Decizia nr. 135/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 și ale

art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ - Faliment și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 83D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă în ceea ce privește dispozițiile

art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, autorul solicitând modificarea normei criticate; în ceea ce privește celelalte dispoziții legale criticate, excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea civilă nr. 1.872 din 16 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 45/63/2004, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ - Faliment a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 și ale

art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței.

Excepția a fost invocată de Jean Romulus Pîrvu într-o cauză având ca obiect procedura insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prin aplicarea dispozițiilor legale criticate se aduce atingere intereselor acționarilor, întrucât legea creează o serie de privilegii în beneficiul creditorilor și al lichidatorului judiciar, în defavoarea debitorului.

De asemenea, în opinia autorului excepției, este neconstituțional ca doar lichidatorul judiciar să aibă dreptul de a formula acțiuni în anulare, conform art. 79 și

art. 80 din Legea nr. 85/2006 , în condițiile în care revenirea imobilelor înstrăinate abuziv în patrimoniul societății falite ar profita atât creditorilor, cât și acționarilor, aceștia din urmă fiind exonerați de plată pasivului rămas neacoperit și beneficiind, pe deasupra, și de sumele rămase după acoperirea masei credale cu titlu de valoare reziduală.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ - Faliment apreciază că textele legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale, deoarece administratorul special al debitoarei are posibilitatea atât de a exercita calea de atac a recursului, cât și de a formula cereri în cadrul procedurii, cu respectarea garanțiilor procedurale.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) și alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 și ale

art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, care au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (1) și alin. (6) lit. c): "(1) Toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului.[...]

(6) Fondul prevăzut la alin. (4) va fi constituit prin: [...]

c) preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvență, inclusiv din fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii în sensul alin. (1).";

- Art. 12 alin. (1): "Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.";

- Art. 18 alin. (2) lit. b): "(2) Administratorul special are următoarele atribuții: [...]

b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 și 80.";

- Art. 19 alin. (2): "La recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația. În cazul în care remunerația se va achita din fondul constituit conform prevederilor art. 4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvență. Creditorii pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic.";

- Art. 116: "(1) Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Pentru maximizarea valorii averii debitorului, lichidatorul va face toate demersurile de expunere pe piață, într-o formă adecvată, a acestora, cheltuielile de publicitate fiind suportate din averea debitorului.

(2) Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii și depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca ansamblu în stare de funcționare - sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitație publică, negociere directă sau o combinație a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor și regulamentul de vânzare corespunzător modalității de vânzare pentru care optează.

(3) În vederea evaluării bunurilor din averea debitorului, lichidatorul poate fie să angajeze în numele debitorului un evaluator, fie, cu acordul comitetului creditorilor, să utilizeze un evaluator propriu. Evaluatorii trebuie să fie membri ai Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, iar evaluarea trebuie efectuată în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.

(4) Bunurile din averea debitorului vor fi evaluate atât în bloc, cât și individual. Evaluarea în bloc are în vedere fie evaluarea totalității bunurilor din averea debitorului, fie evaluarea subansamblurilor funcționale. Prin subansamblu funcțional se înțelege acele bunuri ale debitorului care, împreună, asigură realizarea unui produs finit, de sine stătător, sau permit desfășurarea unei afaceri independente. Un subansamblu este considerat funcțional numai dacă are asigurat accesul la drumul public și la folosirea utilităților.";

- Art. 138 alin. (2): "Aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracțiuni."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 21 alin. (1) - Accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare și art. 44 - Dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale prin mai multe decizii și, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că textele de lege criticate sunt în acord cu prevederile Legii fundamentale.

Astfel, prin

Decizia nr. 726 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că, în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul are o poziție și o situație deosebite față de toate părțile și față de toți ceilalți participanți la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanți la procedură, cu rol și atribuții determinate de lege. Aceștia nu acționează în interes personal, ci în interesul bunei desfășurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât și în interesul creditorilor, pentru ca aceștia să își poată valorifica creanțele în cât mai mare măsură și cât mai operativ.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, Curtea a stabilit că, "în cadrul procedurii insolvenței, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziție de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situația specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenței a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanție efectivă drepturilor creditorilor."

Prin alte decizii Curtea a statuat că, deși adunarea creditorilor desemnează administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i și remunerația, sau confirmă administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic, nu se poate susține încălcarea principiului liberului acces la justiție sau a dreptului la apărare, deoarece această desemnare este confirmată de judecătorul-sindic prin încheiere, iar ceilalți creditori o pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condițiile

art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 .

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pe de altă parte, Curtea observă că o parte din criticile formulate de autorul excepției de neconstituționalitate vizează interpretarea și aplicarea textelor de lege criticate care reglementează atribuțiile și drepturile administratorului special. Or, în ceea ce privește sesizările ce au ca obiect constatarea neconstituționalității unei anumite interpretări și aplicări date de instanțele judecătorești prevederilor legale, Curtea a reținut că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) și alin. (6) lit. c), art. 12 alin. (1), art. 18 alin. (2) lit. b), art. 19 alin. (2), art. 116 și ale

art. 138 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Jean Romulus Pîrvu în Dosarul nr. 45/63/2004 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ - Faliment.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2012.