă a celor cinci condiții prevăzute la

art. 101 alin. (1) lit. A-E din Legea nr. 85/2006 .

De altfel, atribuția judecătorului-sindic vizează admiterea și confirmarea planului de reorganizare după votarea și aprobarea lui de către adunarea creditorilor. Curtea apreciază că, din redactarea întregii legi privind procedura insolvenței, rezidă principiul stabilit de legiuitor, potrivit căruia atribuțiile judecătorului-sindic sunt cele de verificare a legalității actelor de procedură, iar atribuțiile creditorilor privesc managementul procedurii. Astfel apare necesar un control de legalitate a actelor de procedură, în condițiile în care nu toți reprezentanții creditorilor dintr-o procedură au pregătire juridică. Nu se poate deduce că se încalcă dreptul creditorilor de a vota sau nu un plan de reorganizare atâta vreme cât la admiterea planului de către judecătorul-sindic sunt audiați și reprezentanții creditorilor, respectiv comitetul acestora, care, în orice procedură, este constituit din creditorii ce dețin cele mai mari creanțe și care au astfel un vot hotărâtor în cadrul adunării generale a creditorilor, așa cum este cazul și în prezenta speță. Sub acest aspect, textul de lege criticat nu contravine prevederilor

art. 21 din Constituție. (A se vedea și Decizia Curții Constituționale nr. 687 din 20 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 17 iunie 2010.)

De altfel, în temeiul dispozițiilor

art. 98 alin. (2) și (3) din Legea nr. 85/2006 , care constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului, voința acestuia a fost aceea de a asigura creditorilor votanți un minim de cadru legal și de conținut pentru prezentarea unui plan serios și realizabil. Planul de reorganizare trebuie să cuprindă informații suficiente care să ofere posibilitate creditorilor de a-și forma o opinie cu privire la modalitatea de realizare a acestuia. Prezentarea generală a unor intenții nu poate fi calificată ca informație certă, planul trebuind să prevadă în mod concret resursele de finanțare și fluxurile sale financiare, profitul și lichiditățile estimate din care urmează a se achită atât datoriile curente, cât și cele anterioare deschiderii procedurii.

Așa fiind, Curtea nu poate reține critica autorului excepției de neconstituționalitate potrivit căreia dispozițiile criticate instituie o limitare severă și nerezonabilă a competenței judecătorului-sindic în raport cu scopul legitim al bunei administrări a justiției sau cel al securității juridice, norma criticată, ca de altfel întreaga procedură consacrată de

Legea nr. 85/2006 , constituind transpunerea legală a principiului liberului acces la justiție și dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 101 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Corina Elena Nichita în Dosarul nr. 16416.2/3/2009 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2012.