Decizia nr. 230/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Mihai Vîlceanu în Dosarul nr. 39.836/299/2010 (număr în format vechi 164/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 238D/2011.
La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, asistat de avocatul Alice Drăghici, cu împuternicire avocațială la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 367D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Vasile Ganea în Dosarul nr. 8.156/197/2010 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 238D/2011 și nr. 367D/2011 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorul excepției prezent arată că nu se opune conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 367D/2011 la Dosarul nr. 238D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, întrucât dispozițiile de lege criticate aduc atingere egalității în fața legii și a autorităților publice, dreptului la un proces echitabil și unicității, imparțialității și egalității justiției. Consideră că, prin eliminarea apelului în cauzele soluționate în primă instanță de judecătorii, inculpații sunt privați de un grad de jurisdicție, în condițiile în care numeroase infracțiuni pentru care legea prevede competența judecătoriei ca instanță de fond au un grad ridicat de pericol social și sunt sancționate cu pedepse mari cu închisoarea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, întrucât prevederile
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (2) din Constituție și, totodată, asigură dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, consacrat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 39.836/299/2010 (număr în format vechi 164/2011), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Excepția a fost ridicată de Mihai Vîlceanu cu ocazia soluționării recursului împotriva unei hotărâri penale pronunțate de judecătorie în primă instanță.
Prin Încheierea din 3 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 8.156/197/2010, Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Excepția a fost ridicată de Vasile Ganea cu ocazia soluționării recursului împotriva unei hotărâri penale pronunțate de judecătorie în primă instanță.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010 , care elimină apelul împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță și reglementează competența curților de apel ca instanțe de recurs, încalcă egalitatea în fața legii și a autorităților publice, dreptul la un proces echitabil și unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, întrucât creează discriminare între persoane trimise în judecată pentru infracțiuni cu un grad apropiat de pericol social, dând dreptul numai persoanelor judecate în primă instanță de tribunal să acceseze toate gradele de jurisdicție și, pe cale de consecință, să beneficieze de plenitudinea unei proceduri judiciare care să parcurgă două căi de atac. Arată că, prin abrogarea art. 27 pct. 2 din Codul de procedură penală, care reglementa posibilitatea exercitării căii de atac a apelului în cauzele soluționate de judecătorii ca instanțe de fond, atunci când sesizarea era făcută prin rechizitoriu, persoanele trimise în judecată pentru infracțiuni de competența în primă instanță a judecătoriei sunt private astfel de un grad de jurisdicție, respectiv de o cale de atac devolutivă, care reprezintă un important filtru pentru examinarea probatoriilor deja administrate, dar, în egală măsură, și de posibilitatea suplimentării materialului probator în fața unei instanțe de control judiciar. Împrejurarea că, prin modificarea operată de
art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010 , recursul devine cale de atac devolutivă, nu complinește dezechilibrul procesual creat, cu atât mai mult cu cât numeroase infracțiuni pentru care legea stabilește competența de soluționare a judecătoriei ca instanță de fond prezintă un grad ridicat de pericol social, fiind sancționate cu pedepse grele cu închisoarea.
Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
se aplică în mod egal tuturor subiectelor de drept aflate în aceeași situație juridică, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare. Totodată, arată că stabilirea acestei reguli de procedură privind competența instanțelor de judecată nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât eliminarea căii de atac a apelului a avut drept consecință introducerea căii de atac a recursului, cale de atac devolutivă ex integro, iar compunerea completului este aceea de trei judecători, la o instanță ierarhic superioară, reglementarea competenței curților de apel cu privire la judecarea recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii urmărind tocmai scopul realizării actului de justiție într-un termen rezonabil și în mod echitabil.
Curtea de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
sunt constituționale, deoarece, în temeiul art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală, legiuitorul poate, în considerarea unor situații deosebite, să instituie reguli speciale de procedură, inclusiv cu privire la căile de atac, fără ca acestea să fie contrare egalității în fața legii și a autorităților publice, dreptului la un proces echitabil și unicității, imparțialității și egalității justiției.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției prezent, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care au următorul cuprins:
"Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
[...] 4. La articolul 27, punctul 2 se abrogă.
[...] 9. La articolul 28^1, punctul 3 se modifică și va avea următorul cuprins:
«3. ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță, cu excepția celor date în competența tribunalului, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege;»
Articolul 27
pct. 2 din Codul de procedură penală, abrogat, avea următorul cuprins: "Tribunalul: [...] 2. ca instanță de apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță;", iar art. 28^1 pct. 3 din același cod privește competența în materie de recurs a Curții de Apel.
În susținerea neconstituționalității
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010 , autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010 , care elimină apelul împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță și instituie competența curților de apel ca instanțe de recurs, nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepției. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege" (a se vedea, în acest sens,
Decizia Curții Constituționale nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004).
Referitor la încălcarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce privește căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor.
De asemenea, prevederile
art. XVIII pct. 4 și pct. 9 din Legea nr. 202/2010
nu încalcă nici dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea inculpaților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Totodată, dreptul la un proces echitabil nu presupune obligativitatea parcurgerii, în materie penală, a unui număr de trei grade de jurisdicție. Astfel, textele de lege criticate asigură dreptul la două grade de jurisdicție (judecata în primă instanță și cea în recurs) în materie penală, drept reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În fine, dispozițiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, contrar celor susținute de autorul excepției. Astfel, stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, a unor reguli procedurale privind calea de atac împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță nu este de natură să aducă atingere principiului constituțional ce consacră unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției, atât timp cât aceste reguli se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situații identice sau similare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XVIII pct. 4 și 9 din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, excepție ridicată de Mihai Vîlceanu în Dosarul nr. 39.836/299/2010 (număr în format vechi 164/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală și de Vasile Ganea în Dosarul nr. 8.156/197/2010 al Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.