Decizia nr. 226/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, raportate la art. 320^1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 202/2010 25 octombrie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, raportate la art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Constantin Vasile în Dosarul nr. 6.811/113/2010 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 215D/2011.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege criticate nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect o contestație la executare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 24 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.811/113/2010, Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, raportate la art. 320^1 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Cristian Constantin Vasile cu ocazia soluționării recursului într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, raportate la art. 320^1 din Codul de procedură penală, încalcă principiul aplicării legii penale mai favorabile, egalității în fața legii și a autorităților publice și al legalității pedepsei, întrucât persoana condamnată definitiv nu beneficiază de reducerea pedepsei. Consideră că dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală reprezintă o lege penală mai favorabilă, care trebuie aplicată și situației condamnatului, deoarece, în caz contrar, creează discriminare între inculpații care au tergiversat ancheta și astfel au ajuns să beneficieze de dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală și cei care și-au recunoscut vinovăția, dar au avut neșansa să fie condamnați anterior intrării în vigoare a acestui text de lege, care rămân cu aceeași pedeapsă. Prin urmare, se impune, pentru o aplicare unitară și nediscriminatorie, ca toți cei care și-au recunoscut vinovăția înainte de începerea procesului penal să beneficieze de reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție invocate de autorul excepției.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, raportate la art. 320^1 din Codul de procedură penală, text de lege introdus prin
art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 . Ulterior sesizării Curții, alin. 4 și 8 ale art. 320^1 din Codul de procedură penală au fost modificate, cu păstrarea însă a soluției legislative atacate, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2011
pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 29 decembrie 2011. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul XXIV
alin. (1) din Legea nr. 202/2010 : "Hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.";
- Art. 320^1 din Codul de procedură penală: "Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanța întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, procedează la audierea acestuia și apoi acordă cuvântul procurorului și celorlalte părți.
Instanța de judecată soluționează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Dacă pentru soluționarea acțiunii civile se impune administrarea de probe în fața instanței, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluționare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispozițiile art. 334 și 340-344 se aplică în mod corespunzător.
Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. 1-6 nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață.
Instanța respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat. În acest caz instanța continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice și ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 320^1 din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluționarea cauzelor având ca obiect o contestație la executare, deoarece judecata în cazul recunoașterii vinovăției poate interveni numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Or, potrivit
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei."
La prevederile art. 320^1 din Codul de procedură penală sunt raportate și dispozițiile
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 , care reglementează procedura de urmat în cazul hotărârilor pronunțate înainte de intrarea în vigoare a noii legi, acestea rămânând supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Prezenta excepție de neconstituționalitate a fost ridicată însă într-o cauză având ca obiect o contestație la executare, procedură care nu intră în sfera de incidență a dispozițiilor de lege criticate.
Prin urmare, în temeiul
art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, raportate la art. 320^1 din Codul de procedură penală, este inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010
privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, raportate la art. 320^1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Constantin Vasile în Dosarul nr. 6.811/113/2010 al Curții de Apel Galați - Secția penală și pentru cauze cu minori.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.